SRI AUROBIND0 – UN MAESTRU CARE A OBTINUT NEMURIREA FIZICA?

Sri Aurobindo si cei 18 siddhasi

Una dintre putinele persoane din timpurile moderne care au putut cu adevarat sa aprecieze maretia transformarii divine a umanitatii a fost Sri Aurobindo. In timp ce majoritatea punditilor si leaderilor ortodocsi religiosi au privit scrierile siddhasilor in care se vorbeau despre nemurirea fizica drept un produs al imaginatiei, Aurobindo a incercat timp de 40 de ani sa ajunga la un asemenea stadiu. Nu a sustinut niciodata ca ar face parte din traditia celor 18 siddhasi, dar este evident ca transformarile experimentate de Thirumoolar, Ramalinga, Aurobindo si Mama (principalul discipol al lui Aurobindo) au fost asemanatoare.

Viziunea inspirata a lui Aurobindo a fost exprimata in “Viata divina” si “Sintezele de yoga”, iar experientele sale transformatoare in poemul epic “Savitri”. Ultimele doua lucrari descriu in detaliu stagiile si dificultatiile pe care le implica aceasta transformare. Pentru Aurobindo nemurirea fizica reprezinta un stagiu in evolutia umanitatii. El este un rezultat al transformarii spirituale: punctul culminant al procesului in care Constiinta “Supramentala“ Divina coboara in planurile joase ale constiintei, chiar si la nivelul inconstient al Materiei. Modul in care Aurobindo descrie acest proces de transformare si rezultatele sale se aseamana izbitor cu cel al celor 18 siddhasi si cu cel al lui Ramalinga, in special in ceea ce priveste referintele cu privire la “corpul de aur” sau “luminoscenta aurie”. Profunda sa iubire pentru umanitate precum si orientare a catre problemele lumii fizice si actiunile sale sunt similare cu cele ale siddhasilor.

Aurobindo Ghose s-a nascut in Calcutta, 15 august, 1872. El a sudiat in Anglia de la varsta de 5 ani pana la 20 de ani. Dupa intoarcerea in India, in 1892, Aurobindo a lucrat ca profesor de franceza si de engleza si mai tarziu ca secretar al printului de Baroda. S-a casatorit in 1901. In urmatorii ani, el si-a orientat energia catre idealul de independenta indian. A devenit unul dintre principalii leaderi ai acestei miscari. Englezii l-au acuzat de subversine si a fost trimis la inchisoare, dar a fost achitat dupa un proces pentru lipsa de dovezi.

Intalnirea cu Yogi Lee

In mijlocul acestor activitati politice, pe 30 decembrie 1907, Aurobindo a intalnit un yoghin pe nume Vishnu Bhaskar Lele. A fost prima oara cand aintalnit un yoghin in urma unei cautari. El i-a spus acestuia: “Vreau sa fac yoga, dar pentru actiune, nu pentru sannyasa (renuntarea la lume) si Nirvana”. Cei doi au petrecut trei zile singuri intr-o camera. Lele i-a spus: “Aseaza-te in meditatie, dar nu gandi si fi atent la activitatea mintii tale; vei vedea cum ajung in minte gandurile; inainte de a intra alunga-le departe pana cand mintea va castiga o liniste totala.” Mai tarziu, Aurobindo spunea: “Primul rezultat a fost o serie de experiente cutremuratoare si schimbari radicale in constiinta, care nu au fost niciodata in intentia mea… si care au fost in totala contraditie cu vechile mele idei, determinandu-ma sa vad cu uimire lumea ca fiind un cinematograf urias pe care se misca formele universalitatii impersonale ale Absolutului Brahma”. Aurobindo a intrat in starea de nirvikalpa samadhi sau ceea ce budisti fac referinta ca fiind nirvana, stadiul final al traditiei mistice din intreaga lume, pe care putini l-au atins dupa eforturi deosebite. Dar acest punct a fost inceputul pentru alte experiente extraordinare: “Am ramas in nirvana timp de zile si nopti… in cele din urma am inceput sa ma topesc in Superconstiinta… nici o diminuare s-au cadere din experienta suprema, mai degraba o constanta inaltare si cuprindere a Adevarului… Nirvana in constiinta mea eliberata, a fost doar inceputul realizarii mele, un prim pas intr-o lucrare completa, deci nu realizarea ultima a sufletului sau finalul culminant.”;”Nirvana nu poate fi sfarsitul caii dincolo de care nimis nu mai poate fi explorat…este sfarsitul caii inferioare din Natura inferioara si inceputul Inaltei Evolutii.”

