1. Într-o altă regiune muntoasă, situată la două zile de mers de Hanoh, către nord-est, a fost construit un templu închinat zeului apelor. Descrierea care urmează vă va arăta cum a fost conceput acest templu.

2. Respectiva regiune era înconjurată din toate părţile de munţi şi avea în centru un lac imens, cu o lungime de 30 de leghe. Lacul nu putea fi înconjurat decât după 60 de ore de mers.

3. În centrul lacului se afla o insulă cu o suprafaţă de cel puţin patru leghe pătrate, acoperită cu munţi de dimensiuni mici, dar foarte bogaţi în izvoare, astfel încât partea orizontală a insulei era foarte bine irigată, şi implicit foarte fertilă.

4. Insula era considerată reşedinţa zeilor apei, care şi-au construit în centrul ei un palat impozant, înconjurat de un platou stropit prin tot felul de jocuri de apă.

5. În mijlocul acestei clădiri de formă pătrată se înălţa un templu maiestuos, deschis, în care se afla statuia colosală a unui dragon, plasată pe un soclu uriaş sculptat în piatră. Dragonul în sine nu era confecţionat din piatră, ci dintr-un aliaj de aur şi cupru lucrat foarte artistic.

6. Pe spatele fiarei călărea statuia unui om confecţionată din acelaşi material. Capul statuii se mişca în permanenţă, iar mâna ei dreaptă se ridica spre cer, acţionată de un mecanism cât se poate de simplu.

7. De fiecare dată când sculptura îşi ridica mâna, dintr-o ţeavă plasată în mijlocul cupolei templului ţâşnea în sus o coloană de apă, până la o înălţime de 12 stânjeni, spectacol care îi uluia de fiecare dată pe acei oameni stupizi.

8. Templul mai conţinea şi alte opere de artă acvatică, şi întreaga insulă era presărată cu cele mai variate fântâni arteziene, a căror descriere ne-ar lua spaţiul necesar unei cărţi întregi! De aceea, ne vom rezuma doar la descrierea esenţialului.

9. În decursul unui an, zeul apelor era celebrat prin 12 sărbători. Dacă un locuitor al oraşului Hanoh dorea să îşi sape un puţ, el era nevoit mai întâi de toate să aducă un mare sacrificiu zeului apelor. Ori de câte ori se spălau, hanoheenii trebuiau să se gândească mai întâi la zeul apelor, dăruindu-i săptămânal câte un mic obol. Dacă doreau să facă baie, sacrificiul trebuia să fie ceva mai substanţial şi trebuia depus în mâinile unui gardian aflat în slujba templului; în caz contrar, folosirea apei nu le-ar fi adus decât nenorociri!

10. În aceste condiţii, toţi spălătorii, pescarii şi celelalte categorii sociale care se foloseau de apă în activitatea lor curentă trebuiau să aducă sacrificii semnificative acestei zeităţi, pentru a evita astfel tot felul de nenorociri, provocate de altfel chiar de preoţi, ai căror spioni se aflau pretutindeni.

11. Pentru ca populaţia din Hanoh să accepte de bunăvoie să facă toate aceste sacrificii, erau organizate 12 sărbători anuale pe această insulă. În timpul acestor festivităţi, pe lac putea fi văzut un adevărat furnicar de bărci şi de ambarcaţiuni, care colcăiau de pelerini veniţi la marele eveniment.

12. Pe insulă exista un mare număr de hanuri, ai căror hangii îşi escrocau în toate felurile cu putinţă clienţii. Pescarii şi barcagii aflaţi în solda preoţilor îşi aveau şi ei cota lor de profit. Transportul către insulă era gratuit, dar cel de întoarcere acasă costa mai mult decât dublu.

13. Cred că nu mai este necesar să insist asupra acestor orori! De aceea, vom trece la descriere altor activităţi, încă şi mai „lăudabile!”