1. Timp de trei ani, misionarii noştri au anunţat Cuvântul lui Dumnezeu în toate regiunile populate de oameni. Din când în când, ei au întâmpinat rezistenţă din partea unora dintre ei, dar de cele mai multe ori au reuşit să-i determine pe oameni să se căiască, folosindu-se de puterile lor miraculoase.

2. În ceea ce priveşte oraşul Hanoh, aici ordinea a fost restabilită într-un interval de timp mult mai scurt, chiar dacă locuitorii din cartierele rezidenţiale au dat la început dovadă de o mare încăpăţânare.

3. În cel de-al patrulea an, cei 99 de mesageri s-au întors acasă, vii şi nevătămaţi, anunţându-i lui Ohlad vestea cea bună, cum că ordinea domnea din nou pe întregul pământ.

4. Ohlad şi cei zece miniştri i-au oferit atunci un mare sacrificiu Domnului şi întreaga populaţie a oraşului a fost invitată la ceremonie.

5. Acest sacrificiu consta într-un arc de triumf uriaş, a cărui construcţie a fost poruncită de Ohlad într-un loc din afara oraşului. Înălţimea arcului era de aproximativ 100 de stânjeni (circa 188 de metri), iar lungimea şi lăţimea lui aveau aceleaşi dimensiuni. Arcul de triumf era construit din blocuri de marmură albă, frumos şlefuită.

6. Într-un singur an, această construcţie cu o alură majestuoasă a fost terminată. La fel ca în cazul templului, în vârful arcului a fost plasat un altar din aur curat, pe care a fost ridicată o tăbliţă din acelaşi material pe care era încrustat cu nestemate numele lui Iehova.

7. Mii de muncitori au lucrat la această construcţie faraonică, la care au contribuit oameni din toate clasele sociale.

8. Când această operă (a cărei ridicare reprezenta în sine un act de recunoştinţă) a fost terminată, poporul a ieşit pe străzile oraşului. În prezenţa unei mulţimi imense, Ohlad şi cei zece miniştri ai săi, precum şi de cei 99 de consilieri, şi-au făcut intrarea triumfală în metropolă, lăudându-L şi slăvindu-L cu voce tare pe Dumnezeu.

9. După această sosire triumfală, a cărei splendoare a depăşit tot ce v-aţi putea imagina pe pământ în aceste zile, Ohlad şi tovarăşii săi s-au îndreptat către templu şi i-au adus Domnului o ofrandă vie de recunoştinţă în inimile lor.

10. Dar Domnul i-a spus regelui: „Ohlad! Ai făcut un lucru pe care nu ţi l-am cerut Eu, urmându-ţi propriul impuls interior!

11. Mi-ai construit un arc de triumf într-un elan de recunoştinţă profundă, iar Eu îţi spun că ai procedat corect! Dar tu ai pus numele Meu la vedere, şi aici ai greşit, căci numele Meu trebuie situat întotdeauna în zona cea mai intimă şi mai secretă a inimii!

12. De aceea, du-te şi, drept penitenţă pentru această greşeală, construieşte un templu asemănător acestuia chiar în vârful monumentului, astfel încât numele Meu să se găsească în final în interior. În caz contrar, vei transforma sanctuarul într-un loc al idolatriei! Haide, du-te şi fă ce ţi-am spus! Amin”.

13. Plin de căinţă, Ohlad a ieşit din templu şi s-a apucat de treabă chiar începând de a doua zi.