1. Înzestraţi cu inteligenţa divină, cei doi s-au îndreptat aşadar din nou către Hanoh. Ajunşi aici sub acoperirea anonimatului, ei s-au angajat ca muncitori, participând la construirea centurii de legătură dintre Hanoh şi celelalte zece oraşe, considerate la acea dată nişte cartiere rezidenţiale ale marii metropole.

2. Această centură era alcătuită din construcţii rectilinii care aveau forma unor case cu un etaj, situate de o parte şi de alta a unui drum larg şi protejate în exterior de ziduri de apărare.

3. Cel mai scurt din aceste drumuri necesita o jumătate de zi de mers pe jos, în timp ce cel mai lung necesita o zi întreagă.

4. Cei doi mesageri s-au angajat ca zidari la construcţia acestui ultim drum mai lung, care făcea legătura cu oraşul Uvrak şi care era încă neterminat.

5. La drept vorbind, nu primeau nici un fel de salariu, căci la acea vreme munca în serviciul comunităţii era deja considerată obligatorie. Fiind însă zidari, aveau dreptul să îşi ia ajutoare. Cei o mie de seniori ai Hanohului le-au poruncit acestora din urmă, sub aceeaşi ameninţare cu spânzurătoarea, să asigure alternativ hrana necesară pentru zidari, astfel încât aceştia să nu întârzie cu lucrările considerate atât de importante.

6. Aşa se face că cei doi mesageri erau trataţi ceva mai bine decât ajutoarele lor.

7. Ei au reuşit să se distingă atât de rapid prin munca lor excepţională încât le-au atras atenţia seniorilor veniţi frecvent în inspecţie, căci construcţiile înălţate de ei erau regulate şi elegante, de parcă ar fi ieşit de pe o bandă rulantă modernă.

8. Seniorii le admirau de asemenea discernământul şi folosirea judicioasă a materialelor de construcţie, aşa că în scurt timp i-au ridicat la funcţia de şefi de şantier.

9. Când cei doi şi-au luat în primire noua funcţie, ei s-au ocupat de îndatoririle ce le reveneau cu atâta devoţiune şi au dat dovadă de o cunoaştere atât de profundă încât casele pe care le construiau se dovedeau adevărate capodopere inginereşti. Toată lumea se oprea să le admire şi nu se mai sătura să le contemple frumuseţea fără pereche.

10. Seniorii din Hanoh au regretat sincer că nu i-au cunoscut pe cei doi mai devreme, într-atât le apreciau talentul.

11. Dat fiind că mai exista încă o porţiune mare din drum de construit, cei doi au fost ridicaţi imediat la rangul de ingineri-şefi ai construcţiei, preluând sub conducerea lor întregul şantier. La fel ca şi până atunci, tot ce făceau ei trezea admiraţia colectivă.

12. Când, după zece ani, această construcţie gigantică a fost terminată, desigur, cu ajutorul mai multor milioane de braţe puse la lucru, timp în care mii de oameni au murit, unii din cauza foamei, alţii din cauza relelor tratamente la care erau supuşi sau a epidemiilor, cei doi mesageri ai noştri au fost imediat numiţi în consiliul celor o mie de sfetnici, primind funcţia de conducători supremi ai tuturor construcţiilor din Hanoh.

13. Datorită extinderii continue a oraşului Hanoh, nevoile locuitorilor săi deveneau din ce în ce mai mari, aşa că seniorii au fost nevoiţi să le impună prinţilor din provincii să plătească un tribut din ce în ce mai greu. Când nu au mai putut să plătească tributul, prinţii s-au revoltat. Unii dintre ei au trecut la violenţe deschise, în timp ce alţii au fugit în alte ţări.

14. În urma acestei revolte, Hanohul a cunoscut o perioadă de mare sărăcie, căci nu mai dispunea de nici o resursă pentru a se apăra de foamete.

15. În acest moment, puternicii seniori i-au consultat pe cei doi consilieri principali, pe care i-au întrebat ce puteau face pentru a salva oraşul.

16. Cei doi au cerut un răgaz de şapte zile, spunând: „O întrebare atât de importantă necesită o reflecţie pe măsură. De aceea, avem nevoie de şapte zile pentru a putea veni cu un plan corespunzător”.