----------------------------------- Hoper 17.4.2010, 19:41 Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ ----------------------------------- Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ (partea I) de Maria Nicola Așa cum vă informam într-un articol anterior, instanța Tribunalului Sibiu a luat decizia surprinzătoare de a accelera procesul în care este judecat Gregorian Bivolaru. Am aflat de la surse din CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) inspectoare de la această instituție au venit la Sibiu pentru a „lua la întrebări” instanța de ce nu este mai repede judecat Gregorian Bivolaru, având drept sarcină recurgă chiar la anumite sancțiuni. În înfățișarea din 26 martie, instanța a solicitat prezentarea pledoariilor finale și a anunțat că va pronunța un verdict pe data de 9 aprilie. Având în vedere complexitatea procesului, este posibil ca acest termen să se prelungească cu 1-2 săptămâni, dar, dincolo de aceasta, nu este deloc întâmplător faptul că se forțează se dea această soluție în săptămâna Paștelui pentru că, la origini, toată această gigantică acțiune a poliției și procuraturii a fost, deloc întâmplător, intitulat㠄Operațiunea Christ“. Ar trebui ca toată lumea să-și amintească această acțiune a demarat în Săptămâna Mare, înainte de Paști, în anul 2004 și a fost denumit㠄Operațiunea Christ” în batjocur㠖 pentru că cei care au comandat-o știau că Gregorian Bivolaru nu este vinovat! În 18 martie 2004, autoritățile române au lansat o operațiune agresivă de proporții împotriva școlii de yoga MISA. Peste 300 de jandarmi și procurori au luat cu asalt 16 locuințe private ale unor yoghini, încălcând aproape toate reglementările din Codul Penal privind modul în care se realizează perchezițiile. Tone de bunuri personale au fost confiscate, zeci de oameni au fost reținuți abuziv și interogați, presați să dea declarații incriminatoare la adresa lui Gregorian Bivolaru. În aceeași zi, în presă literalmente a explodat o campanie de dezinformare care a fost apoi alimentată luni de zile cu informații false furnizate chiar de autorități, într-o campanie fără precedent de intoxicare a opiniei publice și de „asmuțire” a acesteia asupra practicanților yoga din România. Principala țintă a acestei campanii denigratoare a fost profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. După un prim val de articole și declarații care vorbeau, de exemplu, despre „cea mai mare operațiune împotriva prostituției și a traficului de droguri”, în doar câteva zile a început să devină evident faptul că informațiile despre acest caz nu se susțin deloc cu probe. În disperare de cauză, artizanii atacului împotriva MISA s-au lansat într-o campanie furibundă de discreditare a liderului spiritual al MISA, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. Articole calomniatoare la adresa acestuia au apărut în aproape toate ziarele în perioada martie – aprilie 2004. Numai după câteva zile a fost făcut public numele de cod al operațiunii CHRIST. Ceea ce a urmat – hăituirea lui Gregorian Bivolaru, reținerea lui în stare de arest, trimiterea lui dintr-o instanță în altă, în lanțuri și cu o pază impresionantă, seamănă cutremurător cu ceea ce s-a petrecut cu 2000 de ani în urmă, în „procesul” lui Iisus. Istoricul procesului de la Sibiu În timpul campaniei mediatice care a urmat după perchezițiile brutale din 18 martie 2004, agenția Mediafax a lansat informația falsă Gregorian Bivolaru ar fi dat în consemn la frontieră. Deplasându-se la Vama Nădlac deoarece dorea să se deplaseze în Ungaria (și având asupra sa pașaportul în regulă precum și asigurarea de sănătate încheiată în ziua precedent㠖 acte care exclud intenția unei treceri frauduloase a frontierei), Gregorian Bivolaru este victima unei înscenări: este arestat în clădirea Vămii, apoi târât afară, fotografiat și acuzat că ar fi intenționat să iasă fraudulos din țară. A doua zi este adus, în lanțuri și cu o pază impresionantă, la București, unde este reținut în continuare în arest și târât dintr-un tribunal în altul. Pe numele său este emis un mandat de arestare pentru „act sexual cu o minoră“.  