1. În continuare, Gurat a stabilit o zi pentru inspectarea noilor reşedinţe ale clerului ordonate de general. A ales în acest scop ziua a patra.

2. În dimineaţa acestei zile, el şi-a adunat întreaga curte şi s-a îndreptat însoţit de acest alai şi de generalul său către imensul palat al preoţimii, care avea atât de multe camere încât ar fi putut găzdui confortabil 500.000 de persoane.

3. Când Gurat a pătruns în interiorul imensului palat, care de altfel îi era extrem de familiar, el s-a simţit cuprins de o imensă fericire. Când a ajuns însă în faţa reprezentanţilor clerului inferior, nimeni nu a făcut nici o mişcare şi toţi şi-au întors capetele.

4. Gurat şi-a dat seama ce se întâmplă şi i-a întrebat cu toată seriozitatea pe preoţii recalcitranţi de ce se comportau în acest fel, deşi ştiau că el era suveranul absolut al oraşului Hanoh, precum şi al întregului regat.

5. Preoţii i-au răspuns: „Noi nu te recunoaştem ca suveran, ci ca rebel împotriva supremaţiei noastre legitime, care ne-a fost acordată de zei! Suntem nevoiţi să te ascultăm, căci ţi-ai asigurat puterea necesară, dar nu te vom putea respecta niciodată, şi cu atât mai puţin să te încoronăm ca rege!

6. Vom face ce ne vei porunci, dar feţele noastre se vor întoarce întotdeauna de la tine, iar inimile noastre vor fi de-a pururi pline de dispreţ în ceea ce te priveşte!

7. Iar bătrânul Dumnezeu, care domneşte asupra întregii realităţi, şi noii zei, care nu sunt altceva decât forţele Sale în acţiune, se vor comporta faţă de tine exact la fel ca noi!

8. Noi dominam poporul respectând ordinea Lui. Dacă i-am luat aurul, a fost pentru că acesta reprezintă o otravă pentru viaţa interioară. L-am umilit în orgoliul lui cu ajutorul lanţurilor sclaviei şi al interdicţiei de a vorbi. Marea noastră greşeală a fost că am păstrat acest metal perfid pentru noi! Aurul ne-a otrăvit minţile şi ne-a orbit, aşa că nu am mai fost capabili să dejucăm planurile duşmanilor noştri. Aşa se face că am ajuns în această stare, căci nu am ştiut să apărăm interesele eterne ale bătrânului Dumnezeu!

9. Ceea ce ni se întâmplă la ora actuală este un simplu act de justiţie şi suntem fericiţi că Dumnezeu şi-a revărsat graţia asupra noastră, încercându-ne astfel, dar mai ales pentru că suntem capabili să ne dăm seama că acesta este doar un test pe care ni l-a trimis! În ceea ce te priveşte, Dumnezeu te-a renegat complet, la fel ca şi noi, şi nu vei mai găsi niciodată drumul care conduce către El!

10. Nu pierderea măreţiei noastre de odinioară ne întristează, ci faptul că am fost opriţi la jumătatea drumului, tocmai când eram pe punctul de a conduce din nou poporul către ordinea stabilită din vechime!

11. Din păcate, catastrofa s-a produs! Tu ai ucis orice spirit care se mai afla în oameni. Nimic nu mai trăieşte în ei, cu excepţia forţelor naturii pe care tu le consideri unica divinitate!

12. Recipientul de care Cain a auzit vorbindu-se şi pe care Farak l-a prezis s-a umplut: judecata lui Dumnezeu bate la poarta noastră! Acesta este motivul pentru care te blestemăm, nu te binecuvântăm! – Acestea sunt ultimele cuvinte pe care ţi le mai adresăm!”

13. Această primire i-a displăcut profund lui Gurat. Furibund, acesta a dispus biciuirea preoţilor şi izgonirea lor pe malul unei mări îndepărtate, după care i-a înlocuit cu alţi ecleziaşti mai binevoitori la adresa lui.

14. Aceste evenimente au şters orice amintire referitoare la Mine, unicul şi adevăratul Dumnezeu, din memoria oamenilor, iar păgânismul cel mai obscur a pus stăpânire pe întregul regat.

15. Cel puţin, bătrânii preoţi M-au recunoscut în ultima clipă în inimile lor! La ora actuală, nimeni nu Mă mai recunoştea însă, căci marii preoţi aliaţi ai regelui nu erau decât nişte neofiţi neiniţiaţi în înţelepciunea celor din vechime, care nu ştiau nimic în ceea ce Mă privea!