Aurobindo a continuat sa ramana in aceasta stare in timp ce edita ziarele sale zilnice si organiza manifestatii clandestine. Inainte de o asemenea manifestatie, el i-a spus lui Lele despre faptul ca ezita sa tina un discurs. Lele i-a cerut sa se roage, dar el era atat de absorbit de Tacutul Brahman incat nu se putea ruga. Lele i-a spus ca nu conteaza; se va ruga el si ceilalti; nu va trebui dacat sa mearga la manifestatie; sa faca o plecaciune in fata audientei, sa astepte si cuvintele vor veni din alta sursa decat mintea. Aurobindo a urmat aceste instructiuni si “cuvintele au venit de parca erau dictate. Mereu de atunci, discursurile, scrierile, gandurile si activitatile exterioare veneau din aceeasi sursa, dincolo de minte.” Aceasta a fost prima experienta in Supraconstiinta. Discursul sau a fost minunat: “Incercati sa realizati putera care se afla in voi, incercati sa o manifestati in continuu, astfel incat tot ceea ce faceti sa nu fie facut de voi ci de acel Adevar din interiorul vostru… pentru ca voi nu sunteti aceasta, este ceva din interiorul vostru. Ce pot face toate aceste tribunale, toate puterile lumii, Adevarului care este in voi, acel Vesnic, acel Nenescut, Cel fara de Culoare, pe care sabia nu-l poate patrunde si focul nu-l poate arde?... De ce v-ar mai fi teama, daca sunteti constienti de El, care se afla in interiorul vostru?”

Aurobindo a fost arestat de politia britanica a doua oara, in dimineata lui 4 mai 1908. In curtea inchinsorii din Alipore, in timpul unei perioade de exercitii zilnice, o serie de experiente spirituale au adus o schimbare in constiinta sa. El a inceput sa-l vada pe Dumnezeu in fiecare.

In cautarea “Secretului”

Dupa eliberarea sa din inchisoarea din Alipore, Aurobindo si-a reluat munca revolutionara. In urma experientei pe care a avut-o in inchisoarea Alipore, el a atins “constiinta supramentala” prin care adevarurile separate ale existentei – precum Pacea, Iubirea, Frumusetea, Puterea, Cunoasterea, Vointa – sunt experimentate in mod total, dar independent unul de altul. Totusi limitarile constiintei au iesit in evidenta in mod clar. Prin structura sa, constiinta supramentala divide unitatea si cu cat coboara in planurile joase, cu atat devine mai fragmentata. Era nevoie si de un adevar al corpului si al pamantului, nu numai de un adevar al spiritului si cerului. Era nevoie de o alta Putere care sa reziste in planurile joase unde natura umana este subiectul puterii de divizare. Aurobindo a inceput sa caute cheia pentru adevarata viata care poate fi traita si aici, in sferele joase.

In februarie 1910 la un an de la eliberea sa de la inchisoare, era sa fie arestat si deportat in insulele Andaman. Vocea i-a vorbit: “Du-te la Chandernagore”. A plecat imediat cu o barca, pe Gange, in jos.

La Chandernagore, in 1910, a gasit “secretul” pe care l-a cautat. Circumstantele nu au fost niciodata relatate de el. Totusi ,din scrierile sale tarzii, aflam ca el a fost in iad, in planurile joase ale existentei, si asta pentru ca cineva nu se poate ridica mai mult decat poate cobora.  “Cu fiecare inaltime pe care o cucerim trebuie sa aducem inapoi, in planurile vibratorii joase, puterea sa si iluminarea sa.”  Pentru ca Divinitatea sa coboare in noi si sa transforme natura umana, progresul nu are in vedere atat de mult inaltarea noastra, pe cat de mult tine de curatarea tuturor obscuritatilor din fiinta noastra josnica. Curatarea subconstientului de frici, dorinte si dureri este un lucru de importanta primara. Cel mai jos nivel al constiintei umane se afla in subconstient, care este rezultatul evolutiei vietii in Materie. El contine toate obiceiurile vietii, inclusiv cel care tine de boala si moarte. La Chandernagore, Sri Aurobindo a atins adancimile ultime ale subconstientului fizic. El a spus: “Nu, nu cu cerescul sunt ocupat; mi-as dori sa fiu. Mai de graba cu sfarsitul lucrurilor care se afla in opozitie.”

El a atins frontiera superioara a supramintii unde “magnificele valuri colorate” se topesc in Lumina alba. A trecut in alt Timp si Spatiu. Toate valorile s-au rasturnat. Inaltul intalneste josul, ambele intr-un singur plan. El a patruns in Supramental, care este adevarata baza a intregii materii si a experimentat iluminarea in fiecare celula a corpului. Secretul transformarii a fost urmatorul: constiinta de jos este constiinta de deasupra.

“Auriul” supramental

Descrierile “supramentalului” sunt reminescente ale descrierilor similare facute de cei 18 sidhasi cu referire la soruba samadhi, sau samadiul de aur. Principalul disciol al lui Aurobindo, Mama, dupa prima sa experienta a scris:

“Era o impresie de putere, de caldura, de aur: nu era fluida, era ca sclipirea prafului. Fiecare din aceste lucruri (nu pot fi numite particule sau fragmente, nici macar puncte, asa cum sunt enuntate in mod matematic) erau ca aurul vivid, un praf de aur cald – nu se poate spune ca era stralucitor sau intunecat sau facut din lumina, in sensul in care il intelegem noi. Totul era o adunare de mici puncte de aur, nimic altceva decat asta. As putea spune ca acestea atingeau fata mea, ochii mei. Si aceasta cu o formidabila putere. In acelasi timp, un sentiment plenitudine, de pace pentru toate puterile. Era atata bogatie, era atata plinatate. Era miscare la cota maxima, infinit mai rapida decat cineva isi poate imagina si in acelasi timp era o pace absoluta, o liniste perfecta… Am observat ca in aceasta stare de constiinta, Miscarea depaseste forta puterii care face ca celulele sa devina o forma individuala.” Aceasta descriere este o reminescenta a uneia din afirmatiile faimoase ale siddhasilor: “Stai in tacere si cunoaste ca eu sunt Dumnezeu”. Imobilitatea este baza puterii supramentale.

Pondicherry

Dupa doua saptamani in Chandernagore, Aaurobindo a auzit din nou Vocea cerandu-i “sa mearga la Podicherry”. La scurt timp dupa aceasta el a plecat in secret si a scapat la limita de politia britanica. Podicherry era o colonie franceza, in sud-estul coastei Indiei. Era ultimul loc in care cineva s-ar fi asteptat sa inceapa o revolutie spirituala.

A fost dificil pentru Aurobindo in primii ani la Podicherry. Cativa dintre revolutionarii sai au venit cu el, asteptand de la el sa isi rezume activitatile in acest domeniu. Dar Aurobindo nu avea nici o intentie sa faca astfel. Atunci cand s-a adus in discutie faptul ca trebuie sa duca la bun sfarsit lupta sa politica, el a raspus prompt ca era nevoie “nu de o revolutie impotriva guvernului britanic, prin care nimeni nu poate reusi cu usurinta… ci de o revolutie impotriva intregii Naturi universale.”

Aurobindo a citit Vedele, scrierile sacre vechi, in forma lor originala, pentru prima oara in timpul primilor ani la Podicherry. A gasit in ele experiente pe care le-a avut el insusi si a tradus o parte din ele in lumina experientei sale.

