Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 14:48
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Dincolo de prag - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator


PostPosted: 15.6.2019, 00:40    Post subject: Scena 4 - Un filfizon Reply with quote

Scena 4
Un filfizon
(5 august 1847)

Aceasta este ultima oră pe pământ a unui filfizon, care în afară de fumat, jocuri de noroc, lăcomie, băuturi, seducerea tuturor femeilor frumoase, precum și a faptului că era un foarte bun dansator de valsuri, pe care le adora, la fel ca tot ce era frumos în această lume fizică. - Nu știa prea multe, chit că și-a petrecut aproape tot timpul prin colegii și universități.

Filfizonul nostru s-a născut într-o familie relativ bogată, care l-a răsfățat îngrozitor și i-a permis să urmeze tot felul de cursuri.

Pentru ca studiul dificil al latinei să nu le obosească prea tare odorul, el a fost dat la un internat de lux, unde mâncarea era foarte bună și copilul putea crește. Într-adevăr, el a crescut, dar nu în înțelepciune și în cunoașterea de Dumnezeu, ci doar trupește. Tot ca să nu se obosească prea tare, i s-a permis să repete fiecare an de studiu în caz că nu-l putea termina, deși profesorii erau instruiți să nu-l solicite prea tare, scop în care au primit sume mari de bani de la părinții tânărului, care i-au angajat în plus și câte un meditator pentru fiecare materie.

În acest fel, studentul nostru a reușit să treacă cumva de clasele inferioare, dar fără să învețe practic nimic. Nu este de mirare că, odată ajuns în clasele superioare, el nu a mai reușit să își ia examenele. Și întrucât nu avea o aplicare prea mare pentru învățătură, s-a dedat cu pasiune artelor mai sus menționate, adică fumatului, băutului, jocurilor de noroc, etc.

După ce a reușit să treacă cu chiu cu vai prin universitate, el a încercat să se angajeze la o firmă de avocatură, dar aerul mucegăit al dosarelor nu l-a încântat deloc. La urma urmei, primea de la mama sa atâția bani, încât putea duce liniștit o viață de gentleman fără a mai fi nevoit să lucreze într-un birou. Simultan, nu s-a sfiit să le facă curte multor fete, toate din lumea bună, promițându-le că le va lua în căsătorie, astfel încât multe fete gingașe au sfârșit prin a rămâne însărcinate, fără ca el să se țină de cuvânt însă.

În afara acestor fete frumoase și de condiție bună, pe care le amăgea cu promisiuni de căsătorie, filfizonului nostru - care se declară mai nou "expert guvernamental" - îi plăceau de asemenea un alt gen de femei, care i se dăruiau cu ușurință pentru sume mici de bani, fără să fie nevoit să le promită marea cu sarea și fără riscul de a le lăsa însărcinate.

Și astfel, nu este de mirare că a contractat un sifilis, care a ajuns în timp atât de generalizat încât nici chiar cei mai experimentați medici nu au mai reușit să-l ajute.

Consecința acestui comportament dezechilibrat a fost uscarea generalizată a tuturor lichidelor sale vitale, boala pentru care Eu, Domnul "cel rău" (în viziunea lui și a altora ca el), am uitat să creez o plantă de leac atunci când am creat lumea. Și astfel, volens nolens, filfizonul nostru a fost nevoit să se pregătească pentru moarte. Evident, pentru un asemenea om de lume, mare amator de plăceri, moartea părea un procedeu cam neplăcut! Dar orice om trebuie să parcurgă calea trupului. Și astfel, filfizonul nostru, a cărui fericire supremă a fost trupul și plăcerile lui, a fost forțat să parcurgă și el adevărata "cale a trupului".