Minora în cauză, Mădălina Dumitru, a fost forțată de procurori, după un interogatoriu traumatizant de 14 ore (în care nu a fost asistată de avocat și nu i s-a permis să își contacteze rudele) semneze o declarație dictată chiar de procuror. Imediat, Mădălina Dumitru a reclamat abuzurile procuraturii și a retractat această declarație, dar ulterior ea a fost sechestrată timp de câteva luni, sub pretextul „protecției“ de către autorități. Pentru a justifica diferitele abuzuri și mandatul de arestare împotriva lui Gregorian Bivolaru, procuratura a încropit la repezeală dosarul, citând la interogatorii zeci de minore înscrise la cursurile de yoga, până când a reușit să mai adune încă două declarații mincinoase și a înaintat rechizitoriul la Tribunalul București. Dosarul a început să fie judecat la București dar, datorită presiunii mediatice intense și a numeroaselor abuzuri ale judecătoarei Cristuș Nicoleta, a fost strămutat la Sibiu și atribuit judecătorului G. Ciulacu. Acesta a decedat într-un violent accident rutier astfel că, în 2006, a fost numit un alt judecător. Mandatul de arestare pe numele lui Gregorian Bivolaru a fost menținut pe motiv că, aflat în stare de libertate, acesta ar putea influența martorii din proces. S-a emis de asemenea mandatul de urmărire internațională, pe care statul român l-a menținut în vigoare, în ciuda faptului că, între timp, Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia și autoritățile suedeze au respins cererile de extrădare formulate de statul român. Toate abuzurile împotriva lui Gregorian Bivolaru au fost reclamate de acesta la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), unde dosarul urmează fie judecat în curând. Având în vedere gravitatea  acestui caz, putem afirma cu siguranță juriștii de la CEDO vor sancționa abuzurile autorităților române  asupra lui Gregorian Bivolaru. În cazul numelui operațiunii „Christ” nu putem vorbi doar de o banal㠄coincidență”! Revenind la inspecția cu „țint㔠asupra instanței din Sibiu, insistăm asupra faptului că această nouă încercare a politicului de a face presiuni asupra actului de justiție nu vine deloc întâmplător acum – înainte de sărbătoarea Paștelui. Putem spune chiar mai mult, este ca un sui generis cerc care se închide, pentru că acțiunile împotriva lui Gregorian Bivolaru și împotriva școlii de yoga MISA au demarat în Săptămâna Mare, înainte de Paști, în anul 2004. La origini, această acțiune împotriva școlii de yoga MISA s-a numit „Operațiunea Christ“, iar Christ era evident o referire cu ochi și cu sprâncene sau, altfel spus, simbolică la mentorul acestei școli, Gregorian Bivolaru. Și, mai mult, ea ne arată cum se face de fapt istoria. Exact cum au făcut fariseii atunci când i-au dat ordin lui Pilat să-l condamne pe Christos, tot așa a făcut acum din umbră Adrian Năstase prin interpușii lui: a dat ordin ca prin intermediul acelei comisii să se încerce influențarea instanței în sensul condamnării nedrepte a lui Gregorian Bivolaru. Și iată acum nu este deloc întâmplător, pentru cei care văd dincolo de aparențe, soluția se dă în apropierea sărbătorii Paștelui și, în felul acesta, „operațiunea Christ“ are tendința să se finalizeze în modul în care îl știm cu toții. Exact așa cum, atunci, pe vremuri, Christos a fost condamnat fiind nevinovat, tot așa și ei, acum, urmăresc ca în săptămâna Paștelui, deloc întâmplător, dea această soluție nedreaptă, pentru ca, în felul acesta „Acțiunea Christ“, care a fost declanșată în urmă cu șase ani, se finalizeze. Și toate aceste aspecte ar trebui să ne dea serios de gândit întrucât, chiar dacă pentru cei naivi sunt niște banale coincidențe, pentru cei care privesc dincolo de aparențe, toate aceste elemente au un tâlc pe care ar trebui să îl intuim. Înainte de a reveni cu alte detalii inițiatice senzaționale despre Operațiunea Christ, recomandăm să citiți un ----------------------------------- Hoper 17.4.2010, 19:42 Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ ----------------------------------- Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ (partea a II-a) de Maria Nicola În martie 2004, atunci când Scoala de yoga din România a fost victima unui atac furibund din partea autorităților române, foarte mulți dintre yoghinii care au fost prinși în vâltoarea evenimentelor nu au putut să nu remarce, cutremurați, similitudinea acelor persecuții cu filmul zguduitor pe care tocmai îl văzuseră pe 12 martie, la ziua lui Grieg. Atunci, pe 12 martie, a fost vizionat în premieră absolută în România filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Christos. La momentul respectiv, în România de-abia se auzise despre acest film, nu explodaseră încă acele controverse pe care el le-a provocat și filmul era aproape necunoscut publicului. Așa cum știm cu toții, viziunea realistă a acestui film este unică în