Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 9.7.2020, 12:18
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
View Post  Topic: "Textele biblice si sensul lor tainic - Dicteu Divin prin Jakob Lorber" 
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator


PostPosted: 16.6.2019, 12:11    Post subject: Capitolul 12 Reply with quote

Capitolul 12
„Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine.” (Faptele Sfinților Apostoli 27, 24)
10 ianuarie 1844, seara

1. Doar scrieți ce aveți!

2. Îngerul lui Dumnezeu a vorbit: „Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine.”

3. Voi ați ales textul - ce-i drept, de data aceasta nu un soare central, ci un soare secundar; pentru că sorii centrali se află doar la profeți și la cei patru evangheliști, atâta vreme cât ei descriu doar cele patru Evanghelii. Ce se află în afara acestora,este doar fapt istoric și se referă mai puțin la comunitate, cât mai mult la acea sferă în care s-a desfășurat partea istorică.

4. Și așa, textul ales, deși a fost spus de un înger, este o veste pentru Pavel, căruia el îi apare total închis, și nu este, prin urmare, așa cum ați putea înțelege cu ușurință, un soare central, ci numai unul auxiliar sau planetar.

5. Însă, cu toate acestea, el are în sine spiritul și în jurul său are lumina; pentru că este o mare diferență, dacă un înger vorbește sau înfăptuiește de la Domnul ori dacă Domnul însuși vorbește sau făptuiește de la Sine.

6. Acest lucru trebuie să fie amintit în prealabil, ca să puteți aprecia și deosebi limpede între cuvintele și faptele Domnului și cuvintele și faptele îngerilor și apostolilor. Și deoarece acum voi cunoașteți aceasta, vom vedea ce și cât din lumina universală se află în textul citat pentru tema noastră.

7. „Nu te teme, Pavele”, vorbește îngerul, „Tu trebuie să stai înaintea Cezarului!” vrea să spună: „Tu, înfăptuitor al cuvântului Domnului, nu te teme; pentru că Domnul vrea ca lumea să te recunoască în fapta ta. Iar dacă lumea te va recunoaște, ea te va urma!” Iar în acest adept se află și înzestrarea promisă acelor oameni care sunt pe aceeași corabie cu Pavel. Pentru că ea vrea să spună că și acești oameni, ca și Pavel însuși, nu vor fi doar ascultători, ci și adevărați înfăptuitori ai cuvântului lui Dumnezeu.

8. Din această scurtă prezentare, reiese tot așa de limpede că Domnul nu a vrut să-i dea de înțeles lui Pavel că el urmează să stea în fața Cezarului ca un orator renumit sau ca un actor, ori că Domnul i-a dăruit lui oamenii de pe corabie pentru ca Pavel să-i formeze ca oratori sau ca trupă de actori, care să dea reprezentații sub îndrumarea sa, în fața Cezarului Romei.

9. Domnul nu i-a dăruit lui Pavel pe tovarășii săi de pe corabie, în vreun scop de a lumina slab lumea, și nici ca sclavi, ci darul era în aceea că Domnul a încălzit inimile celor de pe corabia lui Pavel, iar astfel ei au înțeles învățătura sumară a lui Pavel, și curând au început a înfăptui după aceasta.

10. Deci, darul Domnului pentru Pavel a fost urmarea vie a exemplului acestuia de către tovarășii săi de pe corabie; iar astfel, Pavel nu a trebuit să stea în fața Cezarului ca filosof învățat și orator talentat, ci ca înfăptuitor al binelui, și anume, prin mărturiile tuturor oamenilor de pe corabie, care au fost feriți de naufragiu, prin înțelepciunea activă a lui Pavel, spre binele Romei, ca și al Cezarului.

11. Din aceasta, puteți înțelege încă mai clar că la Mine nu se ajunge cu multe vorbe, nici cu vreun fel de spectacol ceremonial, pentru a dobândi adevărata lumină, ci doar prin înfăptuirea cuvintelor Mele. Pentru că dacă ar fi de ajuns numai vorbele multe, îngerul trimis lui Pavel ar fi putut vorbi trei zile în șir; dar el a vorbit puțin, iar Pavel a făcut mult, după aceste vorbe. Și a fost mai bine decât dacă îngerul i-ar fi vorbit mult lui Pavel, dar acesta ar fi făcut apoi puțin.

