1. După două zile de mers, cei zece le-au poruncit soldaţilor să se oprească şi să îşi stabilească o tabără.

2. Soldaţii au ridicat 500.000 de corturi într-o vale superbă cu o vegetaţie bogată, în care creşteau fructe de toate felurile. În pofida frumuseţii sale, locul era complet nelocuit, căci era înconjurat din toate părţile de munţi inaccesibili. Singura cale de acces era foarte dificilă, întrucât trecea printr-o trecătoare cu pereţii foarte înguşti, cu stânci care se desprindeau cu uşurinţă şi cu pâraie care trebuiau traversate.

3. Cei zece cunoşteau această vale, pe care o descoperiseră în timpul primei lor călătorii, când le-a şi trecut prin minte gândul să se refugieze în ea dacă se va ivi vreodată ocazia.

4. Şi într-adevăr, această ocazie venise. Aşa se face că superba vale, împreună cu alte câteva învecinate, având o suprafaţă totală de circa 5000 de leghe pătrate, a fost în întregime ocupată de marea armată.

5. De îndată ce soldaţii au fost repartizaţi pe corturi, cei zece i-au chemat la ei pe şefii armatei şi le-au spus:

6. „Iar acum, ascultaţi-ne cu cea mai mare atenţie, căci vă vom dezvălui adevăratul plan care stă la baza demersului nostru!

7. Voi aţi învăţat să cunoaşteţi în cea mai inumană manieră infama guvernare a preoţilor din Hanoh, însetaţi de aur. Aţi fost trataţi ca nişte vite de povară de către mai marii regatului, iar cicatricele de pe trupurile voastre sunt cea mai bună mărturie a cruzimii fără limite cu care v-au tratat aceşti foşti locuitori veniţi din munţi şi emigraţi la noi, sărmanii descendenţi ai lui Cain.

8. Acum a sosit însă ziua reglării conturilor! Graţie perspicacităţii noastre, noi i-am eliberat pe toţi sclavii din marele nostru regat şi am reuşit să triumfăm asupra acestor veritabili demoni deghizaţi sub aparenţa marilor preoţi, care au căzut în capcana pe care le-am întins-o.

9. A sosit aşadar ziua marii răzbunări! Încredeţi-vă cu toţii în Dumnezeul strămoşilor noştri, precum şi în noi, care suntem instrumentele Lui, şi vom redeveni cu toţii seniorii Hanohului. Iar cei care v-au cumpărat şi v-au folosit ca vite de povară vor trebui să suporte aceeaşi soartă pe care v-au rezervat-o vouă până acum!

10. Nu are însă nici un rost să atacăm Hanohul pentru a duce o luptă sângeroasă şi cu rezultate incerte cu marea metropolă. Îi vom extermina pe hanohieni chiar aici, în acest loc strategic, după care vom arunca leşurile lor ca hrană pentru animalele sălbatice! Abia după ce vor suferi o înfrângere umilitoare ne vom face intrarea triumfală în oraş, dându-ne nume dintre cele mai teribile, şi îi vom aservi pe toţi cei care nu fac parte din rasa noastră.

11. Până atunci, tot ce trebuie să facem este să ne construim case şi grădini, apoi să recoltăm cu grijă toate fructele, să căutăm rădăcini comestibile şi să le cultivăm. Va trebui să explorăm de asemenea cu cea mai mare atenţie munţii din jur, pentru a ne asigura că nu mai există şi alte căi de acces în acest loc. Dacă vom descoperi şi alte intrări, le vom zidi, astfel încât nici măcar o pisică să nu poată trece de ele.

12. După ce vom termina tot ce avem de făcut, vă vom comunica noile noastre directive. Iar acum duceţi-vă şi treceţi imediat la treabă. Dar mai presus de orice, păziţi cu grijă intrarea principală! Aşa să fie!”