comparație cu toate filmele și documentarele care au fost realizate de-a lungul timpului pe acest subiect. Cu o traducere ad-hoc, într-o hala gigantică, aproape înghețați, mii de yoghini au privit cu ochii în lacrimi acest film, mulți dintre ei, poate, întrebându-se: de ce trebuie să vedem acest film într-o zi de sărbatoare, zi în care eram obișnuiți din anii anteriori să ne bucuram, râdem, fim fericiți? Peste doar câteva zile au urmat perchezițiile brutale din 18 martie și din zilele următoare, interogatoriile, campania de presă, hăituirea lui Gregorian Bivolaru și arestarea lui abuzivă și total ilegală. Violența, brutalitatea, ura și răutatea arbitrară care ne-au aruncat viețile multora dintre noi în haos au lăsat traume încă nevindecate. Toate acestea sunt greu de imaginat dinafara și imposibil de explicat conform logicii sau bunului simț. Părea că valuri de rautate și de ostilitate se abăteau asupra noastră zilnic. Nu știam, în fiecare zi, ce urmează ne mai lovească. Iar când a fost arestat Grieg, vehicularea și mediatizarea „operațiunii Christ” ne-a facut pe mulți dintre noi să ne întrebăm, prin analogie cu ceea ce s-a petrecut acum 2000 de ani: Oare pâna unde vor merge? Foarte mulți dintre noi s-au întrebat probabil atunci, dacț Grieg a știut despre aceste lucruri dinainte și, dacă a știut, de ce nu a făcut ceva pentru ca ele să fie evitate, pentru ca să se salveze și să ne salveze și pe noi de toate acestea? Filmul Patimile lui Christos ne poate ajuta să întrevedem multe răspunsuri. Vizionarea lui în sine a fost un avertisment și arata, pentru cei care au ochi să vadă, o anumită integrare divină a lui Grieg care a făcut ca Dumnezeu să indice, prin felurite semne, ceea ce tocmai urma să se petreacă. Dar înainte de a trece mai departe cu aceste explicații revelatoare, haideți să clarificam un lucru. Autoritățile române au denumit de la bun început acțiunea din 2004 îndreptată împotriva școlii de yoga, „operațiunea Christ”. Dintre toate numele posibile, iată ce nume de cod au ales ei, vor să ne facă credem, întâmplător, așa cum probabil tot „întâmplător” au lansat această acțiune în joia mare, înainte de Paște. În realitate, este evident că acest nume este un sarcasm grosolan prin care inițiatorii acestei acțiuni ne spun cu cinism că știu că de fapt Gregorian Bivolaru este nevinovat, dar ei intenționează totuși să-l distrugă prin orice mijloace. Ulterior acest lucru s-a confirmat prin relevarea – uluitoare la momentul respectiv – a unor stenograme ale întâlnirilor PSD, care dezvăluie fără putință de tăgadă comanda politică dată de premierul de atunci, Adrian Nastase, ca Gregorian Bivolaru să fie arestat, cu toate că este nevinovat. Totuși, deși autoritățile au ales numele de cod al „operațiunii Christ”, presa nu a ezitat să speculeze acest detaliu într-un mod complet aberant, afirmând nici mai mult nici mai puțin decât că Gregorian Bivolaru se crede Iisus. De exemplu, Jurnalul National a publicat în decembrie 2004 o poză cu Statuia Pieta (în care Fecioara Maria  ține în brațe trupul lipsit de viață al lui Iisus, după ce a fost dat jos de pe cruce) și o poză similară, trucată, care îl reprezenta pe Gregorian Bivolaru în brațele unei femei. Scopul montajului fotografic era, desigur, de a-l batjocori pe acesta, dar ilustra și dorința irațională a dușmanilor lui de a-l vedea mort, pe care nu s-au sfiit s-o vehiculeze prin presă ani la rând, cum au facut, de exemplu, în cazul atentatului din 1995. Atunci, după ce apartamentul lui Gregorian Bivolaru a fost aruncat în aer de o explozie criminala, unii jurnaliști nu au ezitat să-și exprime regretul că el era plecat de acasă în acel moment! Așa că, atunci când vorbim despre filmul Patimile lui Christos sau despre operațiunea Christ, nu intenționăm să facem apropieri și speculații neavenite care sunt apanajul presei românești de scandal care, neavând nimic concret cu care să-l acuze pe Gregorian Bivolaru, vehiculează, printre nenumărate alte aberații, această idee complet cretină el s-ar crede Iisus. Similitudini desigur există, așa cum există în cazul tuturor școlilor și grupărilor spirituale care sunt atacate violent în această epocă bizară în care trăim, în care valorile sunt complet răsturnate și, în general, tot ceea ce este autentic spiritual este ținta unor atacuri virulente din partea presei și autorităților – ceea ce ilustrează elocvent faptul că atât presa, cât și guvernanții și autoritățile sunt controlate de secta satanică a francmasoneriei