1. În tot acest timp, mesagerul trimis de Noe se afla încă pe platoul muntenilor şi îşi exercita funcţia de consilier.

2. De asemenea, Gurat, fostul preot din Hanoh, era chemat uneori să îşi dea părerea în anumite situaţii.

3. La un moment dat, cei zece lideri ai muntenilor au reunit un consiliu de război pentru a delibera ce trebuie să facă împotriva Hanohului.

4. Trimisul lui Noe le-a dat următorul sfat: „Lăsaţi Hanohul în pace, căci de acum înainte nu veţi mai avea de ce să vă temeţi de el. Liderii oraşului şi-au dat seama că nu vă pot cuceri! Domnul Dumnezeu Savaot va şti să îi pedepsească pe hanoheeni şi fără concursul vostru, făcându-i să cadă precum un copac putrezit în mijlocul pădurii.

5. Dacă veţi rămâne aşa cum sunteţi acum, Domnul vă va binecuvânta şi va face ţara voastră să crească atât de mult încât să poată hrăni din abundenţă o sută de milioane de locuitori! Şi chiar dacă va dori să îi judece şi să îi condamne pe toţi răufăcătorii de pe acest pământ, pe voi vă va scuti, dacă veţi rămâne în ordinea lui şi dacă veţi asculta sfatul meu!

6. În schimb, dacă veţi declanşa război împotriva hanoheenilor şi a altor popoare, veţi avea parte de aceeaşi soartă mizerabilă atunci când Domnul, în mânia Lui care aproape că a atins apogeul, va judeca această lume devenită atât de rea!

7. Acesta este ultimul sfat pe care vi-l dau, căci timpul meu se apropie de sfârşit şi trebuie să mă întorc în ţara din care am venit. Nu uitaţi niciodată acest sfat şi Dumnezeu vă va răsplăti cu graţia Lui. Dacă veţi încălca însă acest sfat, în ziua judecăţii vă veţi da seama că am fost un mesager autentic al lui Dumnezeu!

8. Nimeni nu doreşte însă să vă încalce liberul arbitru, căci nici un om nu are dreptul să limiteze voinţa fratelui său, indiferent în ce domeniu. Acesta este un drept suprem al tuturor oamenilor, dăruit lor de Dumnezeu. Cu cât îl vom respecta mai mult, cu atât mai bine ne va merge. Aşa cum vă spuneam, indicaţiile mele nu au fost decât un simplu sfat, iar voi puteţi proceda aşa cum doriţi”.

9. Imediat după ce şi-a terminat discursul, mesagerul a fost luat de forţa lui Dumnezeu şi transportat instantaneu pe platoul montan pe care se afla Noe.

10. Dispariţia mesagerului a făcut o impresie profundă asupra celor zece lideri şi a tuturor muntenilor, care l-au recunoscut drept un mesager autentic al lui Dumnezeu.

11. De aceea, toate cuvintele rostite de el în decursul anilor petrecuţi în valea lor au fost înscrise pe plăcuţe de aur şi au căpătat valoare de lege.

12. Au trecut astfel cinci ani, care s-au scurs într-o ordine perfectă. După acest interval de timp, Domnul şi-a propus însă să le întărească încrederea în El printr-un mic test; din păcate, acesta i-a făcut să cadă pe mulţi dintre cei care i-au rămas credincioşi atâta vreme.

13. Testul a constat în faptul că muntenii au pus mâna pe o mie de spioni trimişi de Hanoh, pe care i-au descoperit la intrarea principală în ţinutul lor.

14. Spionii aveau mandat să intre în contact cu cei zece, pentru a stabili relaţii de prietenie între Hanoh şi cei din vale. Cel puţin, acesta era scopul lor oficial; scopul lor secret era de a spiona forţele de care dispuneau muntenii, pentru a stabili în ce măsură erau responsabile acestea de pierderea totală a coloniilor lor şi de înfrângerea armatei trimise împotriva lor.

15. Cei zece lideri erau nişte vulpoi prea bătrâni pentru a nu-şi da seama pe loc care era motivul real al venirii celor zece, iar asta în maniera cea mai simplă din lume.

16. Ei le-au spus spionilor: „Noi ştim perfect ceea ce doriţi să aflaţi în realitate! De aceea, dacă vă vom prinde cu minciuna, veţi fi aruncaţi pe loc de la înălţimea acestei stânci şi vă veţi găsi mormântul în lacul extrem de adânc de la picioarele ei!”

17. (Căci înalta stâncă pe care era clădit castelul celor zece avea la bază un lac foarte adânc, ce nu putea fi înconjurat decât după trei ore de mers).

18. Cei zece lideri ai spionilor au declarat că au spus adevărul şi numai adevărul, şi că nu aveau nimic de ascuns. Li s-a pus de trei ori aceeaşi întrebare, după care, văzând că nu îşi schimbă cu nimic declaraţia, au fost conduşi imediat în vârful stâncii care domina lacul întins de la bază. Aici, au fost interogaţi încă o dată, în maniera cea mai serioasă.

19. Convinşi că au de-a face doar cu o tehnică foarte rafinată de interogare prin ameninţări, ei şi-au păstrat poziţia iniţială.

20. Când unul dintre ei a fost aruncat însă de pe stâncă, ceilalţi nouă au recunoscut imediat adevărul, cuprinşi de o spaimă de moarte.

21. După ce şi-au terminat relatarea, ei au fost conduşi din nou în mijlocul tovarăşilor lor, şi împreună cu aceştia, şi-au trădat superiorii de la Hanoh, dezvăluindu-le celor zece toate planurile acestora, până la ultimele detalii.

22. Dacă unul dintre spioni ezita să recunoască tot adevărul, el era condus imediat în vârful stâncii şi aruncat în gol. După încă un exemplu de acest fel, ceilalţi au recunoscut fără ezitări adevărul.

23. În final, liderii muntenilor au dispus aruncarea de pe stâncă a tuturor spionilor trădători, mai puţin zece, care au fost trimişi înapoi la hanoheeni, pentru a le relata marilor preoţi maniera în care erau trataţi spionii în noul ţinut.