1. Fungar-Hellan a remarcat imediat că bătrânul Mahal plângea. De aceea, el s-a îndreptat către el şi l-a întrebat care este motivul tristeţii sale.

2. Mahal i-a răspuns: „O, potentat al acestui regat, care te bucuri de atâta timp de graţia şi de compasiunea lui Dumnezeu, Domnul nostru, dacă ai şti ce ştiu eu, şi tu ai plânge, la fel ca mine, lamentându-te teribil!

3. Vezi tu, Domnul mi-a dăruit adineauri o mare lumină interioară, iar în această lumină am văzut crimele pe care le-aţi comis cu toţii împotriva Lui, precum şi pedeapsa care urmează şi care va consta în distrugerea voastră completă! Cum aş putea să nu plâng?

4. Voi aţi ucis spiritul fiului meu Waltar, care a fost trimis la voi ca profet al lui Dumnezeu, şi cine ştie dacă nu i-aţi ucis şi trupul…

5. Oricum, chiar dacă i-aţi fi ucis de o mie de ori trupul, nu aş plânge, ci aş râde, căci aş şti că fiul meu a rămas viu din punct de vedere spiritual în faţa lui Dumnezeu. De vreme însă ce i-aţi ucis spiritul, el a murit pentru totdeauna!

6. Aceasta va fi soarta tuturor copiilor mei care se află aici! Agla este deja de trei ori moartă, iar Kisarell, Pira şi Gella vor muri în scurt timp dacă îşi vor însuşi felul vostru de a fi, în cazul în care nu veţi lua decizia să păşiţi pe urmele marilor regi din trecutul acestui regat, respectiv Lameh, Tubal-Cain, Uraniel şi Ohlad, care şi-au păstrat cu toţii verticalitatea în faţa lui Dumnezeu!”

7. După ce a ascultat cuvintele lui Mahal, care i-au fost inspirate acestuia de Dumnezeu însuşi, Fungar-Hellan a reflectat câteva momente, după care i-a spus pe o voce cât se poate de calmă: „Poate că ai dreptate, căci ştiu bine că primii locuitori din munţii sacri dispun de o înţelepciune primordială, pe care noi am pierdut-o, din păcate. Oricum, nici noi nu suntem atât de limitaţi cum ai impresia tu!

8. Este foarte adevărat că în regatul nostru idolatria se amestecă cu cunoaşterea lui Dumnezeu. Totuşi, nimeni nu poate spune că Fiinţa Supremă nu este bine reprezentată în credinţele noastre. Prin arta noastră plastică, noi materializăm pentru populaţie exclusiv acele forţe care provin de la Dumnezeul cel unic ce domneşte asupra întregii creaţii, şi nu le venerăm decât pentru că sunt divine. Nici măcar Dumnezeu nu ar considera acest lucru un sacrilegiu!

9. Spune-mi: de ce i s-ar părea abominabil lui Dumnezeu, care este înţelepciunea eternă, faptul că noi dăm nume acestor forţe, reprezentându-ni-le într-o formă tangibilă?

10. Spune-mi: atunci când admiri somptuozitatea unui edificiu şi îi lauzi frumuseţea, oare nu îl lauzi implicit şi pe cel care l-a creat? Ce elogiu reprezintă acela în care lauzi persoana creatorului, dar îi critici opera? Nici un constructor nu ar fi satisfăcut de un astfel de elogiu!

11. Cunoştinţele noastre referitoare la Dumnezeu merg mână în mână cu maniera noastră de a ne guverna poporul. Te-aş putea conduce oriunde în regatul nostru şi nu vei auzi nici măcar o singură plângere la adresa noastră, a conducătorilor lui!

12. După cum vezi, oamenii sunt fericiţi! Nimeni nu cunoaşte sărăcia, iar artele şi ştiinţele sunt cât se poate de înfloritoare. Spune-mi: crezi că Dumnezeu şi-ar dori mai mult de la noi? Dacă doreşte să ne ucidă, nu are decât să o facă, căci suntem cu toţii în puterea Lui! Cât despre justiţia unui asemenea act… Mai bine să o lăsăm baltă!

13. Vino cu mine şi îţi voi arăta cine suntem noi cu adevărat şi cu ce ne ocupăm noi. Abia după aceea îmi vei spune dacă ţi se pare ceva reprobabil în felul nostru de a fi!”