mondiale, care duce un război fățiș și continuu împotriva binelui, luminii divine, frumuseții, armoniei, spiritualității autentice. În această epoca a decăderii spirituale în care trăim noi acum, asistăm de multe ori neputincioși și cutremurași (și, din păcate, mulți dintre noi inconștienți), la astfel de revărsări de ură și agresivitate la adresa a tot ce este benefic, frumos, adevărat, autentic și spiritual. Dar toate lucrurile și evenimentele au un rost tainic al lor în marele plan divin și, din perspectiva noastră umană, noi nu avem acces decât la un fragment al peisajului de ansamblu. Uneori anumite lucruri trebuie să se petreacă. În cazul lui Iisus, chiar și El, care este Fiul lui Dumnezeu, a trecut prin anumite încercări extrem de dificile și, așa cum știm cu toții, el până la urmă a fost ucis de dușmanii lui și răstignit pe cruce. Iar acest eveniment crucial a avut o foarte mare importanță; istoria cu siguranță ar fi fost alta dacă acest eveniment nu s-ar fi petrecut, iar sacrificiul necesar al lui Iisus și-a pus, mai mult decât ne dăm noi seama, amprenta asupra vieților fiecăruia dintre noi. Înainte de începerea evenimentelor tragice care au precedat judecarea, calvarul și răstignirea lui Iisus, acesta s-a rugat în gradina Ghetsemani: „dacă este cu putință, îndepărtează de la mine acest pahar al suferinței, iar dacă nu, facă-se voia Ta”. Alaturi de Iisus, marii martiri ai omenirii, prin sacrificiul lor lipsit de egoism și plin de dăruire, au oferit ființelor umane modele exemplare, dar și un ajutor efectiv în evoluția globală a umanității. Întrebarea clasică a celor care, prin mințile lor raționale și judecățile lipsite de perspectiva integratoare a iubirii și a înțelepciunii inimii, vehiculează idei pline de răutate și se pun astfel singuri în ipostaze de unelte ale forțelor demoniace, este: de ce aceste ființe exceptionale nu se salvează, dacă dispun de anumite puteri divine? Adevarul este că aici nu este vorba de neputință, ci de spirit de sacrificiu și de acceptarea necondiționată a Voinței divine. Aceste ființe au acceptat, prin spiritul lor exemplar de sacrificiu, se supună martiriului, iar sacrificiul lor a avut întotdeauna un rost, chiar și dacă acesta era greu de intuit la momentul respectiv și în conjuncturile respective. Ne putem oare imagina că primii creștini ar fi putut rezista eroic persecuțiilor la care au fost supuși fară exemplul personal al sacrificiului lui Iisus pe cruce, urmat de miracolul învierii sale? Inspirați de idei demoniace, unii vor să ne facă credem că, dacă o ființă umană este victima unor persecuții insistente și calomnii, sau chiar ținta unor agresiuni sau atentate, acea ființă nu ar beneficia de integrare divina și nu ar avea realizări spirituale sau „puteri” ieșite din comun. Or, privind cu atenție ce se petrece în jurul nostru, vom remarca faptul că exact contrariul este mai degrabă valabil. Aproape nimeni nu se ostenește să atace sau să combată ceea ce este rău. Putem fi siguri că o persoana care are mare succes material, financiar, social și este totodată în gratțile presei, atinge acest pseudo-succes cu complicitatea forțelor demoniace și este susținuta din umbră, de exemplu prin apartenența la secta satanică a francmasoneriei. Când cineva vrea să promoveze idei aberante sau „evenimente” bizare precum concerte hard-rock sau parada homosexualilor, este prezentat cu simpatie și susținut. În schimb, atunci când cineva vrea să realizeze ceva bun înalțător, spiritual, este imediat ridiculizat și atacat. Și asta nu se petrece doar în România, ci pretutindeni pe glob. Pe toși cei care se hazardează afirme că faptul că Gregorian Bivolaru este victima unor persecuții de mari proporții și a fost chiar închis ar fi dovada „slăbiciunii” sale, îi invit să se gândească mai degrabă la faptul că el a depășit toate aceste dificultăți și a fost salvat, în repetate rânduri, în mod miraculos, în ciuda forțelor colosale dezlănțuite împotriva lui. Mai mult decât atât, el a fost cel care ne-a susținut și sprijinit pe majoritatea noastră în această perioadă dificilă și a făcut în așa fel încât activitatea școlii de yoga să continue cu eficiență și succes. Astfel încât, cumpănind cu atenție toate aceste elemente, vom înțelege faptul că vizionarea filmului Patimile lui Christos cu ocazia zilei de 12 martie 2004 nu a fost deloc întâmplătoare. Totodată, tot atunci, Gregorian Bivolaru a făcut o exemplificare exceptională cu una dintre ipostazele lui Shiva, SHIVA