Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 6.7.2020, 05:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
1%
Milenar
Milenar


PostPosted: 5.3.2019, 09:19    Post subject: Capitolul 147 Reply with quote

Capitolul 147
Impecabila organizare polițienească a statului Hanoh. Armata o ia la fugă în fața celor zece mesageri.
(25 octombrie 1843)

1. Așa cum probabil v-ați imaginat deja, gardienii de pe zidurile de apărare nu au fugit care încotro, ci s-au îndreptat glonț către palatul celor o mie de seniori.

2. Dacă circumstanțele ar fi fost altele, fuga lor nu ar fi fost necesară, căci organizarea polițienească a statului Hanoh era atât de bine pusă la punct încât, prin comparație cu ea, sistemele moderne de spionaj și de represiune nu reprezintă decât niște organizații de amatori.

3. Mai întâi de toate, fiecare proprietar de casă era obligat să întrețină pe cheltuiala sa polițistul care îi supraveghea locuința.

4. În al doilea rând, cetățenii orașului trebuiau să susțină financiar cele două sau trei secții de poliție plasate pe strada lor, al căror unic scop era de a aduna toate informațiile mai deosebite și de a le raporta la curte.

5. Toate străzile orașului aveau nume. Casele erau numerotate, iar proprietarii lor aveau două nume, unul specific casei și altul al lor personal.

6. În plus, fiecare stradă și fiecare loc avea propria sa culoare după care puteau fi recunoscute, iar locuitorii orașului trebuiau să poarte costume adecvate. Proprietarul unei case avea dreptul să își decoreze partea de sus a hainelor cu o bucată micuță de metal aurit pe care era înscris numărul locuinței sale. Ceilalți locuitori trebuiau să poarte numărul casei în care erau găzduiți pe o bucată de pânză albă fixată de hainele lor.

7. Aceste măsuri de precauție luate de polițiști le permiteau acestora să aresteze imediat (prin intermediul gardienilor străzilor) toate persoanele care au comis o infracțiune cât de mică, indiferent unde. Le conduceau apoi către casa în care locuiau, al cărei proprietar era obligat să plătească o amendă supraveghetorilor străzilor și o alta la biroul de supraveghere al locului în care fusese comis delictul.

8. Dat fiind că o treime din amenda plătită era reținută la secțiile de poliție, iar polițiștii aveau dreptul să stabilească în mod arbitrar ce acte erau contrare reglementărilor în vigoare și trebuiau pedepsite, vă puteți imagina fără prea mare greutate la ce excese se puteau deda aceștia. Practic, nu exista proprietar de casă care să nu fie nevoit să achite zilnic câte o amendă sau alta.

9. La rândul lui, proprietarul avea dreptul să ceară despăgubiri de la chiriașii săi, dar dacă aceștia rămâneau faliți, el putea aștepta mult și bine fără să mai primească ceva de la aceștia.

10. Dacă un hangiu oferea găzduire unor străini fără să informeze imediat autoritățile de supraveghere, se considera că a comis o infracțiune gravă, care trebuia imediat pedepsită.

11. Așa se explică de ce hangiul nostru a fugit de îndată la biroul de supraveghere, unde le-a povestit polițiștilor tot ce a remarcat la cei zece mesageri, inclusiv ce aflase despre ei de la gardienii de la poarta orașului.

12. Începând din acel moment, zvonurile referitoare la apariția unor oameni de foc s-au răspândit în întregul oraș. Gardienii care dăduseră bir cu fugiții au avut la rândul lor grijă să prezinte faptele într-un raport în care au exagerat cât au putut realitatea. Ca urmare a acestor evenimente, chiar de a doua zi în oraș a fost decretată starea de război, iar soldații au primit ordin să se îndrepte către hanul în care se odihneau mesagerii noștri.

13. În dimineața respectivă, mai multe mii de soldați înarmați cu sulițe și cu lance au asediat hanul, iar hangiul le-a spus oaspeților săi: „Ieșiți și apărați-vă, dacă puteți, împotriva acestor câteva mii de sulițe și de lance!”

14. Cei zece mesageri au simțit atunci că sunt întăriți, așa că s-au ridicat în picioare și au făcut apel la puterea focului. Instantaneu, din pământ au ieșit flăcări mari, care s-au răspândit pe strada din fața hanului, punând pe fugă soldații. Și astfel, mesagerii noștri au rămas singuri, preamărind atotputerea lui Dumnezeu.

15. Copleșit de uimire, hangiul a căzut la picioarele lor, căci era absolut convins că erau fie zei coborâți pe pământ, fie spirite ale focului care doreau să distrugă întregul oraș
.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !