1. „Şi a lăcrimat Iisus.”

2. Acest text este deosebit de scurt, doar patru cuvinte; dar cu toată scurtimea sa spune şi semnifică atât de multe, încât, dacă Eu v-aş reprezenta acest text doar întrucâtva explicat, o lume întreagă ar avea de scris cărţi. Dar întreaga lui dezvăluire nu veţi fi în stare să o înţelegeţi niciodată în toată profunzimea!

3. De nenumărate ori apare în Scriptură cuvântul de legătură „şi”; totuşi, nicăieri el nu leagă atât de multe lucruri ca aici, deoarece aici el leagă două lucruri nesfârşite - şi anume, iubirea nesfârşită şi nesfârşita înţelepciune şi putere a lui Dumnezeu - în una singură, pentru că Iisus este înţelepciunea şi puterea, iar prin aceasta El este stăpânul absolut al tuturor lucrurilor care umplu, spiritual şi material, veşnicia şi nemărginirea.

4. Dar acest Iisus a plâns. Oare cum şi de ce? Pentru că El împreună cu Tatăl şi cu iubirea veşnică erau Una, pe deplin. Odată i s-a spus lui Moise, atunci când el a cerut să-L vadă pe Dumnezeu: „Nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă!” Dar în Iisus, mulţi L-au văzut pe Dumnezeu şi El a devenit viaţa lor; iar ei nu au plătit cu viaţa pentru aceasta.

5. În vremea lui Moise, divinitatea nu plângea. Aceasta îi condamna la moarte pe cei care încălcau legea şi niciun om care cădea odată în puterea morţii nu mai era reînviat. Aici, divinitatea a fost aceeaşi; dar ea n-a mai ascuns iubirea şi îndurarea în centrul său de nepătruns, ci ea a plâns şi apoi a dezlegat legăturile morţii din jurul celui care putrezea în mormânt.

6. Acum înţelegeţi ce înseamnă aici plânsul lui Iisus. El semnifică o îndurare nesfârşit de adâncă a iubirii veşnice din Dumnezeu!

7. Pentru cine se îndură Acesta? - Pentru cel ce putrezea deja de patru zile în mormânt.

8. Cine dintre voi are oare atâta înţelepciune, încât să înţeleagă această imagine plină de o semnificaţie nesfârşită? Credeţi voi că Iisus a făcut aici doar un miracol local, mai întâi ca să dea înapoi celor două surori îndurerate pe fratele lor mult iubit, iar apoi pentru a aduce iudeilor o dovadă cum n-a mai adus nimeni înainte de El?

9. O, vedeţi, acestea sunt circumstanţele cele mai neimportante; pentru că, mai întâi, Iisus făcuse deja destule lucruri minunate, la fel de grele ca şi acesta; iar în ce priveşte mângâierea adusă celor două surori, El, care ţine în mâinile Lui inimile tuturor oamenilor, sigur ar fi putut, cu o singură privire, cu cel mai mic semn, să le fericească, pentru ca ele să nu se mai gândească cu durere la fratele lor mort, ci doar cu bucurie!

10. Aşadar, nu acesta a fost principalul motiv; atunci, care? - Da, există un motiv intrinsec în această faptă a lui Dumnezeu, de o profunzime de necuprins pentru voi! Eu pot doar să vă dau de înţeles prin semne vagi, dar nu vă pot explica pe deplin, pentru că lumina completă în acest lucru v-ar costa viaţa. Această faptă se petrece pentru ca Slava Tatălui să se reveleze în Fiu.

11. Ce reprezintă cele două surori îndurerate, Marta şi Maria? Ele sunt imaginea epocii vechi şi a epocii noi; una exterioară, deci simbolică, iar cealaltă interioară, şi astfel spirituală, adică însuşi adevărul complet. Într-un sens mai profund, Marta reprezintă întreaga creaţie naturală, iar Maria, toată creaţia cerească şi spirituală. Iată, acestea sunt cele două surori îndoliate!

12. Şi pe cine jelesc ele oare? Jelesc un frate care putrezeşte în mormânt de patru zile întregi. Cele patru zile reprezintă aici cele patru stări ale creaţiei (1)*.

13. Cine este aşadar fratele? Dar de aici, nu mergem mai departe! - Acela dintre voi care are înţelepciune, chiar numai de o para, ar putea socoti; însă ar fi primejdios pentru viaţa voastră să vă dau mai multe amănunte.

14. Dar din cele spuse, voi puteţi oricând să deduceţi cât de mare profunzime şi nepătrundere se află în cele patru cuvinte: „Şi a lăcrimat Iisus”. Dacă vă gândiţi cine este Iisus, veţi fi în stare măcar să bănuiţi că lacrimile Lui înseamnă cu totul altceva, un lucru mult mai mare decât lacrimile unei cititoare de romane. Sufletul lui Iisus nu a fost unul emoţionat de o lectură, ci a fost însăşi Iubirea veşnică, aşa cum este Tatăl în Fiu!

15. Dar lacrimile arată că şi voi trebuie să fiţi miloşi pentru adevărata viaţă; pentru că mila deşteptată de lectura unui roman nu are nicio valoare în faţa Mea şi nu este cu mult mai bună decât iubirea dintr-o piesă de teatru. Unor astfel de „miloşi” Eu le voi da odată şi răsplata care s-a aflat la temeiul milei lor. Iar pe lumea cealaltă, ei vor găsi mari biblioteci cu nenumărate romane şi nu vor ajunge la mântuire până când ei nu vor afla că iubirile şi vieţile din cărţi nu înseamnă adevărata iubire şi adevărata viaţă.

16. Cel care nu Mă iubeşte şi nu învaţă de la Mine, acela face tot ce face ca un mort şi nu se va ridica din mormântul său până când Iisus nu va plânge deasupra acelui mormânt. Să înţelegeţi bine acest lucru; înăuntru se află o mare profunzime, şi aşa să fie şi viaţa voastră. Amin.