NILAKANTA, SHIVA alchimistul care transformă manifestarea prin puterea sacrificiului sau, sau altfel spus ipostaza în care SHIVA preia veninul, suferința și otrava lumii în ființa sa. Tot pe 12 martie 2004, a fost proiectat un film realizat de un studiou de filme inițiatice, film care prezenta anumite interpretări astrologice (vom reveni într-un articol cu mai multe detalii) și anticipa în mod uluitor evenimentele care au urmat, inclusiv înscenarea de la Vama Nadlac și arestarea lui Gregorian Bivolaru. Toate aceste aspecte s-au confirmat apoi ulterior, atât imediat (la numai cinci zile după aceea au urmat evenimentele din 18 martie), cât și prin tot ceea ce s-a petrecut mai apoi în cazul său. Analizând înlănțuirea faptelor, toate aceste elemente se dovedesc a fi niște sincronicități extraordinare, profund semnificative și ele indică, printre altele, integrarea divină care a existat atunci în cazul lui Grieg. Chiar și sincronicitatea cu pronunțarea verdictului în procesul de la Sibiu, la scurt timp după sărbătoarea Paștelui, se corelează cu denumirea deloc întâmplătoare a „operațiunii Christ”. Jurnaliștii care s-au făcut complici la înscenarea de la Vama Nadlac ar trebui sa fie primii care să realizeze aceasta, pentru că, având acces în arestul Vamii, l-au filmat fără rețineri pe Gregorian Bivolaru după gratii, batjocorindu-l în toate felurile posibile și provocându-l să se elibereze prin intermediul puterilor sale paranormale (ulterior, unii dintre ei s-au confruntat cu binemeritata experiență traumatică de a fi la rândul lor arestați. Dumnezeu, așa cum știm, nu bate cu bățul!). „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, salvează-te!” – așa îl provocau evreii pe Iisus, în timpul procesului și în timp ce acesta era răstignit pe cruce. (va urma) sursa: yogaesoteric 5 aprilie 2010 ----------------------------------- Hoper 17.4.2010, 19:51 Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ ----------------------------------- Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ (partea a III-a) de George Preda Arătam în articolele anterioare că denumirea „Operațiunii Christ” nu a fost deloc întâmplătoare și că, în luna martie 2004, au existat mai multe sincronicități uimitoare și elemente prevestitoare ale evenimentelor din 18 martie și din perioada care a urmat. Desigur, mulți dintre noi își amintesc că în primii ani de după revoluție, cei care fuseseră alături de Grieg în perioada comunistă spuneau că el a afirmat că, peste ani de zile, va mai urma o nouă represiune foarte dură a mișcării yoghine, în care el însuși va fi forțat să părăsească țara. Alte persoane au povestit că în zilele premergătoare perchezițiilor din 2004, Grieg i-ar fi prevenit mai voalat sau mai direct despre iminența acestora. Dar, dincolo de toate acestea, elementele premonitorii care s-au petrecut pe 12 martie 2004 sunt de factură publică și nu pot fi negate de nimeni. Unul dintre acestea este proiectarea filmului Patimile lui Christos, în premieră absolută în România. Așa cum știm cu toții, filmul redă, printre altele, periplul lui Iisus, care a fost prins și judecat noaptea, iar apoi a fost târât dintr-un tribunal în altul, în încercarea de a-l condamna cu orice preț. Deoarece el nu era vinovat și nu putea fi învinuit că a încălcat vreo lege, acuzatorii lui încercau diferite tertipuri cu diferite acuzații, care ar fi putut determina condamnarea sa. Atât acuzatorii lui, cât și cei care reprezentau „autoritatea” – politică, administrativă, religioas㠖 aveau propriile planuri și interese ascunse în toată această poveste și le puneau, desigur, înaintea dreptății. Sentința fusese practic pronunțată dinaintea procesului: condamnarea la moarte. Filmul redă modul în care dușmanii lui Iisus au asmuțit și întărâtat oamenii împotriva lui, prin intermediul unor agitatori și modul în care, până la urmă, el a fost răstignit nu pentru că ar fi avut vreo vină, ci de teama unei răzmerițe – altfel spus, pentru a da satisfacție unei aparente „opinii publice”, care în realitate era „opinia” celor care, fiind plini de ură, strigau cel mai tare și făceau cel mai mare scandal. Printre altele, aceste evenimente redau în mod cutremurător fațete deplorabile ale firii umane; plăcerea sadică a unor oameni cruzi de a chinui și lovi o ființă lipsită de apărare, satisfacția meschină a unor personaje mărunte de a umili o personalitate grandioasă, invidia proștilor care i-au aruncat în față propriile cuvinte, răstălmăcite