Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 08:53
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 30.6.2018, 10:41    Post subject: Capitolul 98 Reply with quote

Capitolul 98
Enoh îl vindecă pe Muthael de depresia lui amoroasă
(19 august 1843)

1. În timp ce Purista își făcea de lucru pe lângă sobă, iar Lameh, a cărui limbă s-a dezlegat în sfârșit, îi întreținea pe părinții patriarhi cu observațiile sale pertinente legate de gazda lor, Muthael a intrat subit pe poartă, părând complet ieșit din minți. Văzându-l pe Enoh, el s-a îndreptat către el cu o mină gânditoare și l-a privit o vreme fără să spună nimic.

2. Atunci, Enoh și-a ridicat mâna dreaptă și a spus cu putere: „Ascultă, dorință mută a cărnii care ai făcut din acest bărbat un prizonier, deși el este purtătorul promisiunii lui Dumnezeu, îți poruncesc, prin puterea Domnului care se găsește în pieptul meu, să taci și să te îndepărtezi de cel care a fost chemat de Domnul Însuși!”

3. Instantaneu, Muthael s-a trezit parcă dintr-un somn profund și a exclamat: „O, Doamne, Tată preasfânt! Unde mă aflu? Ce s-a întâmplat cu mine? Oare m-am trezit, sau încă mai dorm și visez?

4. Îmi amintesc vag că m-am grăbit până aici mânat de pasiunea mea pentru Purista. Iar acum, Purista se află alături de mine, dar mie îmi este la fel de indiferentă de parcă nu ar exista deloc! – Cum este posibil așa ceva?

5. Îmi amintesc de asemenea că după ce am auzit promisiunea Domnului, am început să simt pentru ea o pasiune absolut arzătoare, dar acum, această promisiune nu mai strălucește în pieptul meu decât ca o stea atunci când se lasă seara, dat fiind că este un cuvânt al Tatălui! Tot restul a dispărut pentru mine! – Mă întreb însă cum a fost posibil ca în ființa mea să se producă o asemenea schimbare?

6. O, Enoh, acum că știu de ce am venit aici și de ce m-am grăbit atât de tare ieri, dis de dimineață, către înălțimile sacre, îți pot declara deschis: pentru mine, întregul pământ, cu toți locuitorii lui, nu reprezintă nimic mai mult decât o coajă de nucă lipsită de miez!

7. Tatăl ceresc este totul pentru mine, și tot restul nu reprezintă nimic! Nici măcar tu, Enoh, nu reprezinți ceva pentru mine decât în măsura în care în inima ta arde o iubire profundă și unică pentru El. Dacă nu ai dispune de această iubire, ai fi la fel ca toți ceilalți, o simplă creatură, așa cum este și Purista; de aceea, nu ai exista deloc în ochii mei!

8. Căci eu văd pretutindeni efortul Tatălui de a conserva tot ceea ce există prin iubirea Lui, creând totodată noi și noi minuni ale creației. De aceea, sunt incapabil să iubesc aceste creaturi care îl costă pe Tatăl nostru preasfânt un efort atât de mare, căci El este singurul pe care îl iubesc!

9. Aș prefera să nu exist nici chiar eu, căci sunt conștient de faptul că inclusiv pentru existența mea depune El un astfel de efort creator. Pe de altă parte, dacă nu aș exista, nici nu L-aș putea iubi pe El, care este iubirea cea mai desăvârșită cu putință! Cu toții ar trebui să vă apropiați cât mai mult de El, pentru a-L putea iubi așa cum vă iubește El pe voi, cu aceeași ardoare infinită!

10. O, Tată preasfânt, cum este posibil să o fi iubit pe această Purista mai mult ca pe Tine, fie și măcar pentru câteva clipe?”

11. Aceste cuvinte au încheiat discursul lui Muthael. Toți cei de față și-au putut da astfel seama, nu fără o oarecare teamă, de fantastica transformare care s-a produs în el.

12. Cât despre Purista, aceasta a început să plângă cu palmele la ochi, blestemând privirea pe care i-a aruncat-o în trecut lui Muthael și care i-a produs acestuia o rană atât de profundă în suflet. Căci ajunsese să îl considere pe cel pe care îl iubea în secret complet pierdut pentru ea.

13. În ceea ce îl privea pe Adam, acesta nu știa cu ce întrebare să înceapă, pentru a-și lămuri mai bine ce s-a întâmplat.

14. La fel de stupefiat era și Lameh de la șes, care i s-a adresat astfel lui Enoh: „Frate, după toate aparențele, nu cred că aș mai avea ce să-i spun acestui om!”

15. Enoh i-a răspuns însă: „Nu te mai gândi la asta! Așteaptă urmarea evenimentelor și te asigur că va veni și momentul tău să vorbești. Vei avea atunci multe de spus, căci acela va fi momentul care îți va fi predestinat. Deocamdată, să lăsăm lucrurile așa cum sunt! Căci Puristei în revine datoria de a se apropia de Muthael, pentru a repara greșeala pe care a făcut-o, involuntar, ce-i drept! Asta dorește Domnul acum! De aceea, îți propun să nu ne mai ocupăm deocamdată de această poveste și să continuăm să urmăm calea voinței divine! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !