1. Un alt templu a fost construit într-o regiune situată între nişte munţi foarte bogaţi în ţiţei.

2. Edificiul nu avea ferestre, fiind în întregime închis. Nu puteai ajunge în interiorul lui decât printr-un culoar subteran care avea un traseu sinuos ce se termina cu o scară.

3. Templul era foarte vast şi putea conţine 20.000 de persoane în galeriile sale şi la parterul său, fără ca acestea să fie înghesuite.

4. Acoperişul său era alcătuit din numeroase cupole, care se sprijineau pe piloni puternici; fiecare cupolă avea o deschizătură oblică, pentru a permite fumului din interior să iasă afară.

5. În fundul unei nişe alungite se ridica statuia unui bărbat gol de o mărime colosală, plasată pe un soclu oval. Bărbatul era aşezat pe un enorm cub de piatră, cu latura de patru stânjeni, şi implicit cu o suprafaţă de 16 stânjeni pătraţi şi un volum de 64 de stânjeni cubi. Statuia era confecţionată în întregime din cupru laminat şi era goală în interior, unde se puteau adăposti 500 de persoane. În timpul sărbătorilor religioase care aveau loc de două ori pe an, acestea puteau efectua tot felul de trucuri.

6. În jurul imensului soclu al statuii erau plasate la o distanţă de trei stânjeni altare rotunde (dispuse într-un cerc oval), cu înălţimea de un stânjen şi diametrul de două picioare, sub care se afla o sursă abundentă de ţiţei.

7. Altarele erau construite din cilindri de cupru umpluţi cu piatră ponce şlefuită. Petrolul urca în cilindri potrivit legii atracţiei corpurilor şi impregna porii pietrelor ponce. Era suficient să luminezi uşor cu o torţă suprafaţa unsuroasă a altarelor pentru a da naştere unor flăcări albe, asemănătoare aşa-numitelor „focuri de Bengal”.

8. Aceste altare aprinse luminau atât de puternic interiorul templului încât strălucirea era chiar mai puternică decât în miezul zilei. Ele ardeau zi şi noapte şi nu se stingeau niciodată.

9. Coloanele erau străbătute de numeroase tuburi de cupru, care treceau prin toate galeriile. Din când în când, ele prezentau mici orificii, care permiteau aprinderea imediată a gazelor volatile ce impregnau pământul.

10. Ori de câte ori avea loc o mare sărbătoare consacrată „zeului focului” şi slujitorilor săi, oamenii invadau templul cu sutele de mii, aducând cu ei ofrande bogate pentru a-şi îmbuna idolii.

11. Preoţii acreditaţi în serviciul zeităţilor ştiau să genereze tot felul de fenomene, iar focurile lor de artificii depăşeau orice imaginaţie în grandoare şi strălucire. În timpul nopţii, regiunea muntoasă în care era construit templul era atât de puternic luminată încât nu mai puteai face deosebirea între noapte şi zi.

12. În interiorul templului, falsul zeu îşi lăuda singur puterea pe o mie de voci, în timp ce preoţii îl preaslăveau în exterior.

13. Este inutil să vă mai descriu efectul pe care acest spectacol îl producea asupra oamenilor ignoranţi ai epocii, amplificat şi de faptul că marile personalităţi ale oraşului asistau regulat la aceste show-uri.

14. Chiar regele Gurat era prezent de fiecare dată la aceste festivităţi, însoţit de generalul său şi de întreaga sa suită. Nu cred că trebuie să vă mai spun că idolatria atingea în cazul de faţă apogeul ei absolut.