1. Ohlad nu a ştiut ce să răspundă la obiecţiile purtătorului de cuvânt al consilierilor. De altfel, suferea de o incapacitate din naştere care îl împiedica să se exprime dacă avea vreun dubiu cât de mic. De aceea, îi era cu atât mai greu să îi dea replica unui adversar atât de critic ca cel de faţă.

2. Miniştrii săi au remarcat stânjeneala sa şi s-au îndreptat către el. Purtătorul lor de cuvânt i-a spus: „Ohlad, nu-ţi pierde capul pentru nimic! Vezi tu, aceşti oameni sunt la fel de orbi ca şi cârtiţele, aşa că sunt incapabili să distingă noaptea de lumina zilei. De aceea, este inutil să le mai vorbeşti.

3. Orgoliul pe care îl au datorită raţiunii şi inteligenţei lor, care îi face să creadă că pot înghesui într-un sac liberul arbitru şi iubirea, îi face incapabili să înţeleagă o învăţătură atât de elevată ca a noastră.

4. Ei seamănă cu nişte crisalide care, odată închise în coconul lor, se izolează singure de orice aport de lumină.

5. Chiar dacă, cu timpul, prind din nou viaţă şi se transformă în nişte fluturi frumoşi, ele rămân o apariţie foarte tristă! Avem în faţă o mulţime de oameni superficiali, care nu au muncit în viaţa lor şi care, la fel ca şi fluturii, îşi vântură ideile frumoase în faţa oamenilor, depunând astfel ouă din care vor ieşi în cel mai scurt timp o grămadă de omizi dezgustătoare şi extrem de distructive, care vor roade rapid toate vlăstarele vii ale vieţii spirituale!

6. De aceea, îţi propun să lăsăm aceste crisalide oarbe şi lipsite de adevărata inteligenţă să plece cât mai curând posibil. Ne va fi cu siguranţă mai bine fără ele, căci în mijlocul nostru străluceşte la ora actuală soarele etern şi viu al spiritului! Sub efectul căldurii sale, aceste crisalide s-ar putea dezvolta, depunând apoi în culturile noastre ouăle lor distructive!

7. Nu are sens să ne mai pierdem timpul cu aceşti nebuni. Cel mai bine este să-i lăsăm să plece cât mai curând posibil. Nu au decât să urmeze direcţia vântului, care îi va împinge de colo-colo. căci viermii nu cunosc decât iarba care le convine şi pe care o devorează cu aviditate!”

8. Purtătorul de cuvânt al consilierilor nu s-a lăsat mai prejos şi a spus: „Da, atât timp cât oamenii vorbesc în doi peri, ca aceştia, ei nu pot coabita sau rămâne împreună! Ei propovăduiesc umilinţa, dar sunt mai orgolioşi ca un păun cu coada desfăcută! Haide mai bine să plecăm şi fii convins că vom găsi undeva iarba care este pe gustul nostru!”

9. Oratorul din rândul celor zece miniştri i-a replicat: „Foarte bine, duceţi-vă, căci pe câmpul nostru nu creşte nici o iarbă pentru voi!

10. Oameni cărora le-am promis atâtea binefaceri dacă vor accepta să recunoască legile noastre uşoare şi care ne vorbesc pe acest ton nu au ce căuta în mijlocul nostru, căci noi ştim că Dumnezeu a organizat inima noastră la fel ca ochiul, care este mult mai mic decât imensa creaţie pe care o cuprinde cu vederea, ceea ce nu îl împiedică deloc să o contemple! Acest proces nu depinde în nici un fel de volumul său, ci exclusiv de voinţa celui care poartă în inima sa viaţa!

11. Haide, duceţi-vă, căci nu mai aveţi ce căuta aici! Vă acordăm trei zile pentru a vă aduna toate lucrurile de care aveţi nevoie, dar nici o clipă în plus!

12. Înţelegeţi ce vă spun şi acţionaţi în consecinţă!”