etc. etc. Contagiunea cruzimii și răutății este incredibilă printre ființele murdare și mărunte, mulți oameni participând la actele de tortură și batjocorire a lui Iisus. Periplul acestuia de la un tribunal la altul, pe drumuri lungi și întortocheate – pentru ca inamicii lui să își poată strânge toți acoliții și să-și regândească strategia este descris în detaliu în cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care a inspirat filmul realizat de Mel Gibson. Permanent, de-a lungul calvarului lui Iisus, forțele demoniace au acționat din plin, prin intermediul ființelor umane care au acceptat să fie un canal de manifestare pentru acestea. Viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich redau terifiant realitatea și concretețea acestor influențe demoniace. remarcăm faptul că aceste forțe acționează întotdeauna pe tipare similare, folosindu-se de viciile, defectele de caracter, de slăbiciunile ființei umane. Invidia, lăcomia, răutatea, prostia, orgoliul, egoismul sunt doar câteva dintre „pârghiile” prin care oamenii sunt tentați și, dacă se lasă pradă acestor sentimente negative, devin instrumente de manifestare ale forțelor demoniace. De 2000 de ani – și probabil și înainte de Iisus – aceleași forțe malefice dezlănțuite acționează de fiecare dată când se dorește anihilarea sau distrugerea unei grupări spirituale autentice și puternice. Ele se folosesc de aceleași „pârghii” prin care păcălesc ființele umane să le facă jocul, chiar dacă acele sărmane ființe au senzația că acționează cum doresc ele și „după capul lor”. Articolele noastre anterioare din secțiunea „Cruciada împotriva spiritualității” conțin suficient de multe cazuri similare, pe care vă rugăm să le parcurgeți, din nou sau în premieră, analizându-le din perspectiva acestor idei. Vom exemplifica această idee în cazul atacurilor autorităților române asupra Școlii de Yoga MISA. Spațiul nu ne permite să intrăm foarte mult în detalii, astfel încât vom puncta doar elementele care evidențiază similitudinile cele mai șocante. fie doar o coincidență asemănarea cutremurătoare a detaliilor, tertipurilor, conjuncturilor? Oare cei care au denumit „operațiunea Christ” în batjocură, chiar au vrut să imite toate detaliile? începem cu „sărutul” lui Iuda, trădătorul care l-a dat pe Iisus pe mâna fariseilor... În casetele care sunt intercalate în textul articolului puteți citi unele citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich și a fost sursa de inspirație pentru filmul lui Mel Gibson. Trădătorul din interior și cei „30 de arginți” În cazul „operațiunii Christ”, „IUDA” a fost Simion Lupescu, cursant yoga care (conform propriei mărturii din anul 2005) a fost amenințat și presat de procurori, urmărit și supravegheat continuu luni de zile. Pe plan personal, Lupescu se afla într-o situație penibilă deoarece împrumutase sume mari de bani de la unii colegi de la cursurile de yoga și nu avea cum să le returneze. Iar apoi, a fost momit de procurori cu tentația unor sume colosale de bani, pe care, i s-a spus, urma să le primească în urma proceselor, ca daune materiale. Nu doar el, ci și soția lui și tatăl lui au cerut daune materiale neverosimil de mari în procesul de la Sibiu și în cel de la Cluj. Toate acțiunile autorităților care au început în martie 2004 au fost posibile datorită  declarațiilor incriminatoare ale unui așa-zis „martor sub acoperire” (care ulterior s-a autodeconspirat și s-a dovedit a fi Simion Lupescu), declarații care au făcut posibilă justificarea emiterii mandatelor de percheziție. Desigur, acesta a fost doar un pretext, deoarece comanda politică a precedat aceste percheziții, dar a fost necesar pentru a da o (minimă) aparență de legalitate acțiunilor. Noțiunea în sine de „martor sub acoperire” este caraghioasă în acest caz și probabil autoritățile s-au folosit de ea pentru a contribui la tabloul general pe care au vrut să-l creeze, acela că MISA este o organizație periculoasă. Iar, pe de altă parte, ascunderea identității martorului era necesară pentru că acesta a dat declarații mincinoase, iar confruntarea sa ar fi scos la iveală toate scornelile care, așa cum a reieșit ulterior, i-au fost dictate de procurori. Simion Lupescu a declarat toate aceste lucruri în 2005, în fața unui notar public din Suedia. În schimb, în mod șocant, la procesul de la Sibiu nu a mai dat nicio declarație, deși era martorul „cheie” al acuzării. Prezența și mărturia sa în cadrul procesului ar fi fost revelatoare, pentru că tot dosarul s-a construit pornind de la primele lui declarații, mincinoase. