1. A trecut un an întreg fără ca cele două tabere să ajungă la vreo înţelegere. De aceea, consilierii nu au găsit nici o altă soluţie decât să îi cheme din nou în faţa lor pe cei doi sfetnici înţelepţi pentru a afla de la aceştia dacă există vreo cale de ieşire din acest conflict ce nu putea decât să degenereze.

2. Cele două tabere antagoniste căzuseră de acord că recunoaşterea unui Dumnezeu, iar în caz de necesitate chiar a mai multor zei, era absolut necesară pentru păstrarea ordinii în rândul populaţiei, dar consilierii nu îşi doreau o cunoaştere divină bazată pe o credinţă oarbă, care să se manifeste prin predici golite de semnificaţie, ci pe o credinţă bazată pe ştiinţa cea mai pură, adică pe cercetările făcute asupra naturii, în domeniul matematicii, al filozofiei şi al unor reprezentări artistice demne de Dumnezeu!

3. În acest fel, populaţia putea obţine o învăţătură solidă şi convingătoare, fără să se bazeze exclusiv pe o credinţă oarbă şi întunecată, axată pe misticism şi incapabilă să demonstreze în vreun fel existenţa lui Dumnezeu, pornind de la premisa că acest misticism nu putea dura decât atâta vreme cât propovăduitorii respectivei religii vor rămâne în viaţă. Dacă aceşti propovăduitori s-ar fi întors în ţărâna din care s-au născut, luând cu ei toate doctrinele lor, populaţia s-ar fi simţit înşelată şi privată de Dumnezeul ei. Dacă ea ar fi fost înşelată de mai multe ori în acest fel, după o vreme nimeni nu ar mai fi putut fi convins să creadă în Dumnezeu!

4. Marea majoritate a celor o mie de consilieri au căzut de acord asupra acestei perspective, dar nimeni nu ştia cum putea fi pusă aceasta în practică într-o manieră adecvată. De aceea, marea adunare s-a adresat din nou celor doi înţelepţi ai noştri.

5. Ajunşi în faţa seniorilor, aceştia au declarat: „Eminenţi consilieri ai marelui oraş Hanoh! Acum un an, v-am prezentat un plan judicios, dar voi l-aţi respins! Ce altceva am putea face pentru voi?

6. Indiferent de situaţie, există o singură perspectivă absolut justă şi autentică; la fel stau lucrurile şi în cazul lui Dumnezeu!

7. Noi v-am prezentat proiectul nostru, dar voi l-aţi respins şi aţi adoptat un altul, pe care l-aţi considerat mai justificat decât al nostru. În acest caz, puneţi-l în aplicare după bunul vostru plac şi convingeţi-vă singuri de consecinţele care vor decurge din el! Veţi recolta astfel ce aţi semănat!

8. În ceea ce ne priveşte, nu dorim să participăm în nici un fel la proiectul vostru, dar nici să vă împiedicăm în vreun fel să vă puneţi în aplicare planurile.

9. Acţionaţi cu învăţătura divină la fel cum aţi procedat în cazul prinţilor din coloniile voastre, cărora le-aţi dat precepte diferite legate de Dumnezeu, pentru a-i deosebi mai uşor unii de ceilalţi şi pentru a vă percepe astfel mai comod impozitele şi taxele, - şi vi se va întâmpla exact ce vi s-a întâmplat cu vasalii voştri.

10. Până acum, aţi avut suficient timp ca să vă convingeţi că tot ce v-am spus era pe cât de uşor realizabil, pe atât de util pentru oraşul vostru.

11. Nu ne-am înşelat niciodată şi am acţionat numai în interesul vostru, fără a menţiona măcar un singur cuvânt care să fie în propriul nostru avantaj.

12. În acelaşi spirit, am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru a concepe planul referitor la cunoaşterea şi la venerarea lui Dumnezeu pe care vi l-am prezentat acum un an. Din păcate, voi l-aţi interpretat în fel şi chip, încă de la început, după care v-aţi ciondănit între voi timp de un an de zile, iar în final aţi ajuns la cea mai proastă soluţie cu putinţă!

13. Noi nu cunoaştem nici un mijloc prin care planul vostru să poată fi pus în aplicare, aşa că nu vă putem ajuta în nici un fel.

14. De aceea, faceţi după bunul vostru plac. În ceea ce ne priveşte, timpul nostru în mijlocul acestui popor s-a scurs. Vă vom părăsi şi nu vă vom cere nici un salariu, ca să vă daţi astfel seama că tot ce am făcut a fost exclusiv pentru binele vostru.

15. Dacă cineva dintre voi doreşte să vină împreună cu noi în munţi, să o facă până nu va fi prea târziu!”

16. După care cei doi au părăsit marea sală a consiliului şi, însoţiţi de servitorii lor, s-au întors în ţara lor de origine.