1. „Şi (demonii) L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.”

2. V-am spus deja odată că în toate faptele Mele se găsesc tainele ascunse ale existenţei Mele în trup pe pământ, deoarece am pus cuvintele Mele la înţelegerea oricui, dar nu tot aşa stau lucrurile cu faptele Mele. Pe acestea, nici chiar fraţii Mei nu le-au înţeles, înainte să vină Duhul Sfânt asupra lor; şi atunci când ei au înţeles, tot Duhul Sfânt le-a spus că nu trebuie să arate nimănui semnificaţia profundă a faptelor, pentru că lumea nu va putea niciodată să o înţeleagă.

3. La fel stau lucrurile şi cu acest fapt! Dacă Eu aş vrea să vă demonstrez pe deplin semnificaţia cea mai profundă, atunci voi ar trebui să scrieţi de trei ori pe toată suprafaţa pământului, ca să fiţi gata numai cu introducerea. Dar pentru semnificaţia principală a acestui fapt, chiar şi un întreg ţinut solar ar avea prea puţin spaţiu pentru a cuprinde toate cărţile care s-ar scrie despre aceasta. De aici, desigur, puteţi deduce ce se află în spatele acestui fapt.

4. Dacă s-a spus deja despre un cuvânt că se aseamănă unui bob de grâu care este semănat în pământ şi rodeşte înmulţit, ce se poate spune atunci despre o reală faptă a lui Dumnezeu? Pentru că există o diferenţă între „Dumnezeu a spus: Să fie!” şi ceea ce a urmat „Şi a fost”.

5. Pentru ca voi să vă puteţi face o vagă idee despre dimensiunile unei astfel de fapte, Eu vă voi arăta în curând.

6. De ce oare Domnul îl întreabă pe demon, cum îl cheamă, de vreme ce Atotştiitorul ştia sigur că în acest om posedat nu se afla doar un demon, ci o întreagă legiune? Sigur că Domnul nu a întrebat aceasta pentru că vroia să afle numele acestor spirite malefice; totuşi, de ce a întrebat?

7. El a întrebat pentru a vesti acestor demoni cine este El; pentru că se înţelege mai uşor calitatea unei fiinţe din întrebare, decât din răspuns. Întrebaţi un nebun, iar el poate să vă dea un răspuns care vă va stupefia, însă dacă vă întreabă nebunul ceva, voi veţi înţelege imediat întrebarea sa. În cele spirituale, acesta este singurul mod de a se recunoaşte, prin întrebare şi astfel nici Domnul nu a întrebat pentru a primi un răspuns, ci pentru a-i face pe demoni să recunoască, în acest mod spiritual, cine este El.

8. Cunoaşteţi şi voi situaţii asemănătoare şi aţi putut vedea şi aşa-numiţi somnambuli. Pentru că dacă întrebaţi un somnambul, întrebarea voastră nu are scopul de a afla ceva de la el, ci acela de a-l descoperi şi de a-l cerceta lăuntric, iar lipsa pe care aţi descoperit-o în voi este întregită prin activitatea vieţii lui.

9. Această modalitate este, ce-i drept, doar o treaptă intermediară între o întrebare pur lumească şi una pur spirituală; totuşi, ea are în sine caracterul spiritual, pentru cel ce gândeşte mai profund.

10. Deci această întrebare pe care Domnul o adresează demonilor este ca şi cum El ar fi spus: „Priviţi-Mă! Slăbiciunea Mea este că nu se află nimic rău în Mine!”

11. Iar demonii zăresc această sfântă slăbiciune şi curând recunosc în Domnul veşnicia, iar apoi ei spun: „Noi suntem o legiune!” Prin aceasta, ei nu dau numărul lor, ci arată într-un mod spiritual în faţa celei mai mari purităţi a lui Dumnezeu că răul lor se găseşte într-o cantitate enormă.

12. Puritatea Domnului Însuşi îi obligă însă să plece din faţa Sa. Dar cei răi zăresc îndurarea divină în mijlocul purităţii divine şi se adresează acesteia. În această clipă, ei se refugiază în umilinţă şi cer adăpost în porci, aşa cum se potriveşte caracterului lor malefic; iar îndurarea Domnului le acordă ceea ce ei cer din această umilinţă.

13. Însă atunci când ei intră în porci, abia atunci se trezeşte din nou trufia, ascunsă în faţa Domnului, iar ei împing porcii în mare, ca să-i înece.

14. Astfel arată acest tablou. Dar cine este acest om posedat? Acest om posedat este chiar lumea; în aceasta se află această legiune de demoni, aşa cum apare ea în acest om.

15. Domnul vine cu Cuvântul Său în această lume posedată. Lumea vrea să se elibereze de acest chin tainic, iar Domnul eliberează lumea. Dar funcţiunea ei vitală interioară este mai malefică în starea sa liberă decât atunci când era închisă.

16. Atunci când ea este închisă, ea se plânge de constrângere şi chin; dar când Eu o eliberez, activitatea ei intră în porci şi se aruncă în marea osândei. Oamenii ceva mai buni ai lumii acesteia caută să Mă îndepărteze de la sine, pentru că Eu nu consimt la lucrarea lor lumească.

17. Dar demonii care intră în porci sunt filfizonii, epicurienii, desfrânaţii, înşelătorii şi tot felul de intriganţi şi farsori. Dacă voi vreţi să vedeţi în lume aceşti porci, de toate culorile, ce se aruncă în mare, atunci mergeţi în capitalele cele mai mari; acolo veţi găsi turme mari din aceştia, care seamănă în toate scenele vieţii cu cei din Evanghelie. Şi aceştia au în ei o mare legiune; ei sunt posedaţi de cei mai necuraţi demoni, iar aceştia îi împing şi pe ei în marea osândei sigure.

18. Iată, aceasta este semnificaţia acestei fapte evanghelice a Domnului, care vă este utilă dacă o recunoaşteţi. Dar că în spatele acestei semnificaţii se află şi o alta, mult mai extinsă şi mult mai profundă, nu mai trebuie demonstrat a doua oară. Mai întâi, pentru că niciodată nu aţi putea să o înţelegeţi, iar apoi, pentru că aceasta nu v-ar fi de folos, ci doar v-ar dăuna.

19. De aceea, mulţumiţi-vă cu aceasta; pentru că infinitul este prea mare, numărul de creaturi cuprins de acesta este infinit, iar menirea lor este adesea de neînţeles. De asemenea, este imposibil să înţelegeţi cum posedatul reprezintă întreaga creaţie materială, iar posesiunea sa reprezintă vechea captivitate! Acest posedat se odihneşte în morminte şi este rău peste măsură; priviţi numărul infinit al mormintelor din nemărginire! (N.Tr. - aici se referă la întreaga creaţie materială)

20. Dar destul despre aceasta! Pentru voi, în lumea pământească, nu este vremea să înţelegeţi acest lucru în profunzime. Atenţie la primul sens, acesta să vă fie de folos! Amin.