1. Când preotul delegat a ajuns din nou în faţa regelui, acesta l-a întrebat cum au decurs lucrurile cu marii preoţi.

2. Cel interpelat i-a răspuns bucuros regelui: „Măria ta, domnul şi prietenul meu! Îţi spun: lucrurile au decurs cum nu se poate mai bine! La ora actuală tu eşti singurul stăpân pe care îl acceptă aceştia! Toate comorile lor îţi aparţin. După cum ştii, este vorba de o mie de palate care ascund fiecare câte 100.000 de livre de aur, o cantitate dublă de argint, pietre preţioase şi un număr inestimabil de alte comori şi obiecte de valoare, la care se adaugă numeroase arme şi provizii. În aceste condiţii, te întreb: eşti satisfăcut?”

3. Gurat i-a răspuns: „Dacă aşa stau lucrurile şi ai obţinut un astfel de rezultat numai graţie elocinţei tale, te numesc pe loc prim consilier al curţii regale! Dar spune-mi: în ce relaţii te afli cu marii preoţi?”

4. Noul consilier i-a răspuns regelui: „Măria ta, domnul şi prietenul meu! Nu are nici un rost să îmi mai răcesc gura de pomană!

5. Iată, aici se află contractul cu toate punctele pe care le-am negociat cu marii preoţi, scris pe foi aurite şi semnat de toţi membrii castei lor. Contractul conţine într-o formă scrisă tot ceea ce ţi-aş putea spune eu verbal. Ia acest document, care este de o importanţă vitală, citeşte-l şi vei găsi în el tot ce am negociat în numele tău! Cred că vei avea toate motivele să te simţi satisfăcut!”

6. Atunci, Gurat a luat documentul şi l-a citit cu voce tare în faţa tuturor marilor preoţi aliaţi.

7. Aceştia au izbucnit în urale şi în aplauze, nevenindu-le să creadă cât de multe concesii a reuşit să obţină acest preot viclean din partea duşmanilor lor.

8. Gurat l-a întrebat pe negociator: „Dar, prietene, nu mai departe de ieri îmi spuneai că ar trebui să-i lăsăm pe marii preoţi să decidă ei înşişi condiţiile, eu neavând decât dreptul de veto, în cazul în care condiţiile lor nu corespundeau proiectelor mele regale! Şi totuşi, din lectura acestui document rezultă clar că tu le-ai dictat toate aceste condiţii, iar ei nu au făcut altceva decât să accepte ce le-ai impus cu forţa, împotriva voinţei lor! De aceea, doresc să aflu de la tine care este starea lor reală de spirit, dincolo de cele scrise în acest document!”

9. Noul consilier i-a răspuns: „Ascultă! Dacă eşti sincer preocupat de starea de satisfacţie a marilor preoţi, poţi să abdici de pe acum, semnând în acest fel şi moartea prietenilor tăi! Aceasta este singura manieră de a-i satisface pe deplin, şi nu există o alta!

10. Prietene, învingătorul nu trebuie să îl întrebe niciodată pe cel învins: ‚Eşti satisfăcut de victoria mea?’, căci nici un învins nu poate fi fericit că a pierdut lupta! De aceea, învingătorul trebuie să îşi dicteze întotdeauna condiţiile, spunându-i celui învins: ‚Aşa trebuie să stea lucrurile şi nicidecum altfel!’ Cât despre cel învins, acestuia nu-i mai rămâne decât puterea rugăciunii!”

11. Acest discurs a declanşat o veritabilă furtună de aplauze din toate părţile, iar Gurat l-a numit instantaneu pe prietenul său ca şef al marilor preoţi şi prim consilier principal al curţii şi al consiliului secret.