1. „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.”

2. Acest text este încă unul dintre cele foarte transparente şi poate oricine să înţeleagă semnificaţia spirituală, deja literal, la prima vedere. Eu vă voi arăta aşadar semnificaţia acestui text, imediat, în puţine cuvinte, iar în aceste puţine cuvinte veţi recunoaşte întreaga semnificaţie spirituală a acestui text; aşadar, ascultaţi.

3. Tot ceea ce Eu vă spun chiar acum este tot de aşa natură, că trebuie să vă dea, în orice etapă a vieţii voastre, bucuria lăuntrică a inimii în iubirea pentru Mine, dacă veţi pune în aplicare chiar numai o parte dintre lucrurile spuse aici.

4. Lumea va încerca să vă asuprească din toate părţile; dar ea nu poate face aceasta, pentru că ea este învinsă de Mine. Iar dacă Mă aveţi în voi, prin iubirea voastră, atunci îl aveţi în voi şi pe învingătorul veşnic al acestei lumi. Lumea a aflat despre puterea Mea; de aceea, ea nu poate să clintească niciun fir de păr din capul celui care ascunde cu adevărat pacea Mea în inima lui.

5. Însă, de îndată ce un om vrea să iasă din această pace şi el însuşi aruncă lumii mănuşa, acela va trebui apoi doar să se dedice pe sine, dacă este luat prizonier şi maltratat pe lumea aceasta. Dar cine rămâne cu adevărat în pacea Mea, acela este ferit pe veşnicie şi nici măcar o adiere nu-l va atinge.

6. Desigur, aici vor spune mulţi: „O, Doamne! Iată, apostolii şi ucenicii Tăi, şi atâţia dintre primii creştini şi chiar luptătorii zeloşi de mai târziu pentru Evanghelia cea curată, au devenit martiri, iar lumea s-a răzbunat îngrozitor de crud pe aceşti oameni ce aveau în ei pacea Ta. De ce, Doamne, puterea Ta nu i-a ferit de ghearele lumii? Deoarece chiar Tu ai spus, înaintea patimilor Tale, că Prinţul lumii este condamnat. Atunci, cum să aibă cel condamnat puterea să revolte lumea tot aşa de crud împotriva purtătorilor păcii Tale?”

7. Această întrebare este zadarnică, iar cel care cunoaşte chiar numai elementar istoria va descoperi că toţi martirii, începând cu apostolii şi până mai târziu, n-au fost constrânşi în vreun fel sau de vreo hotărâre a Mea, ci de bună voie, din eroismul iubirii lor, au mers la moarte prin martiriu, deoarece chiar Eu, învăţătorul lor, am fost crucificat.

8. Eu vă spun vouă: fiecare martir ar fi putut răspândi Evanghelia Mea fără să devină martir, însă ei M-au cunoscut, au avut viaţa veşnică în faţa ochilor, şi astfel, ei nu au mai avut dorinţa de a mai umbla multă vreme în această lume, ci au aşteptat cu nerăbdare clipa când îşi vor părăsi trupul, ca să poată ajunge şi ei acolo unde Eu am ajuns înaintea lor.

9. Dar Ioan a avut cea mai mare iubire pentru Mine; de aceea, el nu s-a ferit de persecuţiile lumii şi a ales să le soarbă până la ultimele picături, deoarece el ceruse de la Mine ceva pentru viaţa sa pământească. Astfel, el a fost mulţumit pe deplin cu porunca Mea, în timp ce alţii, ceea ce au cerut au primit şi au ales să îndure cele mai îngrozitoare martirii trupeşti, decât să mai lucreze câţiva ani pentru împărăţia Mea.

10. Dar pentru că oricine poate dobândi de la Mine ceea ce îmi cere cu sinceritate şi credinţă, atunci Eu totuşi n-aş putea să retractez faţă de aceşti primi martori Cuvântul Meu, care spune: „Şi ceea ce-Mi veţi cere mereu, Eu vă voi da!”

11. Această clarificare arată că de fapt Cuvântul Meu nu avea nevoie de martiri, adică de mărturia prin sânge, pentru că Eu am făgăduit deja un martor etern, chiar Duhul Meu Sfânt, tuturor celor care primesc învăţătura Mea şi vor să trăiască după aceasta. Iar acest martor este cel care rămâne, în timp ce sângele primilor martiri deja a dispărut de multă vreme, pentru toate timpurile târzii, chiar şi din istorie.

12. Iar dacă acest Duh este un martor etern, de ce-aş mai cere Eu mărturia însângerată a urmaşilor Mei? Cel care doreşte să devină martir, trebuie să devină martir; dar să nu creadă nimeni că prin aceasta îmi aduce un serviciu, ci este unul care face aceasta doar pentru sine şi nu pentru Mine!

13. Deci este aşa cum un tată le spune copiilor săi, ale căror haine sunt încă în stare bună: „Vă voi da haine noi şi frumoase când le veţi fi uzat mai întâi pe acestea!” Dar unii dintre copii se lasă ademeniţi de promisiune, în speranţa şi preferinţa pentru hainele noi, şi nu-şi mai cruţă deloc hainele vechi. Dacă hainele se uzează curând, tatăl lor le va da, fireşte, hainele promise; dar câţiva dintre aceştia, care îşi iubesc tatăl mai mult, au grijă de hainele vechi, ca să nu-l pună la cheltuieli pe tatăl lor înainte de vreme.

14. Deci, cu toate că, în cazul Meu, nu poate fi vorba despre cheltuieli, este totuşi un preţ, şi anume, cel al îndeplinirii orânduielilor. Pentru că Eu am dat un anumit ţel de viaţă fiecărui om din orânduirea Mea, iar aceasta nu se află nici în sabie, nici în foc; pentru că moartea prin foc şi sabie este o pedeapsă. Dar cel care, de bună-voie şi arbitrar, ia înainte de vreme orânduirea Mea, trebuie să îndure o pedeapsă, în măsura în care el a anticipat această orânduire.

15. Daniel nu a vrut să moară; de aceea, el a fost salvat din groapa cu lei; la fel au fost salvaţi ucenicii din cuptorul cu foc, şi multe alte exemple asemănătoare. Şi iată, ei n-au fost atinşi, şi foarte mulţi dintre cei care Mă îndrăgesc n-au fost atinşi, pentru că ei au păstrat netulburată puterea păcii Mele în inimile lor. Dar orice om care a vrut să iasă din această pace, acela a trebuit să se lovească de discordia lumii.

16. Desigur, aici se va spune: „Dar, dacă se lasă lumea să fie lume, în toată activitatea ei dezonorantă, iar orice om mai bun să trăiască neatins în pacea sa, deoarece aşa este cel mai bine, atunci dacă toţi ar face aceasta oare lumea n-ar ajunge în curând să fie plină de grozăvii, care ar ajunge până la cer?”

17. Bine, spun Eu, gândiţi-vă la istorie! Din vremurile apostolilor, au existat nenumăraţi zeloşi care vroiau să facă o lume mai bună, cu săbiile strălucind în mâna lor. S-au vărsat râuri de sânge. Întrebaţi-vă pe voi, cu ce succes? Priviţi apoi în lume şi veţi vedea pretutindeni răspunsul limpede ca lumina zilei.

18. Până în vremea voastră, nenumăraţii zeloşi trebuie să fi făcut atâtea măceluri în rândul potrivnicilor, încât după acestea întreaga lume ar fi trebuit să fie un paradis, şi totuşi lumea este în vremea voastră de zece ori mai rea decât în vremea lui Noe!

19. Oare de ce a spus David: „O, Doamne, toţi oamenii nu sunt nimic faţă de Tine şi orice ajutor din partea oamenilor este nefolositor”? David a spus aceasta pentru că M-a cunoscut; dar voi spuneţi altceva pentru că nu Mă cunoaşteţi aşa cum M-a cunoscut David!

20. Credeţi voi că Eu nu ştiu ce face lumea şi că sunt prea moderat ca să pedepsesc lumea pentru crimele sale? Vă spun vouă: Să credeţi altceva, şi lăsaţi-Mi Mie conducerea lumii!

21. Cel care scoate sabia, de sabie va pieri! Prin violenţă, nimeni nu va îndrepta nimic în lume; pentru că unde vede lumea violenţă, acolo ea o întâmpină cu violenţă, iar în acest fel, mereu, un popor îl ucide pe altul.

22. Dar cine vrea să lupte cu lumea, trebuie să lupte cu arme tainice, iar aceste arme sunt iubirea Mea şi pacea Mea, care se află în voi. Însă fiecare trebuie mai întâi să învingă cu aceste arme lumea din el însuşi şi abia atunci el va putea folosi mereu victorios aceste arme împotriva lumii exterioare.

23. Într-adevăr, cel care nu stăpâneşte mai întâi lumea din el însuşi, acela încă şi mai puţin va putea să stăpânească lumea exterioară. Dar orice om care simte în sine o ardoare blestemată, încă nu este pregătit în lumea sa lăuntrică, pentru că această ardoare provine din lupta ascunsă dintre pacea Mea şi lumea dinăuntrul omului.

24. Lumea este cea care blestemă şi condamnă şi cheamă focul din cer, pentru ca astfel să se ascundă cu viclenie faţă de Mine; dar spiritul Meu şi pacea Mea nu rivalizează, ci acţionează cu putere, în linişte şi total neobservate de lume. Ele nu au un alt însemn în afară de lucrările iubirii şi smereniei. Dar după câte ştiu Eu, pentru adevărata iubire şi smerenie nimeni nu a fost condamnat de lume, de la Ioan al Meu încoace.

25. Iată deci în aceasta constă adevărata pace lăuntrică, iar prin aceasta şi acea mare victorie, pe care nici chiar Eu nu am obţinut-o prin luptă. Prin urmare, dacă sunteţi atenţi la această explicaţie, veţi învinge lumea din voi şi oricare alta, mereu şi veşnic prin numele Meu şi prin pacea Mea! Amin.