1. De ce am afirmat mai devreme că apele potopului s-au scurs dintr-un loc în altul? Oare nu a plouat pe întreaga suprafaţă a pământului? Şi nu a avut potopul aceeaşi forţă pretutindeni în lume?

2. Iată răspunsul Meu: apele s-au scurs dintr-o parte în alta deoarece nu a plouat asupra întregului pământ, astfel încât ele nu au avut pretutindeni aceeaşi intensitate. Motivul este simplu: potopul nu a fost necesar pentru întreaga suprafaţă a pământului.

3. Cum ar fi putut ploua de pildă în regiunile polare, unde până şi aerul îngheaţă? Şi la ce ar fi folosit ploile care au durat 40 de zile în regiunile nelocuite de oameni, în care nu trăiau decât un număr restrâns de animale? Sau care ar fi putut fi efectul acestor ploi asupra oceanelor? Să înece peştii?! Şi ca un ultim argument, dacă întreaga suprafaţă a pământului ar fi fost acoperită până la o înălţime de 3000 de stânjeni, unde s-ar fi putut scurge toată această apă?

4. Unii ar putea răspunde: o parte din apă s-ar fi evaporat, iar cealaltă ar fi fost absorbită de pământ!

5. Dacă acest lucru ar fi fost posibil în scurtul interval de un an de zile, atunci oceanele ar fi dispărut de mult timp de pe suprafaţa pământului, până la ultima picătură! Căci chiar dacă nivelul tuturor apelor de pe pământ s-ar fi ridicat cu 4000 de stânjeni, toată această masă de apă nu ar fi reprezentat decât a zecea milioana parte din apa potopului!

6. Pe de altă parte, apa nu se poate pierde prin evaporare, căci vaporii de apă din nori se condensează apoi şi cad din nou pe pământ în aceeaşi cantitate. La fel se petrec lucrurile şi cu apa aspirată prin porii pământului, care se adună în anumite rezervoare, de unde se întoarce apoi la suprafaţă sub forma ceţii sau a izvoarelor şi a gheizerelor.

7. Dacă apa potopului ar fi acoperit întregul pământ, acesta ar continua să fie inclusiv la ora actuală acoperit de ea, la fel cum toate mările de astăzi sunt practic identice cu cele din epoca lui Adam, cu câteva schimbări minore.

8. În realitate, potopul şi-a făcut apariţia devastatoare numai în acele locuri care erau locuite de oameni răi. Aşa se face că apele sale au acoperit în principal Asia centrală, până la o înălţime de 4000 de stânjeni peste nivelul mării, de la care s-au revărsat apoi în toate direcţiile şi pe mari suprafeţe de pământ.

9. Chiar dacă în Scripturi se spune că: „Potopul a acoperit până şi culmile munţilor, şi în afară de arca lui Noe nu a mai rămas nici un suflet viu pe întreaga suprafaţă a pământului”, acest text nu trebuie luat literal, căci „munţii” simbolizează în acest caz orgoliul şi setea de dominaţie a oamenilor. Cât despre singura viaţă rămasă pe pământ, cea din arca lui Noe, acest lucru se referă simbolic la faptul că Noe era în acele timpuri singura fiinţă de pe pământ care şi-a păstrat viaţa spirituală trăită întru Dumnezeu.

10. Cine va examina aceste fapte cu cea mai mare atenţie îşi va da cu uşurinţă seama că potopul din vremea lui Noe a fost limitat la o serie de mari regiuni şi nu a afectat întregul glob pământesc. Motivul a fost unul cât se poate de simplu: cauza principală a catastrofei au fost oamenii din Asia centrală, celelalte părţi ale lumii nefiind practic deloc implicate.