Se afla acum într-un pat urât mirositor, în care se răsucește disperat, sufocându-se și dorindu-și un pahar cu apă. Dar nu mai reușește să înghită nici un strop de apă, căci toate ligamentele gâtului său sunt complet uscate. Respirația îi este superficială și dureroasă, căci plămânii lui sunt și ei uscați. Vocea îi este gâtuită, și nu mai poate să rostească decât câteva cuvinte exprimate pe jumătate, cu prețul unor mari dureri, care sună la fel cum ar suna un fagot în mâinile unui copil. Deși încearcă și acum, în ultima clipă, să mai înjure o dată, așa cum îi șade bine unui om de lume, sau să mai rostească câteva fraze de efect, învățate din Voltaire sau din Sir Walter Scott, uscarea generalizată a sistemului său nu-i permite acest lucru, iar durerile insuportabile care îi afectează părțile vitale nu-i mai permit să se concentreze asupra vreunui gând. De aceea, el zace pe patul de moarte, privind disperat în jur și încercând din când în când să rostească câteva cuvinte cu vocea sa răgușită, ca de fagot.

Cam așa sfârșesc mulți dintre libertinii acestei lumi! Dar nu mai avem mare lucru de observat în ceea ce îl privește pe omul nostru în această lume, așa că ne vom muta din nou atenția în lumea de dincolo, pentru a observa sosirea lui acolo.

Și în această lume, omul nostru zace pe același pat, dar la căpătâiul lui se află un înger care ține în mână o torță aprinsă, distrugând cu flacăra ei spirituală ultimele picături vitale ale filfizonului nostru!

Motivul pentru care asemenea oameni sunt întâmpinați în lumea de dincolo de un singur înger este moartea completă a sufletului și a spiritului lor. De aceea, lângă el se află acum numai îngerul morții, care guvernează carnea și spiritul nervilor (N. Tr. Expresie care apare frecvent în limbajul Domnului folosit în scrierile lui Lorber, cu referire la corpul vital (eteric) al omului.), și care are rolul de a-i chinui și de a-i arde carnea și spiritul nervilor, pentru a putea colecta astfel rămășițele aproape distruse ale sufletului său, ca să nu mai vorbim de cele ale spiritului său, împiedicând astfel moartea eternă a acestora.

Îngerul nu i se adresează deloc omului, ci se limitează să-l ardă cu torța sa spirituală de-a lungul întregului drum dinspre lumea naturală către cea spirituală. Acest lucru este absolut necesar, căci fără acest ultim act de grație, acești oameni și-ar pierde întreaga ființă.

Această acțiune amintește de fabula lui Prometeu, în care apare însă întrucâtva distorsionată. Oamenii mai spiritualizați din acea vreme au putut observa asemenea acțiuni în lumea spiritelor, deși în acele timpuri ele erau mult mai rare decât astăzi, când umanitatea trăiește într-o lume mult mai supusă plăcerilor senzuale decât cei din Sodoma și Gomora. O parte din parabolele scrise în acele vremuri au supraviețuit până astăzi, deși distorsionate într-o oarecare măsură de trecerea timpului.

Avem de-a face așadar cu un fel de Prometeu, dar real. Iată, îngerul nostru și-a terminat acum treaba: carnea filfizonului nostru a fost arsă în repetate rânduri, iar din cenușa ei a apărut, o, vai, nu o pasăre Phoenix renăscută și glorioasă, ci doar o biată maimuță, un fel de babuin bătrân și decrepit! Diformul suflet este amețit, dar poate vedea puțin.

Forma animalică se datorează faptului că în timpul vieții lor desfrânate, asemenea oameni își consumă aproape în totalitate particulele mai rafinate ale sufletului uman, prin abuzurile lor, păstrând doar particulele cele mai grosiere, de natură animală. Cel puțin, în cazul de față a rămas forma unei maimuțe, dar există oameni care sunt reduși până la formele grotești ale unor reptile (1)*.

În cazul acestui om, "apa vieții" nu poate fi decantată încă. El trebuie remodelat, lucru de care se ocupă anumite spirite, însărcinate în mod special cu asemenea suflete degenerate, și cine știe, poate că ele vor reuși, după cel puțin o sută de ani, să-l ajute să își recâștige o formă umană. Mai mult decât atât nu putem spune nimic.
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (* - Vezi mai pe larg Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.5, n.r.)
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !