1. Când copiii de la şes au aflat vestea morţii lui Adam, cu toţii s-au simţit extrem de întristaţi. Ei au postit timp de trei zile.

2. Lameh, care era încă în viaţă în acel moment, continuând să îşi îndeplinească cu credinţă îndatoririle faţă de Domnul, a trimis mesageri în toate direcţiile, pentru a anunţa moartea lui Adam tuturor popoarelor pe care le putea contacta.

3. Oriunde ajungea, vestea cea tristă dădea naştere unei mari dureri. Toată lumea se lamenta şi deplângea moartea patriarhului.

4. În schimb, Eva a câştigat cu atât mai mult în respectul celorlalţi, şi nu puţine erau procesiunile care urcau pe înălţimi pentru a-şi aduce omagiul mamei întregii umanităţi.

5. Au existat chiar şi trimişi din Sihin (China actuală) care au urcat pe munţii în care trăiau copiii lui Dumnezeu pentru a-i face o vizită mamei Eva; căci şi ei aflaseră de la mesagerii trimişi de Lameh că patriarhul Adam a murit.

6. Singuri cahiniţii (popoarele care trăiau în Africa modernă) şi meduhiţii (strămoşii japonezilor actuali) nu au fost informaţi, căci la acea vreme, cele două popoare erau complet separate de restul continentului.

7. Cu toate consolările pe care le primea din partea tuturor, Eva a căzut pradă unei tristeţi din care nu a mai reuşit să îşi revină până la sfârşitul zilelor sale. Nici chiar alinarea lui Enoh nu a reuşit să îi potolească această durere.

8. Singur Seth reuşea să îi calmeze cât de cât suferinţa, căci fusese dintotdeauna preferatul său, dat fiind că semăna perfect cu Adam, deopotrivă la faţă, la înălţime şi la voce.

9. Aşa s-au scurs şi aceşti 30 de ani, în aceeaşi ordine perfectă. Când măsura vieţii ei s-a apropiat de sfârşit, Eva a fost chemată la El de către Domnul, aşa cum s-a întâmplat mai devreme cu Adam.

10. Cu trei zile înainte de moartea ei, pe când Eva se afla într-o stare de slăbiciune extremă, fiind înconjurată de Seth, de Jared, de Enoh, de Methuselah şi de Lameh, spiritul lui Adam a intrat în colibă, cu permisiunea Domnului, şi a spus:

11. „Copiii mei, fiţi binecuvântaţi! Fie ca pacea să nu vă părăsească niciodată! Nu vă înspăimântaţi de vederea mea, căci eu sunt Adam, cel care v-a zămislit trupeşte pe toţi, prin graţia lui Dumnezeu cel atotputernic, etern şi viu!

12. Domnului, căruia i s-a făcut milă de mine încă de acum 30 de ani, i s-a făcut acum milă şi de Eva, credincioasa mea soţie. De aceea, El doreşte să o elibereze de acest pământ şi de acest trup devenit slab şi epuizat, pentru ca şi ea să poată cunoaşte odihna de care mă bucur eu în prezent, delectându-se împreună cu mine, la fel ca un mieluşel blând care zburdă pe pajiştea compasiunii divine!

13. Cel care m-a eliberat pe mine a fost spiritul lui Sehel. Pe Eva o voi elibera însă eu însumi de povara ei terestră şi o voi conduce personal în locul în care am ajuns, unde îşi va găsi binemeritata odihnă şi în care vom aştepta amândoi acea zi care va răsări pe pământ la fel ca un soare al tuturor sorilor, în conformitate cu marea profeţie care urmează să se realizeze pe acest pământ!”

14. Enoh l-a întrebat atunci pe spiritul lui Adam: „Când vei face acest lucru cu certitudine şi cum va trebui să procedăm cu trupul mamei noastre?”

15. Spiritul lui Adam i-a răspuns: „Nu eu sunt stăpânul tău, ci Domnul! Evenimentul se va produce peste exact trei zile începând din acest moment. În rest, Domnul îţi va împărtăşi ce anume trebuie să faci, aşa cum procedează întotdeauna”.

16. După care spiritul lui Adam a dispărut.

17. El s-a întors însă în cea de-a treia zi, dar numai Enoh şi cu Eva l-au putut vedea.

18. Eva şi-a binecuvântat atunci toţi copiii prezenţi şi L-a preaslăvit pe Domnul pentru graţia Lui.

19. Spiritul lui Adam a spus (fiind auzit de toţi cei prezenţi): „Eva, tu le-ai oferit copiilor binecuvântarea ta, care s-a unit astfel cu a mea! Voinţa Domnului doreşte ca acum să te întorci Acasă! Vino în braţele mele, în numele Domnului! Amin”.

20. După aceste cuvinte, Eva a căzut la pământ, moartă, iar spiritul împreună cu sufletul ei a dispărut pentru totdeauna, însoţit de spiritul lui Adam, şi nu s-a mai întors niciodată pe acest pământ.

21. Aşa a murit mama întregii umanităţi, înconjurată de copiii săi şi unindu-se din nou, întru spirit, cu Adam, în braţele sale spirituale care au condus-o către marea odihnă a Domnului.

22. În acord cu voinţa divină, corpul ei a fost înmormântat în acelaşi loc în care odihnea corpul lui Adam, de către aceleaşi patru persoane. Şi totul s-a petrecut în cel mai mare secret.

23. Moartea Evei a provocat un alt doliu care a ţinut câţiva ani, iar unul din efectele ei a fost acela că foarte mulţi oameni s-au retras din această lume, preferând să trăiască o viaţă în pietate şi izolare.

24. Dispariţia ei a fost resimţită extrem de dureros de acei locuitori care se numeau abedamiţi, căci Abedam fusese unul din marii preferaţi ai Evei, pe care o preţuia mai presus de orice.

25. Şi aşa s-a încheiat viaţa Evei.