In 1910, Paul Richard, un scriitor francez, a venit in Podicherry. A doua oara a venit in 1914, cu intentia de a-l vedea pe Aurobindo si apoi i-a propus acestuia sa faca o revista filozofica lunara bilingva, Arya, sau O revedere a marilor sinteze. Din 1914 pana in 1920 Aurobindo a publicat aceasta revista precum si cele mai multe din lucrarile sale – aproape 5000 de pagini, care au fost cuprinse in mai multe carti. Acestea includeau: Viata divina, in care acesta si-a exprimat propria sa viziune fundamentala filosofica asupra evolutiei omului; Sintezele de yoga, in care a descris yoga sa integrala care este in contrast cu alte discipline yoghine; Eseu despre Gita, in care este interpretata Bhagavat Gita in lumina viziunii lui Aurobindo asupra coborarii “constiintei supramentale”; Secretul Vedei si Ciclul uman.

In 1921, el a lasat penelul deoparte. Editia finala pentru Arya a fost publicata. In urmatorii 30 de ani, scrierile sale au fost limitate la o enorma corespondenta precum si poemul Savriti, care cuprinde viziunea sa desavarsita asupra evolutiei umanitatii, munca sa cu subconstientul si inconstientul, precum si experienta sa in ceea ce priveste inaltele sfere de constiinta.

Crizele transformarii

Aurobindo a vazut umanitatea la o rascruce in evolutia ei. “Daca se afla un adevar spiritual pe Pamant si care da alta valenta nasterii noastre in Materie si daca in mod fundamental in natura a avut loc o evolutie a constiintei, atunci omul nu poate fi ultimul stagiu al acestei evolutii: el este o imperfecta expresie a spiritului si mintea lui este un instrument si o forma limitata; mintea se afla doar la jumatatea evolutie constiintei, fiinta mentala poate fi doar o fiinta trazitionala.”

Conform lui Aurobindo, noi am ajuns la o “criza a transformarii”, care este “atat de cruciala precum a fost criza care a marcat aparitia Vietii in Materie sau criza care a marcat aparitia Mintii in Viata”. Spre deosebire de crizele anterioare, umanitatea poate fi vazuta ca niste “colaboratori constienti la propia noastra evolutie”.

Totusi, pentru Aurobindo, nu sunt fortele noastre umane care vor aduce transformarea ci o constiinta care inconjoara Forta divina de deasupra.

Materia supramentala se va supune vointei constiintei si astfel va manifesta calitatile spiritului: imortalitate, maleabilitate, luminozitate, frumusete si beatitudine. Vor survenii semnificative transformari fizice: “Transformarea consta in faptul ca tot aranjamentul material va fi inlocuit de concentrari de forta, fiecare avand un mod diferit de vibratie; in loc de organe vor fi centre de energie constienta, puse in miscare de vointa constiintei. Nu va fi stomac sau inima, nici circulatie si nici plamani. Toate aceestea vor disparea si vor lasa loc unui joc de vibratii reprezentand ceea ce sunt aceste organe in mod simbolic”. Corpul va va fi facut dintr-o “energie concentrata care se va supune vointei”. “Schimbarea de constiinta va fi factorul principal, miscarea initiala, iar modificarea fizica va fi factorul subordonat, o consecinta.”

Aurobindo nu a fost deloc un teoretician ssau un scriitor de science fiction. El a scris pe baza experientei sale si experienta sa legata de “transformare” are trei faze distincte: prima, o faza stralucitoare, din 1920 pana in 1926, in care multe puteri si fenomene si puteri miraculoase sau manifestat prin puterea constiintei supramentale pe care Aurobindo a manifestat-o pentru prima oara in 1910; a doua, o faza de retragere, in care Aurobindo si principalul sau discipol, Mama, Mirra Richard, au testat pe propriile lor trupuri efectele mai multor experimente, lucrand la nivelul subconstientului si inconstientului din 1926 pana in 1940 si a treia faza, in care eforturile au avut in vedere intreaga umanitate si lume, din 1940 pana in prezent.

La sfarsitul primei faze, pe 24 noiembrie 1926, el a sfarsit brsc manifestarea puterilor si miracolelor si a anuntat retragerea in solitudine. Oficial, ashramul a fost infiintat sub conducerea Mamei.

