1. Auzind aceste cuvinte, consilierii au început să se sfătuiască între ei, în şoaptă, în timp ce nemulţumirea le era întipărită pe chip.

2. „Ce altceva am putea face decât să ne supunem, oricât de greu ne-ar veni? Căci dacă ne vom opune pe faţă acestor oameni, va fi ca şi cum am turna gaz pe foc.

3. Situaţia în care ne aflăm este întru totul comparabilă cu jocurile politice! Aceste jocuri nu ar putea avea niciodată un succes atât de deplin dacă oamenii nu ar trăi în orbire. Cum ne-am putea apăra însă noi în faţa acestor oameni care ne-au citit imediat jocurile?

4. Singurul lucru pe care îl mai putem face constă în a le aduce cât mai multe argumente critice, înainte de a le accepta pe deplin propunerea!

5. Noi nu suntem căzuţi în cap şi dispunem de întreaga noastră raţiune. De aceea, ne vom folosi de aceasta pentru a le face cât mai multe greutăţi acestor zece bărbaţi, până la deschiderea celor două temple! Până una alta, aceasta este singurul lucru pe care îl putem face!”

6. După ce membrii adunării generale au luat în taină această hotărâre, unul din cei zece mesageri s-a adresat astfel consilierilor:

7. „Demnitari care vă consideraţi înzestraţi cu o inteligenţă şi cu o înţelepciune superioară, chiar credeţi că intrigile voastre nedemne ne pot păcăli? – O, vă înşelaţi amarnic!

8. Domnul cerului şi al pământului ne-a ascuţit atât de bine urechile încât noi putem auzi chiar şi gândurile voastre cele mai intime, ca şi cum le-aţi pronunţa cu voce tare!

9. Unde speraţi să ajungeţi cu aceste intrigi?

10. Chiar vă imaginaţi că nu vom face faţă criticilor stupide inventate de raţiunea voastră?

11. O, smintiţilor, ce mai înseamnă astăzi raţiunea? – Ea nu mai reprezintă decât reflexia palidă a înţelepciunii care îi ilumina pe părinţii voştri primordiali şi care era comparabilă cu soarele la răsărit!

12. Noi încă mai dispunem de această înţelepciune divină, iar voi doriţi să vă măsuraţi cu ea, deşi nu mai sunteţi înzestraţi decât cu nişte rămăşiţe palide de inteligenţă, aproape imperceptibile?

13. Este o nebunie să nu vă daţi seama că întunericul nu poate dura decât atât timp cât lumina nu şi-a făcut apariţia! De îndată ce lumina a coborât din ceruri, la ce credeţi că vă mai pot folosi tenebrele voastre?

14. Aşa cum noaptea fuge în faţa soarelui care răsare şi dispare în faţa strălucirii sale, la fel, raţiunea voastră va trebui să dea înapoi, dispărând apoi complet, atunci când lumina lui Dumnezeu va începe să strălucească prin noi!

15. Nici nu se pune problema să ne lăsăm antrenaţi în discuţii lungi şi interminabile cu voi! Dimpotrivă: ne vom limita să vă transmitem directivele noastre, iar voi veţi fi obligaţi să le îndepliniţi!

16. V-am făcut cunoscută astfel voinţa noastră – care provine de la Dumnezeu – şi nu mai avem nevoie de alte discuţii!

17. Dacă vă veţi supune în faţa acestei voinţe, o veţi face pentru binele vostru şi al poporului pe care îl guvernaţi. Dacă veţi refuza să faceţi însă acest lucru, noi vă dăm asigurări că nu vă vom constrânge în nici un fel, nici prin forţa focului şi nici prin cea a argumentelor pline de înţelepciune.

18. Nu trebuie să vă aşteptaţi nici să rămânem printre voi mai mult timp, pentru a vă face tot felul de recomandări emoţionante; astfel de instrumente sunt utile numai în cazul celor slabi şi sărmani.

19. În cazul vostru, nu mai putem vorbi decât fie de o ascultare oarbă, la fel ca cea pe care o impuneţi populaţiei, fie de judecata Domnului, căci Acesta va şti să vă trateze la fel cum vă trataţi voi poporul!

20. Acestea au fost ultimele noastre cuvinte! Acţionaţi în consecinţă, iar dacă nu doriţi, nu o faceţi! Amin”.

21. După care cei zece au părăsit imediat sala şi au ieşit din palat. S-au întors apoi la hangiul care le-a oferit de mâncare şi găzduire.

22. Cât despre consilieri, aceştia se simţeau prinşi între ciocan şi nicovală şi nu mai ştiau cum să iasă din această situaţie. Dacă ar fi urmat directivele celor zece mesageri, s-ar fi expus în faţa poporului. Dacă ar fi refuzat să le urmeze, riscau să suporte consecinţele, iar ameninţările mesagerilor ar fi putut fi puse în practică.

23. De aceea, situaţia li se părea fără ieşire.