1. În centrul sălii se înălţa o tribună impresionantă, înaltă de şase stânjeni, la care mesagerii noştri au fost nevoiţi să urce, însoţiţi de cei zece mari preoţi. Ceilalţi reprezentanţi ai clerului îi înconjurau în cercuri strânse, formate mai întâi din marii preoţi, iar apoi din preoţii cu ranguri mai mici.

2. Unul din marii preoţi care au urcat la tribună a ieşit în faţă şi a spus: „Nu mai are rost să vă reamintesc ce ne-aţi povestit. Sunteţi acum voi înşivă preoţi şi este în interesul vostru, la fel ca şi în al nostru, să punem mâna pe munţii care ascund tot acel aur. În acest scop, dorim să construim un drum sigur care să ducă la ei, oricât de mult ne-ar costa acest lucru.

3. Voi sunteţi singurii care cunoaşteţi amplasamentul acestor munţi. De aceea, depinde numai de voi ca această afacere de o importanţă capitală pentru trezoreria noastră să fie dusă la bun sfârşit.

4. Dacă veţi reuşi să îl câştigaţi de partea noastră pe magicianul din munţi, cu ajutorul cuvintelor iscusite şi al arginţilor, ar fi perfect! Dacă nu veţi reuşi însă, avem la dispoziţia noastră două milioane de soldaţi, cărora li se pot adăuga în caz de urgenţă încă patru milioane de sclavi, pe care îi putem transforma oricând dorim în soldaţi. La fel ca şi furnicile care îi vin de hac unui leu, vom reuşi astfel să îi învingem pe uriaşii care păzesc acei munţi de aur, cu ajutorul nenumăraţilor noştri soldaţi!

5. Acesta este punctul nostru de vedere! Acum împărtăşiţi-ne punctul vostru de vedere!”

6. Unul din cei zece preoţi nou numiţi a ieşit la rampă şi a spus, vorbind inclusiv în numele tovarăşilor săi:

7. „Planul, proiectele şi intenţiile voastre sunt demne de laudă, dragii noştri noi colegi, iar noi le apreciem la maxim, în calitatea noastră de coparticipanţi. Ne îndoim însă sincer că ele vor putea fi realizate cu atâta uşurinţă cum credeţi voi!

8. Pe de altă parte, am stat ieri şi ne-am gândit, şi am făcut următoarele deducţii: să spunem că am reuşi să punem mâna pe aceşti zece mii de munţi plini cu aur care se găsesc pe un pământ străin, în apropiere de marea cea mare. Dacă tot acest metal preţios va invada piaţa în cantităţi uriaşe, oare nu îşi va pierde el valoarea? Nu va ajunge el să valoreze tot atât de puţin cât excrementele de pe străzile oraşului nostru?

9. Aţi putea să-mi răspundeţi: ‚Vom şti să împiedicăm acest lucru şi vom veghea ca nimeni altcineva decât noi să nu cunoască drumul care duce către munţii de aur!’

10. Cum veţi proceda însă? Spuneţi-ne! Oare ne vom duce noi, preoţii, pentru a desprinde cu propriile noastre mâini aurul din pereţii minelor, folosindu-ne de târnăcoape şi de sape, pentru a-l transporta apoi aici în condiţii de mare dificultate, drumul durând trei ani?

11. Chiar dacă am face acest lucru, cum ne vom descurca dacă ne vom întâlni din întâmplare cu un uriaş, care nu numai că ne va priva de aurul obţinut în condiţii atât de dificile, dar s-ar putea chiar să ne strivească între degetele sale ca şi cum am fi nişte muşte?

12. Pe de altă parte, atunci când milioanele de soldaţi pe care îi vom duce cu noi pentru a ne apăra şi pentru a-i pune la lucru vor vedea munţii de aur, oare nu se vor repezi ei asupra noastră, omorându-ne, astfel încât să devină ei înşişi proprietarii acelor comori nemăsurate?

13. Oricum am acţiona, am cădea din lac în puţ! Dacă vom întreprinde această călătorie, vom fi nevoiţi să ne golim trezoreria, cu riscul de a nu obţine nimic în schimb. Dacă totuşi ne vom întoarce cu cantităţi uriaşe de aur, acesta nu va mai valora nimic, aşa cum spuneam mai devreme!

14. De aceea, părerea noastră este că ar fi de preferat să renunţăm la această aventură şi să ne ocupăm de altceva, care să ne fie mai favorabil. – Desigur, acesta nu este decât un sfat pe care vi-l dăm. Voi puteţi face oricum veţi dori, iar noi vom rămâne slujitorii voştri şi vă vom asculta întotdeauna cu loialitate!”