----------------------------------- Hoper 17.4.2010, 19:38 Patimile lui Cristos ----------------------------------- Patimile lui Cristos http://www.yogaesoteric.net/Uploads/images/6spiritualitate/crestinism/6230/6230_1.jpgNumeroși mistici creștini pentru care viața a însemnat dăruire totală și iubire de Dumnezeu au retrăit în meditațiile lor patimile Domnului Iisus Cristos și au asistat la momentul Învierii Sale în glorie. Mulți dintre ei au purtat ani în șir pe trupul lor stigmatele, rănile care i s-au făcut Fiului lui Dumnezeu în timpul răstignirii sale, în timp în ce inima lor ardea ca o flacără ce purifică totul iubirea cristică. O astfel de ființă binecuvântată a fost Anna Catherine Emmerich, călugăriță a Ordinului Sfântului Augustin. Ea s-a născut în Flamske, în Westfalia, în data de 9 septembrie 1774. La vârsta de 9 ani a avut primele viziuni, cu îngerul său păzitor și apoi cu Iisus și Fecioara Maria. Și-a început noviciatul în anul 1802. Stigmatele au apărut pe trupul său la vârsta de 39 de ani. În fiecare zi de vineri ea retrăia patimile lui Iisus, ca și cum s-ar fi aflat alături de el. A fost sanctificată în anul 2004 de Papa Ioan Paul al II-lea. Anna Catherine Emerich avea capacitatea de a citi gândurile, levita în mod frecvent, era transportată de către îngerul său păzitor, care îi era vizibil aproape în permanență, la mii de kilometri distanță. A murit în anul 1824. Ultimele sale cuvinte au fost: „Lăsați-mă mor împreună cu Iisus pe cruce.” La câteva săptămâni de la moartea sa, când din ordinul autorităților i-a fost deschis mormântul, s-a descoperit că trupul său nu intrase în putrefacție, avea un chip senin de om care doarme, trupul ei nu avea niciun fel de miros specific cadaveric. Viziunile ei au fost adunate în cartea Patimile Domnului nostru Iisus Cristos, care a fost sursa de inspirație a celebrului filmul Patimile lui Cristos realizat de către Mel Gibson. oferim în continuare fragmente din viziunile acestei femei sfinte în care ne sunt dezvăluite aspecte mai puțin cunoscute din Patimile Domnului Iisus Cristos: modul nedrept în care a fost judecat și condamnat Iisus. Mijloacele folosite de inamicii lui Iisus pentru a-și duce la bun sfârșit planurile împotriva acestuia Imediat ce Iisus a fost prins, au fost înștiințați Ana și Caiafa, care de-ndată au început pregătirile. Curând confuzia stăpânea peste tot Atmosfera subtilă a acelei nopți Mii de spirite malefice se adunau din toate părțile ispitind oamenii mai întâi cu un păcat, apoi cu altul. Părea ca și cum s-ar fi descris porțile iadului, iar Satan se străduia cu disperare și își aduna energiile pentru a spori greutatea nedreptăților pe care Mielul cel fără de pată le-a luat asupra sa. Îngerii oscilau între bucurie și durere. Ei doreau din toată inima să cadă în fața tronului lui Dumnezeu și să obțină permisiunea de a-l ajuta pe Iisus, însă în același timp erau plini de uimire, neputând decât să slăvească minunea justiției și îndurării divine ce a existat în Ceruri din toate timpurile și care acum urma să se împlinească, deoarece îngerii cred, la fel ca noi, în Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Creatorul Cerurilor și Pământului, și în Iisus Hristos, unicul său Fiu. Isus în fața lui Ana Ana era încântat că Domnul nostru este adus în fața sa și îi aștepta sosirea cu nerăbdare. Expresia feței sale era dintre cele mai respingătoare, căci în fiecare trăsătură a chipului său se putea vedea atât bucuria infernală pe care o resimțea cât și întreaga viclenie și duplicitate a inimii sale. El conducea un fel de tribunal instituit cu scopul de a-i cerceta pe cei acuzați că propovăduiesc învățături false și care, dacă erau condamnați, urmau să fie duși în fața Marelui Preot. Iisus în închisoarea subterană Când Domnul nostru a pătruns în închisoare, El s-a rugat cu ardoare ca Tatăl Său Ceresc să primească tot ceea ce a suferit și era pe cale să sufere ca un sacrificiu expiator, nu numai pentru călăii Săi, ci totodată pentru toți cei care în epocile viitoare vor avea parte de chinuri de felul celor pe care era pe cale să le îndure. Dușmanii Domnului nostru nu i-au permis acestuia nicio clipă de răgaz, nici măcar în această închisoare jalnică, ci l-au legat de un stâlp ce se afla în mijlocul încăperii, însă neîngăduindu-i să se sprijine de acesta, cu toate că era vlăguit de pe urma modului în care a fost tratat, de greutatea lanțurilor