1. După ce L-a slăvit pe Dumnezeu, Noe s-a întors în arcă pentru a vedea cum erau repartizate animalele. În final, el a căutat un loc potrivit, la etajul din mijloc, pentru a face cepul necesar şi a plasa robinetul pentru apă.

2. După ce a terminat, el s-a urcat la etajul al treilea şi l-a găsit aici pe fratele său Mahal, care tocmai se plângea copiilor lui de faptul că îngerii nu i-au adresat nici măcar un singur cuvânt, nevorbind decât cu Noe. Mahal era extrem de mânios din cauza acestei omisiuni, dar şi de faptul că Noe a primit numeroase indicaţii referitoare la întreţinerea animalelor, dar nici una referitoare la el însuşi şi la familia sa.

3. Ascuns după peretele unei celule, Noe l-a auzit spunându-le copiilor lui: „Însemn eu oare mai puţin în ochii Domnului decât toate aceste animale? Toate speciile au câte o celulă şi hrană din abundenţă, dar ce putem spune despre noi înşine?

4. De altfel, îngerii au vorbit fără încetare de tot ce va fi necesar pentru satisfacerea nevoilor lui Noe şi a familiei lui, dar nu au pomenit nimic despre noi! Ce altceva ar fi dorit să ne facă să înţelegem decât că arca nu a fost construită şi pentru noi, ci numai pentru Noe, pentru familia lui şi pentru animale!

5. Dar eu ştiu ce am de făcut! Au mai rămas încă destule lemne afară, aşa că mă voi adresa lui Noe şi servitorilor lui, rugându-i să îmi construiască şi mie o arcă, în care să avem suficient loc, astfel încât Noe să poată locui singur pe marea lui barcă!

6. Dacă Domnul va dori să ne păstreze în viaţă, totul va fi perfect. Dacă nu va dori însă, eu unul nu îl voi ruga să o facă, căci o viaţă trăită în asemenea condiţii mă dezgustă de-a dreptul!”

7. Atunci, Agla i-a strigat: „O, tată, mi se pare că vorbeşti mult prea mult! Îţi reamintesc să deşi l-am văzut şi eu pe Waltar, acesta nu te-a consolat decât pe tine, fapt care nu m-a făcut însă să mă revolt împotriva Domnului! De ce te comporţi în acest fel, deşi Domnul Însuşi te-a consolat personal, în maniera cea mai sublimă cu putinţă?

8. Eu una îmi spun în forul meu interior: ‚O, Doamne, acţionează în ceea ce mă priveşte aşa cum consideră necesar imensa Ta compasiune, căci eu sunt cea mai mare păcătoasă în faţa ta!’ Şi chiar dacă voi cădea pradă morţii, Domnul fie lăudat!”

9. Mahal s-a minunat auzind-o vorbind astfel pe Agla, ai cărei ochi înotau în lacrimi. În acel moment, Noe s-a apropiat de micul grup şi a lăudat-o pe Agla pentru faptul că a pronunţat cuvinte atât de drepte în faţa lui Dumnezeu.

10. Tot atunci, un înger de lumină a apărut în faţa Aglei, căreia i-a spus: „Agla, ascultă-mă! Tu nu vei cădea niciodată pradă morţii, ci doar Vieţii eterne! – Ia-mă de mână şi urmează-mă, căci eu sunt fratele tău Waltar!”

11. Agla l-a luat de mână pe înger şi a dispărut instantaneu. În urma ei nu au mai rămas decât hainele sale şi puţină cenuşă în interiorul acestora.

12. Această dispariţie i-a lăsat stupefiaţi pe cei prezenţi, care nu au înţeles ce s-a întâmplat.

13. Numai Noe a înţeles adevărul, aşa că a căzut cu faţa la pământ, slăvindu-L pe Dumnezeu din toată inima.