Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 2.7.2020, 22:57
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.6.2018, 10:33    Post subject: Capitolul 94 Reply with quote

Capitolul 94
Vizita la grota lui Adam. Uimirea lui Lameh, care preamărește iubirea Domnului.
(10 august 1843)

1. Dând curs directivelor lui Adam, micul grup a ajuns în curând la grota acestuia. Uimit la culme de ceea ce vedea, Lameh a strigat: „Pentru numele lui Dumnezeu cel atotputernic! Ce îmi văd ochii? Să fie aceasta opera unor mâini umane?

2. Nu, nu, este imposibil ca o ființă umană să fi construit această minune! Această grotă fabuloasă este prea divină pentru a putea suspecta, fie și numai pentru o singură clipă, de la prima privire sau după o examinare amănunțită, că a fost construită de oameni, oricât de pricepuți ar fi aceștia în ornarea cu pietre prețioase!

3. Întregul ansamblu al acestui templu natural grandios este alcătuit dintr-o singură bucată. Deși nu au nici cea mai mică fisură, acești pereți divini dau impresia că au fost construiți prin alăturarea a tot felul de pietre prețioase.

4. Iată, aici se află un mural alcătuit exclusiv din coloane de rubine de aceeași grosime, care strălucesc la fel ca un răsărit magnific de soare. Dincolo se înalță o coloană gigantică, cu o înălțime mai mare decât cea a 100 de oameni, construită dintr-o singură bucată și de un albastru strălucitor! În spatele acestei coloane văd o capelă laterală micuță care strălucește de parcă ar fi construită din aur curat, încrustat ici și colo cu steluțe viu colorate!

5. O, toată această splendoare fără egal mă împiedică să mai încerc să o descriu în cuvinte!

6. O, Doamne, dar ce-mi văd ochii, acolo, în mijlocul acestui templu care strălucește în nuanțe incandescente? Să fie oare acela un izvor? – O, da, este un izvor minunat și sublim, la fel ca tot ce a ieșit direct din mâinile atotputernice ale Creatorului nostru.

7. O, Doamne, o, Dumnezeu atotputernic! Oamenii și îngerii nu înseamnă nimic prin comparație cu Tine!

8. Doamne, Creatorule, Părinte preasfânt, mult preasfânt! Oare chiar ai creat astfel de opere pentru inimile nerecunoscătoare ale oamenilor?

9. Iată, acolo sus, pe bolta cerească, strălucește soarele, cu o măreție indescriptibilă. Lumina sa transformă acest pământ întunecat într-un peisaj cu adevărat celest!

10. Noaptea, pe cerul infinit strălucesc de o mie de ori câte o mie de stele, în timp ce luna preaslăvește cu lumina ei blândă gloria eternă a lui Dumnezeu!

11. Ce forme minunate și veșnic în schimbare alcătuiesc norii aducători de ploaie! Și cât de frumos este împodobit pământul cu toate aceste flori de o rară frumusețe, care ne îmbată cu parfumul lor! Da, pământul este la fel de împodobit ca o femeie cochetă, și totuși, Doamne, oamenii uită cu atâta ușurință de Tine, deși trăiesc în mijlocul acestor minuni care reprezintă dovada cea mai vie a iubirii Tale părintești!

12. Dacă un bărbat îi oferă unei tinere fete un buchet de flori, ca semn al iubirii sale trupești, acest gest este suficient pentru ca ea să se îndrăgostească de el și să nu mai aibă ochi pentru nimeni altcineva, decât numai pentru trupul lui. Fără bărbatul iubit, întreaga creație a Celui atotputernic nu mai reprezintă pentru ea decât un lucru demn de a fi disprețuit.

13. Și totuși, în iubirea Lui infinită, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de bunătate a înzestrat acest pământ cu cele mai frumoase și mai sublime buchete ale iubirii, a creat pentru noi soarele și stelele, precum și nenumărate alte minuni. Iar noi, care nu suntem în fața Lui decât o hrană pentru viermii care se târăsc prin țărână, uităm tot timpul de El, ba chiar îl disprețuim, pe El, care este frumusețea cea mai deplină, iubirea cea mai nobilă și înțelepciunea cea mai profundă, atunci când ne inflamăm cu iubirea păcătoasă a trupului nostru!

14. O, pământ minunat, mamă sublimă, împodobită direct de Dumnezeu și purtătoare a atâtor minuni! Merităm noi oare, ființe mizerabile și stupide, să pășim pe solul tău, pe care cresc zilnic miracolele sădite de degetul atotputernic al Creatorului?”

15. După care Lameh a tăcut, iar Adam și ceilalți membri ai micului grup s-au grăbit să îl îmbrățișeze cu ochii în lacrimi, ca semn al afecțiunii ce i-o purtau.

16. În final, Enoh a spus: „Da, frate Lameh, ai vorbit într-adevăr după inima mea; chiar așa se petrec lucrurile! Ființa carnală nu merită să locuiască pe acest pământ dacă respinge spiritul cu unicul scop de a-și satisface trupul!

17. Continuă însă să vorbești, așa cum ai făcut până acum! Adevăr îți spun: te-am putea asculta zi și noapte, ba chiar ani de zile, fără a obosi! Haide, reia-ți discursul și nu mai fă nici o pauză!”
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !