1. „Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui.”

2. Dragii Mei copii! În acest text este reprezentată o faptă materială, care trebuie să urmeze neapărat lucrării de mai înainte, a prelegerii profetului Isaia. Deoarece în fiecare faptă a Domnului se află un motiv lăuntric, atunci şi în această faptă, care pare cât se poate de materială, trebuie să fie o cauză; iar în această cauză trebuie să se afle, de asemenea, un criteriu neîndoielnic prin care este atestată întreaga divinitate a lui Hristos şi prin ea sunt atestate toate acţiunile Sale, pentru toate timpurile şi pentru toată veşnicia.

3. Că acest lucru este adevărat, o vom arăta imediat, cât de clar posibil, în faţa tuturor, printr-o mică cercetare şi comparare a acestui text cu circumstanţele următoare. Astfel, ascultaţi!

4. Iisus a citit cu glas tare din profeţii, într-o sinagogă. Ce înseamnă aceasta?

5. „Sinagoga” este chiar lumea aceasta. „Domnul se ridică în picioare şi citeşte cu glas tare din profeţii” înseamnă că El, Cel mereu treaz şi cuprinzând cu mintea toate împrejurările şi toate tainele, nu dă lumii Cuvântul Său dezvăluit, ci învăluit în semnificaţia sa materială. Deoarece „Profetul” denumeşte ceea ce este ascuns, acest lucru nu poate fi dezvăluit altfel nicăieri, şi nu este altundeva împlinit decât în El Însuşi!

6. După ce Domnul a citit din Carte, El a închis-o şi a dat-o slujitorului, iar El S-a aşezat şi toţi ochii erau aţintiţi asupra Lui. Ce înseamnă aceasta?

7. „Domnul închide cartea” înseamnă că El a închis semnificaţia spirituală a cuvântului şi pentru posteritate. „Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut”, aceasta vrea să spună: El dă acum înţelepciunea aceluia care lucrează în templul Său, care este inima omului.

8. După aceea Domnul se aşează în linişte, iar ochii tuturor celor din sinagogă se aţintesc asupra Lui. Acest act este simbolic şi corespunde stării în care se găsesc oamenii de la înălţare, până la această vreme în lume, întrucât Domnul este în repaus şi pentru lumea exterioară, ca după o muncă.

9. Mulţi ochi sunt aţintiţi asupra Lui, însă El tace şi nu Se lasă văzut trupeşte, ca în activitatea Lui, ci ca în sfinţenia Lui, în repaus, văzut doar cu ochii credinţei. De ce oare? Deoarece oamenii îşi aţintesc asupra Lui doar ochii lor, adică dorinţa de a şti, dar nu şi inimile lor.

10. Totuşi, Domnul spune şi câteva cuvinte: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.” (Luca, 4,21) - Iată, aşa este şi pentru voi; pentru că după un îndelungat repaus, Duhul Meu a venit şi la voi, pentru că L-aţi căutat, şi vă dezvăluie cartea Mea, pe care slujitorii din toate timpurile au păstrat-o închisă, în camerele lor.

11. Aceşti slujitori seamănă, în sensul material, cu cel căruia i-a fost dată cartea închisă. Ei sunt cei denumiţi „preoţi”! Aceşti slujitori nu primesc cartea închisă, atâta vreme cât ei sunt slujitori ai sinagogii (Adică ai lumii).

12. Dar fiecare om, dacă este un slujitor drept al adevăratei sinagogi a inimii sale, primeşte şi el, mai întâi, cartea închisă şi nu dezvăluită. Iar dacă el este în acest templu un slujitor credincios, şi mătură şi face curăţenie prin templu, şi respectă Cartea sfântă, atunci Domnul vine şi şade în această sinagogă şi se face linişte în jurul Său. Iar când toţi ochii inimilor sunt aţintiţi asupra Domnului, va spune şi El: „Duhul Domnului a coborât asupra ta şi s-a dezvăluit, şi împlineşte Cartea sfântă în sinagoga ta vie!”

13. Iată, aceasta este semnificaţia cât se poate de clară a acestui text neremarcabil!

14. Vă spun vouă: Un om ar putea să încerce şi să caute, aşa cum vrea, să deschidă această Carte; el ar putea să întrebe toţi oamenii, toate spiritele şi toţi îngerii, dar el nu va ajunge la nimic, pentru că doar Eu sunt Poarta!

15. La ce-i foloseşte omului dacă se întreabă: „Am eu o viaţă veşnică în mine?”, iar la aceasta primeşte răspunsul: „Viaţa veşnică este pentru mine un mister, o îndoială; despre aceasta nu am în mine decât dorinţa nestăpânită de a o dobândi!”

16. întrebare: cui poate să-i fie de-ajuns această consolare? Oare nu este la fel cu acele principii cu care se consolează şi filozofii: „Dacă există o dăinuire a eului meu gânditor, atunci eu câştig, iar dacă nu există, atunci Plus şi Minus sunt totuna.”

17. Însă Eu întreb iar: cui îi poate fi suficientă o asemenea consolare, şi anume, că el cunoaşte valoarea vieţii? Oare poate să-i fie egal celui viu dacă există sau nu există? Dar mai ales cum poate un om care există, să laude nefiinţa, de vreme ce el totuşi nu poate şti cum este aceasta?

18. Oricine poate înţelege de aici cu uşurinţă cât de orb trebuie să fie un astfel de cercetător, dacă el, în mijlocul unei existenţe nesfârşite, în care nu are loc nicio nefiinţă, poate să se consoleze cu o nefiinţă total imposibilă.

19. Oare credeţi voi că în existenţa Mea nesfârşită este posibilă negarea totală sau că există vreun loc în care neantul ar fi acasă la el?

20. Chiar lumea materială arată că nu poate exista neantul, oricât de departe ar ajunge privirea voastră în adâncurile creaţiei Mele, deoarece acolo zăriţi fie corpurile cereşti, fie marele spaţiu liber, dar umplut cu eter luminos şi cu puterile Mele care domnesc pretutindeni. Oare aceasta înseamnă neant?

21. Nu este nevoie să mai prelungesc această frază pentru a arăta nebunia unei asemenea teze. Dar pentru fiecare om, vreau ca imediat să adaug verificarea autentică, prin care se poate vedea dacă este vorba despre neant, şi spun:

22. Treci în zbor, cu gândurile tale, prin spaţiile infinitului! Dacă vei găsi un spaţiu unde gândul tău nu poate să răzbată, atunci poţi căuta neantul, însă poţi să fii pe deplin sigur că niciodată nu vei putea reuşi aşa ceva! Deoarece acolo unde ajunge gândul, acolo este Fiinţă; dar unde oare să nu poată ajunge gândul? Eu nu cunosc acest loc, iar un filozof va putea încă mai puţin să ştie.

23. De aceea, renunţaţi la cercetările vane şi la experienţele nebuneşti, deoarece nu veţi dobândi nimic! Nu vă îngreunaţi zadarnic calea, pentru că ea este uşoară; fiecare om să vină la Mine, iar el va găsi din plin tot ceea ce pe alte căi nu va găsi în veci; pentru că Eu singur sunt Poarta, mereu şi întotdeauna! Amin.