1. „Ce putem face acum?” se întrebau toţi consilierii, inclusiv regele lor de faţadă.

2. Unul dintre ei, care se afla chiar în mijlocul adunării, s-a ridicat şi a spus cu o voce puternică: „Fraţilor, ascultaţi-mă! Tocmai mi-a venit o idee absolut genială!

3. Aţi declarat în prezenţa acelor oameni terifianţi că veţi face tot ce vă va sta în puteri pentru a le îngreuna misiunea, înainte de a trece la executarea pretenţiilor lor.

4. Altfel spus, noi am mizat pe victoria raţiunii noastre! Ei bine, da, raţiunea noastră trebuie să învingă înţelepciunea lor! – Dar cum?

5. Vă voi spune eu cum: este cel mai uşor lucru din lume!

6. Ne dăm cu toţii seama că dominaţia noastră asupra acestei ţări a ajuns la sfârşit!

7. La ce ne mai putem aştepta acum? Poporul se va revolta împotriva noastră, incitat de aceşti zece bărbaţi împotriva cărora nu putem face nimic! O alternativă şi mai rea constă în a aştepta împlinirea ameninţărilor care ne-au fost făcute!

8. Părerea mea este că ar fi absolut stupid să aşteptăm fără să facem nimic împlinirea uneia sau alteia din cele două alternative.

9. Dacă am deschide cele două temple vechi ale lui Lameh şi le-am spune oamenilor să nu se mai închine la statuile pe care noi înşine i-am sfătuit să le venereze, ce vor face aceştia? Ne vor întreba care este motivul acestei schimbări subite de atitudine!

10. Şi atunci, ce le vom spune?

11. Nu putem să-i minţim în faţă, căci ne riscăm însăşi viaţa, aşa cum ne-au ameninţat cei zece.

12. Nu putem nici să deschidem templele fără să le explicăm oamenilor nimic, căci aceste edificii au paznicii lor secreţi, care ne vor întreba în faţa oamenilor care sunt intenţiile noastre. Va trebui atunci, indiferent dacă ne este pe plac sau nu, să spunem tot adevărul, asumându-ne toate riscurile de rigoare, şi să le explicăm oamenilor:

13. ‚Cetăţeni ai acestui mare oraş, v-am înşelat! Setea noastră de putere şi de posesiuni ne-a determinat să vă tratăm cu viclenie, pentru a ne putea impune autoritatea asupra voastră. Am negat în faţa voastră existenţa unicului Dumnezeu şi a Domnului autentic şi etern, după care v-am lovit şi v-am ameninţat cu o moarte plină de cruzime dacă veţi încălca decretele noastre!

14. Acum, bătrânului vostru Dumnezeu i s-a făcut milă de suferinţa voastră, ai cărei unici responsabili suntem noi, şi ne-a trimis nouă, seniorilor voştri lipsiţi de loialitate, zece mesageri atotputernici care ne-au pedepsit prin forţa focului şi ne-au silit să redeschidem vechile temple ale adevăratului Dumnezeu, reparând totodată toate relele provocate prin mişelia noastră!’

15. Mă întreb cu sinceritate: care dintre noi s-ar simţi pregătit să ţină un astfel de discurs lăudabil în faţa poporului?

16. Pe de altă parte, dacă nu vom proceda în acest fel, în cel mai scurt timp din pământ vor izbucni flăcări care ne vor înghiţi de vii. Unul din cei zece mesageri a avut grijă să îmi confirme discret acest lucru.

17. În sfârşit, dacă vom ţine minunatul discurs pe care l-am citat mai sus, nu mi-aş dori pentru nimic în lume să asist la ploaia de pietre care se va revărsa asupra augustelor noastre persoane, căci vă asigur că atunci când doreşte, poporul are o ţintă foarte bună!

18. Dacă vom continua să mai deliberăm mult în palatul nostru, fără să întreprindem nimic concret, oamenii din popor ne vor găsi uşor şi ne vor rezerva o primire atât de călduroasă încât ne vom pierde probabil o parte din simţuri!

19. În faţa acestor calamităţi extrem de probabile, singurul sfat pe care pot să vi-l dau este următorul: dat fiind că situaţia din acest oraş pare să se încingă la maxim, părerea mea este că ar trebui să ne luăm cât mai curând posibil tălpăşiţa, fără nici o ruşine!

20. Pământul este mare! Vom pleca cu soţiile şi cu copiii noştri, şi ne vom lua cu noi o parte din comori, - cel puţin atât cât vom avea nevoie! Din acest punct de vedere, vom putea spune că am triumfat cu raţiunea noastră asupra voinţei celor zece mesageri! Ne vom căuta apoi un loc sub soare în care să ne stabilim şi vom trăi acolo fără a fi incomodaţi de nici un fel de neaveniţi, permiţându-i în acelaşi timp bătrânului Dumnezeu să se manifeste aşa cum doreşte în faţa oamenilor!

21. Ce ziceţi de propunerea mea?”

22. O parte din consilieri au fost de acord cu el, dar ceilalţi şi-au exprimat părerea că plecarea lor nu va fi atât de uşoară cum părea la prima vedere. De altfel, ei credeau că dacă vor acţiona corect, cei zece îi vor proteja de mânia populaţiei, şi nicidecum nu-i vor lăsa să fie linşaţi de aceasta.

23. Dezbaterile au continuat fără încetare timp de trei zile, opiniile consilierilor fiind la fel de divergente. Vom vedea în continuare cum s-a încheiat toată această poveste.