1% Milenar
|
Posted: 5.6.2019, 04:35 Post subject: Capitolul 216 |
|
|
Capitolul 216
Instructorii sunt concediați. Cearta dintre cei zece șefi de armată și marii preoți. Exodul imensei armate pe 200.000 de cămile și 800.000 de măgari. (3 februarie 1844)
1. Și astfel, foștii sclavi au fost antrenați timp de trei luni de zile, dobândind o mare abilitate în mânuirea armelor.
2. Când cei zece și-au dat seama că soldații puteau mânui armele la fel de bine ca și instructorii lor, ei i-au concediat pe aceștia din urmă și au ales din rândul sclavilor șefi care să organizeze armata.
3. Acest lucru nu a fost însă pe placul marilor preoți, care i-au întrebat pe cei zece de ce au acționat în acest fel.
4. Cei interpelați le-au răspuns: Pentru că nu dorim să plecăm în acele locuri îndepărtate însoțiți de niște oameni de care aveți nevoie pentru propria voastră apărare. Acest lucru nu face parte din planurile noastre.
5. De altfel, acești oameni nu au starea de spirit necesară acestui demers, întrucât sunt mult prea obișnuiți cu confortul. De aceea, mai mult ne-ar incomoda decât ne-ar fi de folos!
6. Acesta este motivul pentru care i-am trimis înapoi. Părerea noastră este că am acționat corect, la fel ca și până acum, dar dacă aveți ceva de obiectat, puteți proceda așa cum doriți!
7. Dați-ne un plan, iar noi îl vom urma. Desigur, nu noi vom plăti oalele sparte de alții! Știți foarte bine câte caravane ați trimis acum cinci ani pentru a explora această lume. Câte dintre ele s-au mai întors pentru a vă aduce comorile promise, pe care vi le datorau de drept? Nici una, în afară de noi. Cu siguranță, au preferat să păstreze pentru ele comorile găsite, dând astfel dovadă de lipsă de fidelitate față de voi.
8. Noi suntem singurii care ne-am dovedit fidelitatea față de voi, în pofida marilor pericole prin care am trecut. Dar ori de câte ori îndrăznim să luăm o inițiativă, voi ne găsiți de fiecare dată nod în papură! Dacă vom mai observa o singură dată un astfel de comportament din partea voastră, vom renunța pe loc la întreaga afacere, și nu aveți decât să faceți cum veți dori!
9. Aceste cuvinte i-au lovit în amorul lor propriu pe marii preoți, care nu știau ce să facă pentru a pedepsi această crimă de lezmaiestate. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit însă să spună deschis ce gândea, de teamă să nu piardă accesul la munții de aur.
10. Totuși, un răspuns atât de arogant merita să fie pedepsit. De aceea, marii preoți au deliberat timp de trei zile, dar fără să ajungă la nici o concluzie, căci orice pedeapsă le venea în minte ar fi putut conduce la destrămarea visului lor de îmbogățire. În cele din urmă, au fost nevoiți să își înghită amarul și să renunțe la orice idee de pedeapsă.
11. Ei și-au spus însă în sinea lor: Vom avea răbdare până când se vor întoarce din expediție, după care le vom arăta noi ce înseamnă infernul!
12. Cei zece au aflat însă de aceste gânduri de răzbunare prin intermediul unui preot din clerul inferior, de care îi lega o prietenie solidă. Ei s-au sfătuit imediat și și-au spus: Nu are rost să ne batem acum capul cu perfidia preoților. Chiar mâine vom anunța plecarea marii noastre armate, și vom vedea pe urmă cine va vedea pe pielea lui ce înseamnă infernul!
13. În ziua următoare, ei au făcut acest anunț public, iar marii preoți și-au dat deplinul acord. Plecarea propriu-zisă a început în cea de-a treia zi, la miezul nopții, și a durat până în seara zilei următoare. Căci patru milioane de oameni alcătuiesc un convoi foarte mare, mai ales dacă adăugăm și cele 200.000 de cămile și cei 800.000 de măgari folosiți pentru transportarea ustensilelor și a hranei. |
_________________ Totul cu si alaturi de Dumnezeu ! |
|