12. Deci, în fața Mea nu puteți veni ca avocații lumii acesteia, care scriu mult și vorbesc mult, iar la urmă, după ce se vor fi scris și spus multe, faptele care decurg din acestea, pentru client, vor fi prea puține.

13. Și, de asemenea, nu puteți veni în fața Mea ca predicatorii lumii acesteia, care strigă în gura mare, de la amvon, câte o oră întreagă, lucruri fără importanță, însă la sfârșitul predicii, chiar ei pleacă de la amvon fără a materializa măcar puțin din ceea ce au predicat, iar nouă ascultători din zece pleacă din casa de rugăciuni fără a fi reținut măcar trei cuvinte din întreaga predică, iar al zecelea ascultător, care va fi reținut ceva din predică, va spune la sfârșit: „Astăzi a ținut încă o predică frumoasă!”

14. Însă, când la câțiva pași de la ieșirea din casa de rugăciuni, el întâlnește un nevoiaș care îi cere de pomană, acesta va primi, ca urmare a frumoasei predici, în cel mai bun caz, un gologan de aramă, pe care darnicul îl caută nu rareori cu multă osteneală prin punga sa plină de monezi valoroase; sau cel căruia i se cere, va spune celui care cere de pomană: „Domnul să te ajute! Altă dată; azi nu am la mine mărunțiș!”

15. Iată, din aceste exemple, luate din viață, va reieși poate destul de limpede cât de măruntă este fapta care urmează unei predici atât de mărețe. Oare nu ar fi mai bine dacă predica ar consta în câteva cuvinte, însă după aceste cuvinte, predicatorul însuși ar merge înaintea ascultătorilor săi cu o pildă ca predică reală, ca și Pavel? Acest exemplu ar atrage un mare număr de ascultători să facă asemenea, apoi Eu aș putea să spun predicatorului: „Iată, pe toți cei care sunt aici, în această casă, ți i-am dăruit ție, pentru că i-ai transformat în înfăptuitori ai cuvântului Meu, prin fapta ta.”

16. Stă scris, ce-i drept, că omul trebuie să facă binele pe ascuns. Și aceasta este corect și adevărat. Dacă este vorba doar despre ajutor, atunci fapta trebuie să rămână ascunsă, însă când fapta trebuie să fie o pildă, atunci lumina sa nu trebuie să fie ascunsă, ci este nevoie ca Pavel să stea în fața Cezarului. Iar cel care îi învață pe ceilalți prin faptă, aceluia trebuie să-i fie dăruiți cei pe care i-a deșteptat prin fapta sa!

17. Însă, când cineva a fost convins doar prin vorbe să facă o faptă bună, atunci rămâne de obicei la acea faptă, și dacă face a doua faptă bună, atunci va fi iar o discuție nesfârșită, iar voi găsiți exemplele cele mai grăitoare în acest sens în numeroasele apeluri la binefacere care există.

18. Dacă vreun șarlatan privilegiat lansează un asemenea apel la binefacere, în vreo gazetă, de obicei ca urmare a unei solicitări publice, atunci mulți fac ceva, pentru ca numele lor să devină cunoscut poate și la gazetă, și poate pentru ca autoritățile publice să-l vadă cu ochi mai buni pe acest binefăcător, însă nimeni nu face ceva doar din iubire adevărată. Iar odată ce apelul s-a stins, atunci nimeni nu se mai sinchisește de nevoiașii pentru care s-a făcut apelul.

19. Oare acești binefăcători vor face daruri și șarlatanului? O, nu. Ei se adresează lui tot atât de puțin cât vă adresați voi centrului acelui soare, care în curând va apune, numai atâta timp cât lumina lui atinge pământul vostru.

20. Consider că lumina acestui „soare secundar” va fi și ea destul de clară; cine o folosește, va fi răsplătit cu un soare central. Dar să trecem la alt soare central, indiferent de această claritate!
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
 

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !