Ne aflăm din nou la căpătâiul unui bolnav, de data aceasta un om foarte bogat, dar care şi-a acumulat cinstit averea, şi-a crescut copiii, educându-i corect, şi nu a ezitat toată viaţa să le dăruiască săracilor, ce-i drept inclusiv prostituatelor sărace, dar tinere, care nu se feresc să se dăruiască trupeşte pentru un ducat, în schimb, a preţuit Sfânta Scriptură, citind-o de multe ori, ferm convins că Iisus era în realitate Iehova. A înţeles acest lucru citind cărţile lui Swedenborg, pe care le-a lecturat integral, cu excepţia câtorva lucrări neînsemnate. Această cunoaştere din cărţi l-a făcut de-a lungul vieţii să se enerveze ori de câte ori auzea pe cineva vorbind cu indiferenţă sau cu dispreţ despre Iisus. Dacă întâlnea asemenea "Anticrişti", cum le spunea el, aceştia se puteau aştepta la consecinţe dintre cele mai neplăcute din partea lui, inclusiv la atacuri fizice. Pe scurt, omul nostru era un model perfect de creştin pur.

El s-a îmbolnăvit la o vârstă destul de înaintată, după un mare banchet la care a mâncat prea mult, dar mai ales pentru că după masa cea îmbelşugată, stropită cu vinuri abundente, care i-au aprins sângele, s-a dedat unor jocuri voluptoase cu o tânără prostituată. Ajuns acasă, el s-a simţit uşor ameţit, dar a fost convins că era vorba doar de o uşoară a stare de beţie. Când a încercat însă să se bage în pat, picioarele l-au lăsat; omul a căzut şi a suferit ceea ce voi aţi numi o moarte fulgerătoare.

Este inutil să menţionăm că membrii familiei sale, alarmaţi, au încercat tot ce le-a stat în puteri pentru a-l resuscita, dar în zadar, căci cei ridicaţi de spiritele angelice nu se mai pot trezi în această lume fizică.

Aşadar, nu putem vorbi prea mult despre agonia fizică a acestui om şi vom trece direct la lumea spiritelor, pentru a vedea cum se va integra el în ea, ce va face şi încotro o va apuca.

Mai întâi de toate trebuie să ştiţi că cei care mor ca urmare a unui atac de cord nu sunt conştienţi de faptul că au murit. Ei nu simt nici o schimbare, nici în casa lor, care rămâne exact aşa cum o ştiau pe pământ, nici în ceea ce priveşte starea lor de bunăstare fizică, exceptând faptul că se simt mult mai sănătoşi decât pe vremea când trăiau pe pământ, în plus, nu văd îngerii, deşi aceştia sunt foarte aproape de ei, şi în general nu văd nimic din lumea spirituală, cu toate că sunt perfect integraţi în ea. Pe scurt, ei continuă să se creadă în lumea fizică. Continuă să mănânce şi să bea, trăiesc în locul în care au trăit dintotdeauna, în casa lor şi în cercul familiei lor, din care nu lipseşte nici un membru.

Exact aceasta este situaţia omului nostru, aflat deja în lumea spiritelor. El se culcă în pat cu o stare de bună dispoziţie, în dormitorul pe care îl cunoaşte foarte bine, absolut identic cu cel de pe pământ. Se întinde confortabil în pat, aşteptând să adoarmă! Ce îl uimeşte la culme pe omul nostru este că de această dată nu reuşeşte deloc să adoarmă, căci spiritele nu ştiu ce este somnul, deşi au şi ele o stare corespondenţă, numită odihnă, care nu are însă nimic de-a face cu somnul pământesc.

Să vedem aşadar ce gândeşte şi cum se comportă amicul nostru în această stare, nouă pentru el. El se întoarce către Lini, soţia sa, şi îi spune: "Hei, Lini, dormi?" Lini se ridică din pat şi îi răspunde: "Ce doreşti, dragă Leopold, s-a întâmplat ceva?" Trebuie să precizăm că rolurile soţiei, copiilor şi celorlalţi membri ai familiei sale sunt jucate de câţiva îngeri "sub acoperire". Omul: "Nu, nu am nimic, slavă cerului! Dar nu simt nici cea mai mică geană de somn. Dacă eşti bună, adu-mi nişte somnifere, poate o să-mi fie mai bine".

Lini se ridică şi îi împlineşte dorinţa soţului ei. Dar cu toate somniferele, somnul refuză să apară.

După o vreme, omul spune: "Lini, du-te şi mai adu-mi câteva somnifere, căci tot nu pot să adorm. În loc să mi se facă somn, mă simt din ce în ce mai lucid".

Lini: "Haide, lasă pastilele; să nu-ţi strici stomacul. Mai bine fă dragoste cu mine, poate după aceea o să ţi se facă somn, dacă tot ţii atât de mult să adormi".

Uimit la culme, soţul îi răspunde: "Dar, dragă Lini, ştii foarte bine că după ce mă întorc de la aceste festine îmi este destul de greu să fac dragoste. Experienţa te-a învăţat că natura refuză să mai coopereze în asemenea cazuri. De aceea, mai bine dă-mi pastilele acelea".

Soţia: "Ciudat, dragul meu soţ! Am auzit bârfe care susţin că după asemenea festine, bogatul şi piosul Leopold se duce la o oarecare Cilii şi face dragoste cu ea, astfel încât tinerii să poată lua exemplu de la el. Dar dacă mai târziu, credincioasa sa soţie, deşi ceva mai vârstnică decât Cilii, îi aduce aminte că este soţia lui, şi dacă - dintr-un motiv sau altul - Leopold nu îşi găseşte somnul, el găseşte întotdeauna o mie de argumente filosofice, teozofice şi Dumnezeu mai ştie de ce altă natură, pentru a se opune cererilor justificate, şi atât de rare, ale soţiei sale legitime. Ascultă, Leopold, prieten al adevărului, după cum te pretinzi, cum te simţi în sinea ta atunci când îmi spui asemenea minciuni ipocrite şi demne de tot dispreţul, mie, care ţi-am fost cea mai credincioasă dintre soţii? De câte ori nu mi-ai descris în culorile cele mai teribile cumplitul păcat al adulterului! Ce ai de spus în favoarea ta, dacă îţi voi aduce argumente dincolo de orice îndoială care vor demonstra că tu însuti eşti un adulter?"

Absolut consternat, soţul îi spune: "Lini, draga mea, de unde ştii tu asemenea lucruri despre mine? Cu siguranţă, nu puteam să fac aşa ceva decât la o beţie cruntă, şi chiar dacă am făcut-o, mizez pe răbdarea ta creştină în faţa slăbiciunilor mele omeneşti, cu speranţa că nu te vei folosi de ele pentru a dezonora căminul nostru! Fii rezonabilă, scumpa mea soţie, şi nu mai vorbi despre acest subiect. Eu continui să te iubesc la fel de mult ca şi odinioară. Fii bună cu mine, draga mea Lini, şi îţi promit că nu voi mai face niciodată aşa ceva!"

Lini: "Bine, te cred. Atunci când cineva a trăit toată viaţa aşa, înşelându-şi soţia credincioasă cel puţin o dată la două săptămâni, ba chiar îmbolnăvindu-se din când în când din acest motiv, cred că vine timpul când trebuie uitate asemenea acţiuni, despre care Sfânta Scriptură spune: "Iubitorii de târfe şi adulterii nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu"! Dar mai bine spune-mi, dragul meu soţ atotcunoscător în ale teozofiei, ce ai face dacă Domnul te-ar chema brusc la El? Cât de fericit ai fi într-un asemenea caz? Sau poate că ai primit o dispensă scrisă din partea Domnului în care Acesta îţi spune că poţi să iubeşti până când vei ajunge să te corectezi singur? Nu vreau să spun nimic cu referire la acea Cilii, dar ce ai de spus în ceea ce priveşte ataşamentul tău, indiscutabil de natura amoroasă, faţă de fiica noastră mai mare, pe care l-ai demonstrat fără putinţă de tăgadă înainte de căsătoria ei, păcătuind astfel cumplit înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor? Ce ar fi spus aceştia dacă ar fi ştiut de ruşinea ta? Şi ce crezi că va spune Dumnezeu?"

Încă şi mai uimit, soţul spune: "O, draga mea, începi să mă chinuieşti cu adevărat!

Evident, ai dreptate, şi ar fi o prostie din partea mea să neg ceea ce ai spus. Dar este foarte dureros, şi realmente nu pot să înţeleg de ce deschizi acum aceste răni, tu, care nu ai spus niciodată nimic, încercând parcă cu tot dinadinsul să mă distrugi?

Nu uita că noi, oamenii, suntem foarte slabi din punct de vedere trupesc, deşi avem libertatea de a alege, aşa că poţi să mă ierţi pentru toate slăbiciunile mele! Nu uita că Domnul nu a condamnat adulterul, astfel încât un adulter care se căieşte va găsi cu siguranţă înţelegere în faţa Lui! De aceea, nu mă judeca nici tu, draga mea soţie, căci îmi mărturisesc păcatul în faţa ta şi a fiicei noastre, şi mă căiesc pentru el. Fie ca şi Domnul Iisus să mă ierte, aşa cum mă vei ierta tu!"

Aparenta soţie spune: "Bine, fie ca toate greşelile tale să-ţi fie complet iertate pentru totdeauna. Dar ai grijă ca de acum înainte să nu mai abuzezi de aşa-zisele tale slăbiciuni, căci în acest caz nu vei beneficia prea mult de pe urma acestei iertări depline, pe care ţi-o acord acum! De aceea, voi mai rămâne o vreme alături de tine, şi voi vedea ... de adormit însă, nu vei mai adormi. Ascultă-Mă: nu te mai afli pe pământ, ci ai ajuns în lumea spiritelor! Iar Eu, pe care M-ai confundat din greşeală cu fosta ta soţie, care nu era nici ea prea demnă în ochii Mei, nu sunt soţia ta. Priveşte-Mă: Eu sunt Domnul şi Dumnezeul tău! Dacă doreşti, poţi rămâne aşa cum eşti, dar dacă doreşti să progresezi, părăseşte acest loc în care ai trăit atâta vreme şi urmează-Mă!"

Omul Mă recunoaşte şi cade la picioarele Mele, fără cuvinte.

Dar Eu îi spun: "Ridică-te, căci iubirea ta este mai mare decât păcatele tale, şi de aceea, totul îţi este iertat! Dacă doreşti să Mă urmezi, nu-ţi poţi lua însăşi căminul, căci eşti încă prea ataşat de cele pământeşti. Dar iată, acolo te aşteaptă îngerii care te vor ghida pe calea cea dreaptă. Iar când casa ta pământească va fi curăţată de dorinţe şi pofte de către ghizii tăi, vei găsi un cămin nou, alături de Mine, pentru totdeauna! Amin!"

După cum vedeţi, am avut de dată aceasta de-a face cu o altă "apă". Unele suflete rămân multă vreme în această stare naturală, în care a ajuns omul nostru. Motivul pentru care el a rămas doar o perioadă foarte scurtă a fost legat de faptele lui bune pe vremea când trăia pe pământ, care au fost foarte numeroase, dar şi de remuşcarea lui atunci când l-am criticat, care a fost spontană şi sinceră.