1. Încă din timpul domniei lui Ohlad, Hanohul avea un sistem de şcoli publice, care au fost perfecţionate de Dronel şi mărite de Kinkar, care a construit noi şcoli în oraşele vecine.

2. Japell a fondat mai multe sute de şcoli elementare în care erau predate public diferitele arte, precum dansul, muzica, sculptura, pictura şi nataţia. Elevii erau învăţaţi inclusiv zborul acrobatic cu ajutorul instrumentelor aerostatice, precum şi echitaţia pe cai, măgari, cămile şi elefanţi. Nu lipseau lecţiile de scrimă, trasul cu arcul şi tirul cu armele de foc inventate de Kinkar.

3. Pentru toate disciplinele citate mai sus şi pentru numeroase altele, pe care nu le-am amintit, Japell a ridicat edificii şcolare pretutindeni în imensul său regat. Rezultatul a fost un mare număr de artişti şi sportivi care aveau rolul să amuze poporul în teatre şi circuri, remuneraţi în mod corespunzător. O treime din câştigurile lor intra, desigur, în vistieria statului, sub pretextul că regele a construit toate şcolile în care aceste arte erau predate, dând astfel ocazia tinerilor să înveţe toate aceste lucruri utile (de altfel, ei trebuiau să plătească inclusiv pentru anii de şcoală).

4. În acest fel, Japell a dat o dublă lovitură: a câştigat alte sume uriaşe de bani şi a reuşit să-i facă pe oameni să mai uite de presiunile la care erau supuşi. El le-a oferit în permanenţă spectacole extrem de variate, fapt care s-a dovedit un mare atu politic, căci poporul a început să i se închine de parcă ar fi fost un zeu pe pământ.

5. Nu există o cale mai sigură de a imbeciliza complet un popor, făcându-l complet insensibil la constrângerile la care îl supui decât să-i oferi mii de spectacole şi de ceremonii. În oameni se trezeşte astfel dorinţa de distracţie, care îi face să decadă complet la stadiul de animale, făcându-i să privească lumea ca viţelul la poarta nouă.

6. Aceasta a fost una din marile reuşite ale politicii abile duse de Japell.

7. În Hanoh şi în oraşele învecinate mai existau destui gânditori înzestraţi cu raţiune care nu uitaseră de numele Meu, dar aceştia nu aveau dreptul să le vorbească semenilor lor despre Mine. Japell a împânzit regatul cu spionii săi şi chiar a reuşit să corupă pe mulţi dintre aceşti gânditori rafinaţi prin intermediul producţiilor sale artistice, care erau cu adevărat remarcabile. Ei au ajuns astfel să laude aceste producţii, care „făceau cinste inteligenţei umane”.

8. Între toate artele puse la dispoziţia sa, poporul prefera dansul, muzica şi acele reprezentaţii care exhibau frumuseţea umană.

9. Acestea aduceau pe scenă cele mai frumoase tinere şi cei mai arătoşi tineri, îmbrăcaţi în costume fermecătoare şi care se arătau în posturile cele mai excitante cu putinţă, în decoruri fabuloase şi pe fundalul unei muzici hipnotice.

10. După fiecare reprezentaţie, tinerii artişti de ambele sexe stăteau la dispoziţia celor desfrânaţi, în schimbul unor tarife piperate. Tinerii băieţi stăteau la dispoziţia femeilor desfrânate, iar tinerele fete la dispoziţia bărbaţilor libidinoşi.

11. Aceste stabilimente îi aduceau regelui sume fabuloase, în timp ce poporul era din ce în ce mai îndobitocit.

12. Dar evenimentul care l-a transformat peste noapte pe Japell în preferatul absolut al săracilor a fost plasarea acestora în aziluri special construite pentru ei. De aceea, pe străzile Hanohului nu erau văzuţi niciodată cerşetori, ci numai oameni care trăiau în opulenţă.

13. Desigur, sărmanii internaţi în aziluri nu erau trataţi deloc boiereşte, ci erau puşi să muncească pentru întreţinerea lor; căci iubirea şi politica sunt doi poli perfect opuşi, dat fiind că iubirea reprezintă cel mai înalt atribut al cerului, iar politica reprezintă principala calitate a infernului cel mai de jos, fiind întemeiată întru totul pe cupiditate şi pe dorinţa de dominaţie.

14. Vom vedea în continuare ce alte măsuri a luat Japell.