Capitolul 66
Mărirea inimii şi a casei - Chemarea Domnului către Martin

Intreabă minoritul:” Unde, frate, unde este lumina ta mai bună, pe care ai menţionat-o? Incotro vrei să ne duci, pentru ca noi să o vedem?”

Spune episcopul Martin:” Urmaţi-mi încoace în mijlocul sălii, căci acolo se află un mecanism astronomic cu adevărat dumnezeiesc şi artistic teluric! Acolo vrem noi mai întâi să aruncăm o privire mai amănunţită la pământul pe care l-am locuit şi să ne îndreptăm atunci de la el spre celelalte planete şi în sfârşit, spre soarele însuşi. Privind la toate acestea, veţi vedea voi unele lucruri, care v-au fost până acum o enigmă. Deci numai înainte!”

Toţi se duc acum la locul acela numit şi îl înconjoară în rânduri strânse. Şi femeile-inimii- lui Iisus se furişează foarte încet după ei, pentru a vedea şi a auzi toate acele lucruri care se discută acolo şi cam cum va arăta acea lumină mai bună menţionată de episcopul Martin.

Episcopul Martin vede aceasta şi spune atunci destul de tare:” Pentru ce vă furişaţi voi domişoare înţelepte în urma noastră, ca pe pământ o poliţie secretă! Dacă doriţi voi să vă întoarceţi spre lumina mai bună împreună cu noi, fraţii şi surorile voastre, atunci mergeţi deschise şi voioase ca noi! Furişări secrete şi iscoditoare nu se acceptă aici! Aţi înţeles?”

Atunci când femeile- inimii- lui Iisus aud aşa ceva, se opresc şi spun:” Prietene, nu fi prea supărat pe noi! Pentru că, aşa cum ştii, noi suntem proaste şi slabe şi cu siguranţă amăgite - aşa cum ai fost şi tu desigur şi n-ai crezut imediat totul, ce ţi s-a spus, atunci când ai intrat în această lume -, de aceea ai numai puţină răbdare cu săracele de noi, te rugăm pentru asta! Noi n-am primit până acum de la tine o denumire mai bună decât cea de „Gretele“ şi nu ne-am plâns de asta. Dar, că luăm apărarea tagmei noastre, doar nu este chiar aşa de rău! Tu, prieten drag, ne-ai întâmpinat însă foarte dur, dar noi am suportat-o, chiar dacă am mârâit puţin. Noi te rugăm acum însă, să ne ierti şi nu mai fi atât de dur faţă de noi sărace păcătoase!”

Spune episcopul Martin:” Ah, această limbă a voastră îmi place totuşi mai mult decât cea franceză. Dacă vă adresaţi mie în aşa fel, atunci veniţi numai cu curaj şi bucurie la mine încoace şi convingeţi-vă de toate, ce se află aici, ce se va întâmpla şi ce se va întâmpla după aceea!”

Femeile-inimii- lui Iisus se duc acum mai repede acolo şi încep a se minuna nu puţin, atunci când ele văd acest macanism mare şi ingenios. Iezuiţii înconjoară imediat globul pământesc şi îşi pun miinile pe cap de atâta minunare, ca globul este făcut într-adevăr cu o aşa de mare asemănare cu pământul şi nu lipseşte de pe el chiar nici cel mai mic detaliu. Minoriţii privesc la glob cu aceeaşi minunare, tot aşa şi liguorianii. Franciscanii admiră mai mult sistemul planetar şi strălucirea soarelui, care răspândeşte atât de multă lumină, cât este necesară pentru iluminarea întregului mecanism planetar. Acest soare le place cel mai mult şi surorilor milostivirii şi surorilor de şcoală. Mai simplu spus, toţi admiră acest mecanism şi episcopul Martin este pe postul de a explica aceast lucru straniu ceresc, atât de bine cum îi este lui posibil, în timp ce bineînţeles că nu ţine câteodată pentru el câte o glumă sarcastică despre fenomenele care se petrec pe pământ.

După ce a stat toată societatea un timp îndelungat la acest mecanism planetar şi pământesc şi s-au lăsat încadraţi toţi de episcopul Martin, devine deodată cât se poate de luminos în acea sală. Şi episcopului i se pare mult mai mare decât a fost în acea lumină slabă. Societatea obsearvă şi acest lucru şi îl întreabă pe episcop de unde vine acea lumină şi prin ce s-a declanşat lărgirea semnificativă a acestei săli.

Episcopul Martin vorbeşte: “Dragii mei prieteni, fraţi şi surori! Aceasta nu trebuie să vă înstrăineze aşa de tare. Căci aici se schimbă totul foarte uşor ce a fost vizibil mai devreme în alt fel şi chip. Nu aţi observat când aţi venit aici cât de mică a fost această casă pe dinafară şi cât de mare era de fapt pe dinăuntru? Vedeţi, aceasta este cu siguranţă un miracol! Aşa este şi această apariţie un miracol, cu toate că noi toţi nu înţelegem cum se produce aceasta, dar pentru Domnul nostru este ceva foarte uşor.

Dar eu cred cum voi toţi v-aţi deşteptat, lasă şi Domnul să pătrunda spre noi mai multă lumină. Şi pentru că s-au lărgit orizonturile noastre în legătura cu El, aşa ne-a mărit şi El corespunzător locuinţa noastră, pentru a avea cu toţii suficient loc. Oh, la astfel de apăriţii nu trebuie să vă miraţi aici în împărăţia miracolelor: aici nu se coc mai întâi cireşele şi după aceea prunele şi imediat după aceea ringlotele, ci aici se întâmplă toate după coacerea inimii noastre prin puterea, dragostea şi înţelepciunea Domnului!

Dar acum zăresc deodată acolo pe tabla aceea rotundă un scris nou şi strălucitor! Trebuie să mă uit ce scrie acolo!” Episcopul Martin merge spre tabla şi citeşte: “Martin ieşi afară, căci am treaba cu tine! Iar între timp să se comporte liniştit restul societăţii. Vino, aşa să fie!” Episcopul Martin înştiinţeaza fericit societatea, că trebuie să se comporte liniştită, ce fac de îndată aceştia. El însă vrea să urmeze imediat chemarea de pe acea tablă.