1. După ce micul grup a ajuns în vechiul palat al lui Lameh, Ohlad le-a arătat miniştrilor săi care sunt apartamentele lor. În continuare, el s-a îndreptat, însoţit de cei zece, către noua reşedinţă spaţioasă şi luxoasă a celor o mie de consilieri de altădată pentru a-i destitui în cazul în care aceştia ar refuza să se supună legilor divine.

2. Ohlad a pătruns astfel în marea sală de consiliu, însoţit de cei zece mesageri, chiar în momentul în care magistraţii (care îl considerau pierdut) erau reuniţi în jurul regelui lor de faţadă şi deliberau dacă mai este cazul să completeze locurile consilierilor fugiţi sau nu. Oare era mai bine să se reunească din nou în proporţie de 100% şi să aleagă în locul lui Ohlad un burghez oarecare, sau era preferabil să rămână atât câţi erau?

3. Apariţia subită a lui Ohlad şi a celor zece mesageri înspăimântători i-a aruncat pe demnitari într-o angoasă teribilă.

4. Ei şi-au întrerupt pe loc discursurile şi i-au întâmpinat pe noii veniţi cu o amabilitate bine jucată. În cele din urmă, nu şi-au mai putut înfrâna însă curiozitatea şi l-au întrebat pe Ohlad ce s-a ales din proiectele sale bine intenţionate, dar riscante, după evenimentele catastrofale care s-au produs. De asemenea, l-au întrebat ce intenţionează să facă în continuare.

5. Ohlad le-a răspuns: „Vi-i prezint pe noii mei miniştri! Ei vă vor da răspunsuri la toate întrebările voastre!”

6. Auzind aceste cuvinte, consilierii şi-au dat pe loc seama ce se întâmpla, iar unul dintre ei i-a spus cu impertinenţă lui Ohlad:

7. „Dacă aceşti zece oameni sunt miniştrii tăi, putem spune că am obţinut deja răspunsul dorit. Nu pot decât să constat o dată în plus că vechiul proverb în care am crezut întotdeauna se adevereşte din nou: norocul îi curtează întotdeauna pe cei proşti şi îi ocoleşte pe cei înţelepţi!

8. Proiectele tale de a redeschide cele două temple sunt mult prea temerare pentru ca un om cu adevărat înţelept şi cu picioarele pe pământ să merite să îşi piardă timpul discutând despre ele!

9. Faptul că ai reuşit să te întorci cu bine din această aventură, ba chiar te-ai împrietenit cu aceste zece bestii feroce care controlează focul ar putea fi înscris cu litere de aur în analele celor mai importante evenimente mondiale, la rubrica: ‚Ascensiunea norocoasă a unui idiot’!

10. Cred că eşti la curent cu faptul că noi te-am considerat întotdeauna cel mai prost dintre noi toţi. Când s-a luat decizia ca tu să fii regele nostru, această demnitate a fost trasă la sorţi între tine şi regele fictiv actual, nici unul dintre voi nefiind cu ceva mai bun decât celălalt!

11. Pe scurt, norocul tău chior şi prostia care te caracterizează ţi-au oferit acum ceea ce destinul tău ţi-a refuzat altădată! Te-ai ajuns rege şi ai făcut din aceşti saltimbanci miniştrii tăi. Sunt convins că îţi vor fi de un mare folos, căci sper că ţi-e limpede că noi, ceilalţi, nu vom rămâne aici în calitate de supuşi ai tăi!”

12. Ohlad i-a răspuns: „Aşa este! Veţi fi alungaţi din acest regat, dar înainte de a pleca, vă voi da câteva legi pe care va trebui să le respectaţi cu stricteţe în timpul călătoriei voastre. În caz contrar, Domnul Dumnezeul vostru vă va pedepsi cu vergile Sale de foc!

13. Acesta este privilegiul idiotului care pretindeţi că sunt: Domnul mi-a dat posibilitatea să-i pedepsesc pe loc pe cei care îmi încalcă legile!

14. De aceea, pregătiţi-vă să luaţi la cunoştinţă aceste legi! Amin”.