1. După toate aceste evenimente şi după numirea noilor membri ai clerului inferior, Gurat a convocat un consiliu al preoţilor pentru a pune la punct o nouă învăţătură religioasă.

2. Când consiliul s-a reunit în castelul regelui, şeful suprem al marilor preoţi s-a ridicat şi a spus: „Regele şi domnul meu, îngăduie-mi să iau cuvântul pentru a vorbi despre acest lucru atât de important, de care depinde în întregime bunăstarea ta şi a noastră! Căci dacă vom prezenta învăţătura divină într-o manieră neîndemânatică, fără a-i conferi pompa şi fastul necesare, oamenii nu îi vor atribui nici o valoare!

3. Acesta este motivul pentru care va trebui să îi păstrăm pe zeii pe care oamenii îi cunosc, adăugând însă mult mai mulţi zei în acest panteon, cu singura modificare că le vom construi mari temple în locuri alese cu grijă, cărora le vom da o aparenţă mistică şi în interiorul cărora vom aşeza statui de o dimensiune colosală. Căci tot ce are dimensiuni exagerate îi impresionează teribil pe oameni, influenţându-le sufletul.

4. Pentru fiecare zeitate vom educa preoţi care vor trebui să fie unşi cu toate alifiile politicii religioase şi care vor fi capabili să genereze miracole specifice zeităţii în cauză, folosindu-se de tot felul de artificii naturale. În acest scop, preoţii vor trebui să stăpânească perfect principiile mecanicii şi ale chimiei. Cu cât miracolele lor vor fi mai rafinate, cu atât mai mare va fi prestigiul de care se vor bucura ei.

5. Nici nu se pune problema să îi remunerăm pe aceşti preoţi din vistieria statului. Dimpotrivă, le vom spune: ‚Iată, templul tău este o mină de aur! Dacă doreşti să mănânci, procedează la fel ca o pisică: linguşeşte-i pe oameni pentru a-ţi da de mâncare!’ În acest fel, putem fi siguri că în câţiva ani, regatul se va umple de tot felul de miracole, iar poporul ne va privi cu o veneraţie atât de mare încât vom putea face orice vom dori cu el!

6. Mai presus de orice, va trebui să avem grijă ca preoţii care îşi vor exercita aceste funcţii în templele lor să nu le vorbească oamenilor – sub pedeapsa cu moartea – decât cu cea mai mare reţinere despre divinitatea pe care o slujesc, rămânând cât mai inabordabili cu putinţă. Dacă le vor vorbi totuşi oamenilor, cuvintele lor vor trebui să fie cât mai ininteligibile posibil, căci nici un om înzestrat cu o raţiune nu consideră de sorginte divină ceea ce înţelege!

7. Pe de altă parte, fiecare templu va trebui să aibă un orator priceput, care să se adreseze poporului. Prin arta sa, el va şti să laude miracolele zeităţii pe care o slujeşte. Toate şcolile necesare pentru formarea acestor preoţi vor trebui să îşi aibă sediul exclusiv aici, în Hanoh!

8. Eu cred că dacă propunerea mea va fi pusă în practică, vom putea domina de-a pururi poporul. Nici măcar nu va mai fi necesar să îi percepem impozite directe, căci oamenii îşi vor dărui singur averile zeităţilor şi preoţilor lor, în maniera cea mai inocentă cu putinţă, iar guvernul va avea aparenţa unei instituţii conduse de porumbei şi de miei. Se ştie cât de mult îşi doresc oamenii să se auto-amăgească; ei bine, aşa să fie!

9. Şi încă un lucru: de ce ar trebui, regele meu, ca tu să recunoşti supremaţia celor din munţi? Personal, nu văd nici un motiv! Noi suntem domnii ţinuturilor de la şes şi nimeni nu are dreptul să se bage în treburile noastre!

10. Putem foarte bine să tăiem puntea de legătură cu locuitorii de la munte, iar aceştia nu au decât să încerce să coboare la noi. În acest scop, vom astupa toate ieşirile care le-ar permite accesul către ţinuturile de la şes, astfel încât celor din munţi ar trebui să le crească aripi pentru a putea ajunge aici!

11. Deocamdată nu doresc să spun mai multe şi îţi dau ţie cuvântul, suveranul meu!”

12. Regele şi întregul său anturaj s-au declarat întru totul satisfăcuţi de acest discurs, iar sfaturile şefului marilor preoţi au fost puse rapid în aplicare. Chiar începând de a doua zi, la palat au fost convocaţi arhitecţi, creatori şi mineri.