1. Ajunşi în faţa lui Fungar-Hellan, preoţii s-au înclinat până la pământ, după care unul dintre ei a luat cuvântul şi a spus:

2. „O, tu, zeu al zeilor care nu ai sfârşit, mai puternic decât tot ce există, prinţ al tuturor prinţilor şi domn al tuturor domnilor! O, tu, în faţa căruia munţii tremură şi pe care apele îl ascultă fremătând, care ai fondat cerul şi pământul şi care ai construit un imens oraş pentru milioane de oameni, o, spune-ne nouă, sărmani viermi care ne târâm prin praful de la picioarele tale, ce anume doreşti de la noi?”

3. Acest discurs stupid a fost întâmpinat de un hohot generalizat de râs care i-a zguduit pe toţi cei prezenţi în marele cort al lui Fungar-Hellan. Generalul i-a cerut Aglei să urmeze sfatul tatălui ei şi să se adreseze acestor nebuni pentru a-i convinge de sminteala lor şi pentru a încerca să le schimbe învăţătura cu una mai înţeleaptă.

4. Agla a avansat un pas înainte, în roba ei cenuşie, şi-a dat părul pe spate şi şi-a arătat faţa superbă, care le-a tăiat literalmente respiraţia preoţilor. Aceştia au rămas practic împietriţi, neîndrăznind să îşi mişte nici măcar capul, pentru a nu pierde vreun cuvânt rostit de această fiinţă sublimă.

5. Agla i-a privit cu atenţie timp de câteva clipe, după care i-a întrebat: „Cum se face că păstraţi această tăcere stupidă în faţa mea? Haide, spuneţi-mi dacă ce i-aţi relatat mai înainte generalului era adevărat, caz în care vom vorbi despre altceva! Răspundeţi-mi! Vă ordon acest lucru, în numele marelui Dumnezeu cel etern!”

6. Dar, auzind vocea dulce a Aglei, preoţii au fost atât de fermecaţi încât nu au putut pronunţa decât câteva sunete nearticulate, de genul: „O! – O! – O! – Ah! – Ah! – Ah!”

7. Unul singur dintre ei a găsit suficientă forţă interioară pentru a murmura o frază absurdă care suna cam aşa: „O, o, o! Eşti neasemuită! O, o, o, tu personifici întreaga frumuseţe feminină! Cine te poate privi păstrându-şi viaţa? Cine mai poate vorbi după ce a auzit din gura ta sunetele şi armoniile celeste? O, o, o! Tu, cea mai frumoasă, cea mai frumoasă, creatură divină, creatură divină…”.

8. Intrat într-o stare de transă, stângaciul orator a tăcut, la fel ca şi colegii săi.

9. Fungar-Hellan nu s-a putut împiedica să nu se amuze, spunându-i lui Mahal: „Acum putem face orice dorim cu aceşti netoţi, căci vederea Aglei i-a vrăjit complet! Mă tem că dacă Agla nu se va retrage, aceşti indivizi ar putea cădea pradă unei frenezii amoroase care ne va face o mie de necazuri!”

10. Mahal împărtăşea întru totul această opinie, aşa că a chemat-o pe Agla la el şi i-a spus: „Draga mea fiică, nu cred că vei avea succes cu aceşti bărbaţi; de aceea, ascunde-ţi din nou faţa, pentru a nu fi nevoiţi cu toţii să asistăm la un spectacol dezgustător!”

11. Drept urmare, Agla s-a retras fără alte comentarii, dându-i dreptate tatălui ei.

12. A urmat rândul lui Kisarell să fie chemat să vorbească. Când băiatul a apărut, preoţii au crezut că o văd pe Agla deghizată, dat fiind că era aproape identic cu ea. Căzuţi într-un extaz chiar mai puternic decât prima oară, aceştia au continuat să rămână muţi, aşa că tânărul a trebuit să se retragă la rândul lui.