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Iuda era încrezător și cu simțul datoriei, însă aceste calități erau umbrite de avariție, ambiție și invidie, trăsături pe care nu făcea niciun efort să și le înfrâneze. Mintea sa era ocupată în mod exclusiv cu iubirea pentru câștig, iar câțiva farisei și saduchei vicleni cu care s-a împrietenit îl împingeau spre trădare, măgulindu-l. Se săturase de viața nomadă, grea și plină de privațiuni pe care o duceau Apostolii. Deja de câteva luni fura din donațiile care îi erau încredințate. Falsele pretexte, inventarea de noi și noi acuzații În luna martie a anului 2004, perchezițiile brutale la locuințele yoghinilor au fost justificate legal de existența „unor infracțiuni de natură informatică”. Ca și acum 2000 de ani, s-au folosit pentru demersurile legale false pretexte, dar ele au fost însoțite de o campanie mediatică de diabolizare a yoghinilor care vehicula drept acuzații cu totul alte presupuse infracțiuni. Cu cât devenea mai evident că nu există probe care să dovedească infracțiunile invocate, cu atât mai inventivă devenea presa în inventarea altora, cu totul noi, invocând întotdeauna, „surse judiciare”. Astfel, s-au trâmbițat pe rând acuzații precum: trafic de droguri, organizație paramilitară, prostituție, trafic de persoane, evaziune fiscală, încălcarea drepturilor de autor etc. (nicidecum infracțiuni de natură informatică). Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Caiafa și câțiva din membrii consiliului său au început să îi adreseze întrebări lui Iisus și să își bată joc de răspunsurile Sale. „Ce fel de rege ești tu? dovada puterilor tale! Cheamă legiunile de îngeri despre care ai vorbit în Grădina Măslinilor! Ce ai făcut cu banii pe care ți i-au dat văduvele și ceilalți săraci cu duhul pe care i-ai păcălit cu învățăturile tale false? Răspunde de-ndată: vorbește; ești cumva mut? Ai fi făcut dovada unei mai mari înțelepciuni dacă, în mijlocul mulțimii lipsite de minte, ai fi tăcut din gură, în loc să fi vorbit atâtea.” Caiafa se întoarse către martorii principali, fariseii și saducheii ce se adunaseră din toate colțurile țării. Deși activitatea școlii de yoga este publică, se vorbește de aspecte ascunse Activitatea școlii de yoga este practic publică, întrucât oricine se poate înscrie la cursurile de yoga și, exceptând un număr rezonabil de prezențe la curs, nu există nicio altă restricție în promovarea dintr-un an de curs în următorul, iar participarea la evenimentele și acțiunile MISA este deschisă tuturor cursanților și invitaților lor, chiar și atunci când sunt necesare anumite formalități de înscriere. Este drept că filmarea și înregistrarea cursurilor și a unor evenimente nu este permisă tuturor participanților, dar, cu toate acestea, numărul mare de „cadre” înscrise la cursurile noastre – și supravegherea acerbă a SRI, recunoscută public din 1995, sunt garanții suficiente că la aceste activități nu se petrece nimic ascuns, ciudat, ilegal sau imoral. Cu toate acestea, neavând probe împotriva yoghinilor, presa se face portavocea autorităților invocând presupuse evenimente care se desfășoară în secret și sunt accesibile doar „inițiaților”. Deși Gregorian Bivolaru a fost permanent supravegheat de Securitate și apoi de SRI, începând cu anul 1971, autoritățile vor să creeze impresia că el desfășoară activități ilegale, pentru că ceea ce le deranjează cu adevărat – succesul mișcării yoghine – nu poate fi invocat ca motiv! Citat semnificativ din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Atunci, Iisus și-a ridicat capul și, privind spre Ana, a spus: „Eu am vorbit pe față lumii; întotdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună toți evreii și nu am spus nimic în ascuns. Pentru ce mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei care M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, ei știu ce am spus.” Presiunea maximă la care au fost supuși yoghinii În 18 martie, zeci de yoghini au fost brutalizați, amenințați, sechestrați, li s-au furat sau „confiscat” lucrurile, inclusiv banii, actele și telefoanele mobile, iar apoi au fost duși cu dubele la parchet pentru a da declarații. Au fost ținuți în frig, înfometați, terorizați ore în șir, nepermițându-li-se să ia legătura cu un avocat, iar în final, când au fost lăsați să plece, au fost filmați de jurnaliști și imaginile, alături de cele de la percheziții, au fost date pe post la ore de maximă audiență. În zilele următoare, s-a creat o puternică stare de presiune și teroare asupra yoghinilor, prin campania mediatică agresivă, prin alte percheziții, interogatorii și citații, iar ulterior prin tracasări la locul de muncă etc. Nici până în prezent nu s-au stins complet efectele, chiar și după mai bine de șase ani. