Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 4.7.2020, 12:19
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 24.2.2019, 21:01    Post subject: Capitolul 128 Reply with quote

Capitolul 128
Hanoheenii le idolatrizează pe cele două fiice extrem de frumoase ale defunctului Tubal-Cain. Uraniel este indecis. Refuzul Domnului. Uraniel se căsătorește cu cele două fiice.
(27 septembrie 1843)

1. Noul rege se numea Uraniel. Domnia lui a fost satisfăcătoare timp de zece ani, căci în el sălășluia Spiritul lui Dumnezeu, care îi transmitea în fiecare zi poruncile Acestuia.

2. În tot acest timp, cele două fiice ale lui Tubal-Cain, care înainte avuseseră o constituție foarte slabă, au crescut și au devenit mai puternice, ajungând la vârsta măritișului. Erau atât de frumoase încât toată lumea se prosterna în fața lor, adorându-le pe față, ca pe niște divinități, fără să se ascundă în vreun fel.

3. Din fericire, cele două fete erau foarte bine educate și îi mustrau întotdeauna pe cei care se comportau în acest fel. Acest lucru nu folosea însă la nimic, căci cu cât acestea își înmulțeau avertismentele, încercând să-i împiedice pe oameni să le aducă un cult aproape divin, cu atât mai adorate erau, la fel ca niște zeițe.

4. Cea mai bună dovadă a frumuseții lor este imnul elogios care urmează și care demonstrează perfect cât de mare era adorația al cărei obiect îl făceau cele două fete care trăiau la curtea regelui Uraniel.

5. Astfel de laude erau cotidiene și erau rostite încă de la prima oră a dimineții de cel puțin o mie de bărbați care așteptau în fața castelului. Iată cum suna imnul respectiv:

6. „O, soare, scaldă-te mai întâi în mare, în lacuri, râuri, pâraie și izvoare, pentru a nu te ridica impur pe cer, murdărind cu razele tale fețele divine ale celor ale căror nume sunt prea sublime și prea celeste pentru ca noi să îndrăznim să le pronunțăm!

7. Voi, slujitori leneși ai soarelui care răsare, purificați dimineața cu suflul vostru auriu, pentru ca ochii celor două fiice venite din cerul tuturor cerurilor să nu fie tulburați!

8. O, zori de zi, aveți grijă să nu deranjați aceste fiice ale cerului cu o căldură caniculară sau cu un frig excesiv!

9. Căci fețele acestor fiice ale cerului strălucesc mai intens decât o mie de sori, iar ochii lor luminează mai puternic decât stelele de pe bolta cerească, care sunt nevoite să clipească în fața strălucirii lor!

10. Ce muritor a văzut vreodată stelele de pe cer tremurând, înainte să apară aceste două ființe sublime?

11. Din strălucirea obrajilor lor s-a născut focul aurorei; gura lor reflectă armonia întregii creații, iar bărbia lor face orice ființă vie să viseze!

12. Lumina părului lor aurește tivul norilor; gâtul lor este sufletul florilor; pieptul lor dă viață pământului, care se aprinde de dor și dă naștere unor munți de foc ce se înalță către cer, venerând astfel cele două fiice celeste!

13. Brațele lor sunt mai delicate și mai dulci decât briza cea mai ușoară care se naște furtiv din crepuscul; corpul lor seamănă cu plenitudinea cerului, iar picioarele lor te trimit cu gândul la razele soarelui de dimineață, care mângâie printre vălurile zorilor câmpurile înflorite.

14. Huhora, huhora, huhora! Fie ca asupra celor două preafrumoase să se reverse de-a pururi venerația noastră, lumina, strălucirea, splendoarea și măreția!” –

15. Cam așa sunau omagiile aduse celor două fete dimineața. – Vai însă zilei care se anunța urâtă și întunecoasă, căci aceasta era blestemată și insultată de la început și până la sfârșit, ba chiar lovită cu niște vergele cu care bărbații loveau cu putere aerul!

16. Acest comportament nelalocul lui continua și în timpul nopții, de îndată ce răsăreau luna și stelele!

17. Cele două tinere trebuiau să apară la ferestre cel puțin o dată pe zi, fie dimineața, fie seara, pentru a le da satisfacție adoratorilor înnebuniți. În caz contrar, aceștia începeau să urle până când le sileau să iasă la vedere.

18. Văzând că acest comportament aberant a continuat timp de un an întreg, fără ca adoratorii să dea semne că ar dori să se oprească, Uraniel s-a adresat Domnului și L-a întrebat ce trebuia să facă pentru a-i pune capăt.

19. Domnul i-a răspuns: „De ce Mă întrebi acest lucru abia acum? Și cum se face că ți-ai lăsat propria inimă prinsă în mrejele farmecelor trupești ale acestor două fecioare?

20. Dată fiind situația, îmi este imposibil să îți dau vreun sfat fără a aduce atingere libertății tale spirituale!

21. Dacă voi alunga aceste fiice ale lumii, oamenii se vor năpusti asupra ta și te vor strânge de gât. Dacă le voi lăsa să își vadă de treabă, poporul se va comporta din ce în ce mai stupid. Dacă ți le dau de soții, veți deveni toți trei, în cel mai scurt timp, obiectul unei venerații divine. Dacă vei opta pentru a fugi înapoi în munți, bărbații se vor lupta între ei de dragul celor două tinere și se vor ucide unii pe alții din cauza geloziei!

22. În aceste condiții, judecă singur ce pot face Eu! – Mai bine cere-i sfatul inimii tale și apoi fă așa cum vei dori! Până una alta, lasă-Mă pe Mine în afara acestui joc; căci Eu sunt sfânt!”

23. Acest răspuns nu a fost tocmai pe placul lui Uraniel, care s-a gândit să fugă în secret însoțit de cele două fete. 24. Cu numai o zi înainte de fuga stabilită, circa o sută de bărbați cu reputație din oraș au venit însă la el și l-au sfătuit să le ia în căsătorie pe cele două fete.

25. Această propunere l-a încântat pe Uraniel și pregătirile pentru ceremonia maritală au început.

26. În ziua căsătoriei, Uraniel s-a însurat fără a-și mai informa tatăl din munți și fără a-i cere binecuvântarea.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !