1. După această obiecţie exprimată de Ohlad, purtătorul de cuvânt al consilierilor s-a adresat regelui şi miniştrilor săi pe un ton cât se poate de serios:

2. „Ce vrei să spui cu orgoliul şi cu dorinţa noastră de a ne revolta? Mă consideri cumva un mincinos infam şi un ticălos care ar trebui să tremure în faţa ta precum o frunză în vânt? – O, cât de tare te înşeli!

3. Chiar crezi că am intenţia să strâng o armată în afara acestui oraş, cu ajutorul fraţilor mei, pentru a te alunga de pe tronul pe care ţi l-a hărăzit Dumnezeu? O, te asigur că este ultimul lucru de care ar trebui să te temi!

4. Îţi imaginezi cumva că eu nu ştiu că ai fost uns rege chiar de Spiritul Divinităţii, care a devenit vizibil în templu şi care ţi i-a dat drept miniştri invincibili pe aceşti zece oameni înzestraţi cu puterea focului?

5. Crezi că nu ştiu ce s-a întâmplat la templu, din cauza acestor zece oameni? – O, te asigur că ştiu foarte bine, căci mi-am pus servitorii să te urmărească şi să îmi raporteze fiecare mişcare a ta!

6. De aceea, eu ştiu foarte bine ce îmi rămâne de făcut! Chiar mă consideri atât de stupid încât să mă angajez într-o luptă cu cei care le poruncesc elementelor sau să pornesc un război cu atotputerea lui Dumnezeu?

7. O, cât de mare este prostia ta! Mai bine te-ai ruga Celui care te-a uns rege să îţi ilumineze propriul creier, pentru a-i putea recunoaşte pe cei care îţi sunt fraţi atât timp cât îşi păstrează libertatea interioară, chiar dacă tu te consideri mai presus decât ei, pe tronul tău!

8. Dumnezeu i-a dat fiecăruia o raţiune, o inteligenţă şi un liber arbitru. Odată cu aceste trei calităţi, i-a dat şi trei legi primordiale: prin raţiunea sa, fiinţa umană trebuie să fie capabilă să distingă binele de rău, prin inteligenţa sa trebuie să ordoneze ce a învăţat şi să recunoască ce este pur de ce este impur, iar cu ajutorul liberului său arbitru trebuie să aleagă puritatea absolută, să o păstreze şi să acţioneze în consecinţă.

9. Nu aşa stau lucrurile? Nu este aceasta ordinea divină de care a ţinut cont Dumnezeu atunci când l-a creat pe om şi nu sunt acestea legile fundamentale pe care trebuie să le respecte acesta din urmă?

10. Ţi se pare cumva că eu mă comport diferit? Nu corespunde întru totul comportamentul meu acestor principii divine? Nu mă supun eu ordinii divine, urmând cele trei legi de aur, respectiv acţionând exclusiv ţinând cont de raţiunea, de inteligenţa şi de liberul meu arbitru, fără a mă lăsa limitat de alte legi, întrucât eu recunosc în mine legea primordială şi divină, plasând-o mai presus de orice lege a oamenilor care şi-a pierdut puritatea prin simplul fapt că a fost emisă de cineva care abuzează de ceea ce este pur şi divin în fratele său foarte evoluat, aşa cum faci tu?

11. Tu mă avertizezi împotriva orgoliului şi a revoltei, dar vreau să te întreb: care dintre noi este mai orgolios decât celălalt şi cine se revoltă cu adevărat împotriva ordinii lui Dumnezeu?

12. Tu vrei să ne vezi aplecându-ne sub povara sceptrului tău, strivindu-ne sub legile tale! Nu încalci astfel legile divine sacre care sălăşluiesc în pieptul fiecărui om cultivat şi nu faci astfel dovada orgoliului, dorind să ne vezi supunându-ne dominaţiei tale, pe noi, fraţii tăi?

13. Mai bine te-ai ruga lui Dumnezeu să îţi reveleze cele trei legi fundamentale! Abia apoi întoarce-te la noi şi spune-ne dacă legile tale sunt mai presus de acestea!

14. Învaţă mai întâi de toate să recunoşti şi să respecţi ceea ce este divin în fraţii tăi, şi abia apoi stabileşte dacă aceştia mai au nevoie, pe lângă legile divine şi vii, şi de legile tale moarte!

15. Înţelegi ce ţi-am spus? Te asigur că ţi-am vorbit în numele tuturor celor de faţă!””