Din 1926 pana in 1940 el si Mama au facut experimente asupra somnului, mancarii, asupra legilor naturii, trecand prin multe experiente la nivel celular si subconstient. A fost o cursa impotriva timpului care ne aminteste de ceea ce siddhasii au descris in stiinta ierburilor Kaya Kalpa prin care incercau sa prelungeasca viata suficient de mult pentru a permite fortelor spirituale mult mai subtile se desavarseasca indumnezeirea.

Pregatirea celulelor, tacerea mentala, pacea vitala, constiinta cosmica au fost vehicule care au permis constiintei celulare si fizice sa se largeasca si sa se universalizeze. Apoi a devenit clar faptul ca “trupul este peste tot” si nimeni nu poate transforma ceva fara a transforma totul. Aurobindo si  Mama au gasit ca transformarea completa nu este posibila pentru individ, daca nu are loc o minima transformare pentru tot.

“Pentru a ajuta umanitatea”, remarca Aurobindo, “nu este suficient pentru un individ sa gaseasca solutia ultima in mod individual pentru ca, atunci cand lumina este gata sa coboare, ea nu poate sta pana cand planul inferior, de jos, nu este pregatit sa suporte presiunea Descendetului.”

“Daca cineva vrea sa faca munca de unul singur”, spunea Mama, “este absolut imposibil sa fie facuta in mod total, pentru ca fiecare fiinta fizica, oricat de realizata ar fi, chiar daca apartine unei constiinte a totalitatii superioare, chiar daca ar fi facuta pentru o munca speciala care are invedere totalitaea, nu este decat o fiinta partiala si limitata. Acesta este adevarul si legea – transformarea completa nu poate fi realizata pe cont propriu, printr-un singur corp… asa ca daca cineva vrea sa aiba o actiune generala, sunt necesare cel putin un numar minim de fiinte fizice.”

A treia faza

Cu aceasta idee, perioada muncii individuale a sfarsit in 1940, iar Sri Aurobindo si Mama au inceput al treilea stadiu al muncii lor de transformare. In timpul acestei faze, orientarea a fost catre o transformare globala. “Acest ashram a fost creat… nu pentru renuntarea la lume ci ca un centru si un loc unde are loc evolutia altei forme de viata.” Ashramul a fost organizat pentru a fi deschis tuturor tipurilor de activitati care tin de natura creativa, precum si pentru toate tipurile de individualitati, barbati, femei si copii, din toate clasele sociale.

Activitatea in lume a fost de o importanta primara: “Viata spirituala gaseste expresia cea mai potenta in omul care traieste o viata obisnuita prin puterea Yogai… Printr-o  uniune a vietii interioare cu cea exterioara, umanitatea va fi ridicata si va deveni puternica si divina.”

Dilema leaderilor evolutionari

Cea de-a treia faza a crescut dilema pe care Sri Aurobindo si Mama au incercat sa o rezolve la sfarsitul celei de a doua faze. Aflandu-se fata in fata cu rezistenta colectiva a subconstientului si inconstientului, ei s-au intrebat daca ar putea sa realizeze o transformare a sinelui individual in izolare fata de altii si apoi sa se intoarca sa ajute umanitatea, ca lideri evolutionari. Ei au decis impotriva acestei strategii, deoarece, dupa cuvintele lui Aurobindo, ar rezulta un gol intre ei si umanitate.

Sri Aurobindo spunea: “Odata inceputa, munca nu va avansa rapid chiar de la inceputul stagiului decisiv. Pot fi secole intregi de efort… Chiar daca prima schimbare decisiva este atinsa, este cert ca nu toata umanitatea va fi capabila sa se ridice la acel nivel. Va fi o diviziune intre cei care vor fi capabili sa traiasca la nivelul spiritual si cei care vor fi capabili sa traiasca in lumina care coboara de la acest nivel catre nivelulmental. Si mai jos de acestea va fi o mare masa influentata de realitatea superioara dar care nu va fi pregatita pentru lumina. Dar chiar si aceasta va fi o transformare si un inceput care nu a mai fost atins nici pe departe.”

