1. Chiar de a doua zi, cei mai robuşti dintre sclavi au fost aleşi şi înarmaţi, iar apoi iniţiaţi în mânuirea armelor.

2. Cei mai slabi dintre ei au fost mai întâi hrăniţi timp de câteva săptămâni, pentru a-şi recăpăta forţele. Abia apoi au fost învăţaţi ei să mânuiască armele.

3. Cât despre cei mai vârstnici, aceştia au primit arme uşoare, dar nu au fost autorizaţi să le utilizeze. Rolul lor era mai degrabă să se ocupe de sarcinile domestice şi de supravegherea copiilor.

4. În fiecare zi, trimişii marilor preoţi veneau să se intereseze cum evoluează lucrurile, timp în care îşi exercitau însă şi funcţiile de spioni, trăgând cu urechea la discuţiile oamenilor, în eventualitatea că ar putea descoperi semnele unei trădări.

5. În cea de-a treia zi, cei zece şefi de armată au descoperit ipocrizia marilor preoţi şi i-au informat pe sclavi să aibă grijă şi să nu le trădeze secretele de faţă cu aceştia.

6. Cu cât sclavii deveneau mai abili, cu atât mai mare devenea numărul spionilor trimişi de marii preoţi. Aceştia îşi băgau nasul pretutindeni şi doreau să fie informaţi de tot ce se întâmpla.

7. Acest comportament a sfârşit prin a-i irita pe cei zece, care s-au dus glonţ la marii preoţi, unde au fost primiţi cu mari onoruri. Când au fost întrebaţi care era motivul venirii lor intempestive, ei au răspuns:

8. „Ştiţi la fel de bine ca şi noi că intenţiile noastre sunt cât se poate de cinstite şi cunoaşteţi cât de mare este perspicacitatea şi prezenţa noastră de spirit! Ştiţi de asemenea cum i-am pus pe cei bogaţi să danseze aşa cum le-am cântat noi, căci fiecare dintre ei este mai bogat la ora actuală cu câteva livre de aur, dar trebuie să facă singur toate muncile casei, câştigându-şi pâinea cu sudoarea frunţii sau angajând muncitori contra unui salariu foarte mare!

9. Forţa pe care ne-aţi dat-o pe mână este uriaşă, şi cu ajutorul ei am putea goli chiar astăzi trezoreriile acestor burghezi. Altfel spus, tot aurul lor se află practic în mâinile noastre.

10. Desigur, noi am calculat dinainte toate aceste consecinţe şi ne-am gândit încă din timpul procesului de răscumpărare a sclavilor: ‚Sigur, cereţi-ne acum cât doriţi! Astăzi vă vom plăti, dar mâine vă vom cere de patru ori pe atât!’

11. Nu a fost planul nostru în avantajul vostru deplin, chiar şi fără a mai pune la socoteală marele proiect pe care urmează să îl întreprindem? Şi totuşi, suntem înconjuraţi zilnic de mii de spioni pe care ni-i trimiteţi pe cap, care nu înţeleg nimic din limbajul nostru plin de subtilitate şi ar putea chiar să vă raporteze – din pură răutate – cine ştie ce informaţii defăimătoare la adresa noastră!

12. După cum vedeţi, suntem la curent cu ceea ce faceţi. Acesta este motivul pentru care am venit acum la voi, pentru a depune această plângere, căci este evident că încă nu aveţi o încredere deplină în noi. Căci o bănuială conduce inevitabil la alta. Dacă voi ne priviţi cu neîncredere, la fel vă vom privi şi noi. Sinceri să fim, am prefera chiar să renunţăm la funcţiile noastre, pentru a pune astfel capăt suspiciunilor voastre!”

13. Atunci, marii preoţi i-au liniştit pe cei zece, făcându-le nenumărate daruri şi rugându-i fierbinte să rămână în exerciţiul funcţiunii. Le-au acordat chiar avantajul prelungirii perioadei de antrenament al sclavilor cu încă un trimestru.

14. Cei zece au plecat mulţumiţi, căci au obţinut ce îşi doriseră, după care s-au întors la marea lor armată.