și a numeroaselor căzături, încât abia că se mai putea ține pe picioarele sale umflate și pline de răni. Nu s-au oprit o clipă nu-l jignească, iar când primii au obosit, alții le-au luat locul. Procesul de dimineață Caiafa, Ana, bătrânii și scribii s-au adunat dimineața în sala mare a tribunalului, pentru a conduce un proces legal, din moment ce întâlnirile din timpul nopții nu erau conforme legilor și nu puteau fi considerate decât din perspectiva unor audiențe preliminare. Iisus înaintea lui Pilat Când Pilat a văzut intrând procesiunea aceea agitată și și-a dat seama cât de rușinos și-au tratat cruzii Farisei prizonierul, s-a ridicat și li s-a adresat acestora pe un ton disprețuitor Iisus înfățișat  din nou lui Pilat Preoții, sperând că vor reuși să-l convingă pe Pilat de vinovăția lui Iisus, l-au dus din nou în fața lui, pe un drum ocolit, pentru ca emisarii să aibă timp să agite populația. Pilat nu a cedat presiunilor și și-a menținut hotărârea de a nu-l condamna la moarte pe Iisus. Cel mai slab și mai nehotărât dintre judecători, Pilat, repetase de trei ori mișeleștile cuvinte: «Nu îl găsesc vinovat de nicio crimă: îl voi pedepsi deci și îl voi elibera» la care evreii continuaseră răspundă: «Răstignește-L! Răstignește-L!» Dar el era hotărât să respecte decizia de a nu-l condamna pe Domnul nostru la moarte și a ordonat să fie biciuit potrivit obiceiului roman. După ce Iisus a fost biciuit și supus la tot felul de atrocități de către călăii săi El a fost încoronat în batjocură cu o coroană de spini și a fost dus din nou la Pilat, de unde preoții și o mare parte a mulțimii încă nu plecaseră. Ura Marilor Preoți și a susținătorilor acestora a crescut, la vederea lui Iisus și au strigat: «Omoară-l; Răstignește-l». «Nu sunteți mulțumiți?» a spus Pilat. «Pedeapsa pe care a primit-o este, fără îndoială suficientă pentru a-L vindeca de dorința de a se mai declara împărat.» Dar ei strigau și mai tare, iar mulțimea s-a alăturat strigătului: «Răstignește-l, Răstignește-l!» Atunci Pilat a pus să sune din trompetă pentru a cere liniște și a spus «Voi luați-l și răstigniți-l, căci eu nu-i găsesc vreo vină». «Noi avem o lege, iar după legea aceasta el trebuie să moară», au replicat preoții «pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu». Aceste cuvinte au trezit temerile lui Pilat Învierea Domnului nostru Am văzut sufletul Mântuitorului stând între doi îngeri care purtau veșminte de războinici. El era strălucitor, luminos și sclipea precum soarele în miezul zilei. A trecut prin stâncă, a atins trupul Sfânt intrând în el, iar într-o clipă cele două au fost unite și au devenit una. Atunci l-am văzut mișcând mâinile și picioarele, iar trupul Mântuitorului, fiind reunit cu sufletul și cu divinitatea Lui, s-a ridicat și și-a dat jos giulgiul cu care era acoperit. Întreaga peșteră era luminoasă și strălucitoare.   În aceeași clipă am văzut un monstru înspăimântător ridicându-se din adâncul pământului de sub Mormânt. Acesta avea coada precum un șarpe și și-a ridicat capul lui de balaur, mândru, ca și cum ar fi vrut să-l atace pe Iisus. Și dacă-mi amintesc bine avea un cap de om. Dar Iisus ținea în mână un toiag alb de care era agățat un drapel mare și și-a pus piciorul pe capul balaurului, iar cu toiagul i-a sfărâmat coada de trei ori, după care monstrul a dispărut. Am avut aceeași viziune de multe ori înainte de Înviere și am văzut un monstru identic cu cel pomenit mai înainte încercând să se ascundă în momentul concepției Mântuitorului. Acesta se asemăna foarte mult cu șarpele care îi ispitise pe părinții noștri în Gradina Edenului, doar că era cu mult mai înfricoșător. Cred că această viziune se referea la cuvintele profetice care spuneau: «Prin sămânța femeii voi strivi capul Șarpelui» și că totul era făcut astfel încât să demonstreze victoria Domnului nostru asupra morții, pentru că exact în momentul în care L-am văzut strivind capul șarpelui, mi-a dispărut și imaginea mormântului. Atunci am văzut trupul plin de glorie al Mântuitorului ridicându-se și l-am văzut trecând prin stâncă precum aceasta ar fi fost un material moale. Pământul s-a cutremurat și un înger în haine de războinic a coborât din rai cu viteza unui fulger, a intrat în mormânt, a ridicat piatra, a pus-o în partea dreaptă și s-a așezat pe ea. La vederea acestei imagini soldații s-au aruncat la pământ și au rămas acolo ca și cum ar fi fost morți.