Aceasta inevitabila diviziune si “gol” care se va produce sunt probabil motivele pentru care Aurobindo si Mama nu au coborat “supramentalul” in propriile lor corpuri  si eventual sa-l mentina acolo. Si mai mult, nu cumva “corpul de aur” al siddhasilor, al lui Ramalinga si al chinezilor taoisti este doar o faza de inceput a lungii transformari colective a intregii umanitati?

In efortul sau de a incerca sa rezolve aceasta problema, autorul cartii Babaji and the 18 Siddha Kriya Yoga Tradition, Marshall Govindan, a vizitat Pondicherry si Valadurul. El a amintit o fraza pe care a vazut-o cu multi ani in urma, prin care Aurobindo si Mama afirmau ca “ceea ce ei au incercat sa atinga a fost deja atins de Ramalinga Swami cu doar 100 de ani in urma.” El s-a intalnit cu T.R. Thulasiram in Podicheri si a aflat ca au fost publicate de catre acesta doua volume de lucrari, Arut Perum Jothi si Corpul fara de moarte, in 1980, care contin subiectele de discutie care au fost avute in vedere la intalnirile cu Mama in ceea ce-l priveste pe Ramalinga, precum si tot ce a scris Aurobindo despre Ramalinga.

In studiul sau exhaustiv, Thulasiram a observat: “Sri Aurobido a ajuns sa inteleaga in ultima parte a vietii sale ca putin yoghini au atins transformarea supramentala ca o siddhi (putere supranaturala) personala mentinuta prin Yoga-Siddhi si nu ca o dharma (lege) a naturii”.  

Fascinantul studiu al lui Thulasiram aduce dovezi ca experientele transformatoare ale lui Thirumoolar, Ramalinga, Aurobindo si Mama au fost toate asemanatoare. “Luminoscenta aurie” pe care Aurobindo a manifestat-o la moartea sa ne aminteste de “corpul de aur” al imortalitatii la care s-a referit Ramalinga si cei 18 siddhasi.

Moartea lui Sri Aurobindo

Catre sfarsitul lui noiembrie, 1950, Sri Aurobindo a inceput sa manifeste simptomele unei boli de sange, care a revenit din timp in timp pe parcursul a mai multor ani. In contrast cu ocaziile anterioare, el a spus ca nu isi va mai folosi puterile yogine pentru a se vindeca. Cand a fost intrebat de ce, el a spus: “Nu pot explica, nu veti intelege”. Pe 4 decembrie simptomele au disparut in mod miraculos. Dar tarziu, in acea noapte a devenit evident ca el se va retrage pentru un scop bine definit. Pe 5 decembrie, in 1950, el a decis sa amane aceasta pana cand corpul va arata semne de descompunere. Corpul a capatat o noua stralucire, “o luminoasa mantie de luminoscenta aurie in jurul lui”, dupa cum a fost descrisa de Mama. Multi altii au relatat despre aura aurie din jurul lui. Pentru mai mult de patru zile corpul a ramas intact, cu o persistenta nuanta aurie. Pe 8 decembrie Mama i-a cerut lui Aurobindo, intr-o intalnire oculta, sa se reintoarca la viata, dar el a raspuns astfel conform marturisirii Mamei: “Mi-am parasit acest corp cu un scop precis. Nu il voi lua inapoi. Ma voi manifesta din nou prin primul Corp Supramental construit prin Calea Supramentala.”… “Lipsa de receptivitate a pamantului si a oamenilor” a spus Mama pe 8 decembrie, “este cea mai responsabila pentru decizia lui Sri Aurobindo in ceea ce priveste corpul sau”. Pe 9 decembrie, dimineata, dupa mai mult de 100 de ore, corpul a inceput sa arate primele semne de descompunere si a fost ingropat dimineata, in curtea ashramului.

Scrierile lui Sri Aurobindo continua sa ne furnizeze o viziune pentru evolutia noastra colectiva si importanti indicatori pentru fiecare individ astfel incat sa atingem o transformare divina a vietii.