1. După ce au ascultat mesajul lui Noe, cei zece prinţi l-au întrebat pe mesager, absolut stupefiaţi:

2. „Prietene, cuvintele tale sunt înspăimântătoare! Practic, tu ne anunţi sfârşitul lumii! Ce putem face în aceste condiţii? Cum trebuie să procedăm pentru a scăpa de această judecată? Ce crezi că va face Noe cu cele 1000 de trunchiuri de brazi?”

3. Mesagerul le-a răspuns: „În ceea ce priveşte prima voastră întrebare, ştiu foarte bine că voi îl cunoaşteţi pe bătrânul Dumnezeu care le-a vorbit părinţilor patriarhi şi a apărut adeseori la Hanoh, ungându-i direct pe regi, fapt prezentat de Kinkar în cărţile sale! Aceste cărţi vă sunt cunoscute şi ştiu că le-aţi citit pe când eraţi gardieni ai templului.

4. Pe de altă parte, aţi auzit mii de mărturii orale ale sclavilor care au fost eliberaţi şi care concordau întru totul cu tot ce ştiaţi despre Dumnezeul cel viu şi autentic, Domnul cerului şi al pământului. Aşa se face că ştiţi la fel de bine ca şi mine care este voinţa lui Dumnezeu în ceea ce îi priveşte pe oameni, care ar trebui să fie modul nostru de viaţă şi ce datorii avem de îndeplinit!

5. De altfel, acum zece ani, predecesorul meu v-a informat şi v-a spus tot ce aveţi de făcut! De aceea, nu pot să vă spun decât un singur lucru: acţionaţi în consecinţă şi veţi fi scutiţi de judecată!

6. Dacă veţi refuza să respectaţi însă poruncile divine, dând legi inumane oamenilor, contrare iubirii lui Dumnezeu şi ordinii Sale eterne, veţi fi primii care veţi cădea sub povara judecăţii!

7. Acesta a fost răspunsul la prima voastră întrebare. În ceea ce o priveşte pe cea de-a doua, v-am spus deja că Dumnezeu nu îi va indica lui Noe destinaţia acestor copaci decât la momentul potrivit. Nu mai am nimic altceva de adăugat. Acum ştiţi tot ce ştiu şi eu!

8. Când Noe va fi instruit de Dumnezeu ce trebuie să facă cu lemnul astfel adunat, voi reveni la voi şi vă voi informa. Până atunci, trebuie însă să vă părăsesc! Reflectaţi la cuvintele mele şi puneţi-le în practică! Amin”.

9. După care mesagerul s-a îndepărtat atât de repede încât nimeni nu şi-a dat seama unde şi când a dispărut.

10. Cei zece prinţi s-au apucat aşadar să reflecteze cu seriozitate la ce aveau de făcut. Neputându-se pune de acord, ei au reunit marele consiliu şi s-au sfătuit cu acesta în privinţa mesajului primit.

11. Dar liderii diferitelor comunităţi le-au spus: „Părerea noastră este că bătrânul Dumnezeu a fost inventat de la bun început, din motive politice!

12. Bătrânul vrăjitor din munţi şi-a pierdut demult poporul, aşa că ar dori să devină din nou un domn puternic! Acesta este motivul pentru care se foloseşte de puterea lui magică pentru a ne speria. Din fericire, noi suntem mult prea avizaţi pentru a ne lăsa înşelaţi cu atâta uşurinţă!

13. De aceea, rămânem la prima noastră decizie, aceea de a promulga legea, şi vom face acest lucru fără Dumnezeu şi fără Noe! În ceea ce priveşte dispariţia subită a mesagerului, să nu uităm efectul ierbii rândunicii: se ştie că cine consumă o cantitate cât de mică din această plantă devine invizibil! Dacă am reuşi să găsim şi noi această plantă, am putea face acelaşi lucru!”

14. Aceste explicaţii li s-au părut rezonabile celor zece prinţi, care au publicat noua lege şi au dispus specialiştilor fitofagi să caute planta numită iarba rândunicii.