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Se puteau auzi foarte clar ușile ce erau baricadate, pentru că mulți se temeau de o revoltă, în timp ce se formulau o mie și una de variante și de opinii: Instigarea opiniei publice Probabil la scurt timp după percheziții și interogatorii a devenit evident pentru autorități că nu au cum să ofere presei probele și „surprizele” pe care le-au trâmbițat în primele declarații oficiale de după 18 martie 2004. Așa că au preferat să se folosească de presă pentru a instiga opinia publică într-un mod complet lipsit de rușine și discernământ, împotriva yoghinilor. Culmea a fost atinsă de declarația lui Isopescu într-o emisiune televizată: „Suntem un popor întreg împotriva a 90.000 de yoghini”. Mai mult, în speranța de a obține totuși probe, mărturii și justificări, s-au realizat o serie de emisiuni gen „talk-show” care instigau pe față oamenii să dea declarații împotriva MISA (și nu despre MISA, căci adevărul și părerile pozitive nu interesau pe nimeni). S-a apelat furibund la absolut toate resorturile posibile pentru a instiga publicul, pentru a-i trezi ura și resentimentele, reluându-se, într-o avalanșă nestăvilită, toate principalele teme, aberante și false, ale campaniei de dezinformare împotriva MISA, care durează de ani de zile. S-a vorbit de familii distruse, copii plecați de acasă, părinți disperați, droguri, prostituție, orgii sexuale, boli psihice, sinucideri etc. etc. Absolut oricine avea de spus ceva împotriva MISA a devenit în acele zile un personaj public important și mediatizat, iar cei care cât de cât făceau apel la bun-simț și emiteau păreri echilibrate, chiar dacă fuseseră consultați de ziariști pentru a emite o părere competentă, erau ulterior ridiculizați și nu mai erau consultați asupra subiectului. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Saducheii înfumurați Comanda politică: mai întâi să fie închis și apoi să se strângă probele Raj Tunaru, deputat al partidului de guvernământ (la momentul respectiv, PSD-ul), a cerut în ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2004: „Rog insistent organele de cercetare, în special pe Procurorul General al României, emită urgent un mandat de arestare conform legislației în vigoare, și acesta să fie prelungit de judecători, conform legii, până când se vor strânge probele pentru arestarea ticălosului” (n. n., Gregorian Bivolaru). Fără comentarii. Stenogramele PSD au ieșit la iveală în toamna anului 2004 și au dovedit că în ședințele secrete ale PSD această comandă a fost la fel de clară și scopul urmărit era, printre altele, escamotarea afacerii Gabriel Bivolaru, deputatul care a devalizat BRD și a scăpat după doar câțiva ani și care, la momentul respectiv, era dat în urmărire generală, iar colegii lui din Parlament au făcut un marș public ca să-l susțină. Așa ceva nu este posibil decât în România... Or, ca să-l facă scăpat pe acest hoț (nu vom spune ordinar, căci a reușit să fure o sumă remarcabilă, dar probabil a împărțit-o cu cine trebuie și a fost bine recompensat), fără niciun fel de scrupul, greii PSD, în frunte cu Adrian Năstase, au avut ideea de a-l sacrifica public, realmente, pe Gregorian Bivolaru. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Imediat ce Iisus a fost prins, au fost înștiințați Ana și Caiafa, care de-ndată au început pregătirile. Curând confuzia stăpânea peste tot. Uneori, noaptea nu este un sfetnic bun, ci momentul prielnic pentru nelegiuiri Despre înscenarea de la Vama Nădlac și modul în care a fost reținut Gregorian Bivolaru, vom scrie pe larg într-un alt articol, clarificând această afacere dubioasă în lumina adevărului care a ieșit la iveală în cadrul procesului de la Sibiu. El a fost reținut în clădirea Vămii și, la momentul respectiv, avea asupra lui pașaportul valid și asigurarea medicală încheiată cu o zi înainte. Deoarece autoritățile au lansat zvonul că el este dat în consemn la frontieră, Gregorian Bivolaru l-a rugat pe funcționarul de la Vamă verifice care este situația sa reală. Iar acesta susține că pur și simplu din neatenție a greșit și i-a spus că este, într-adevăr, dat în consemn și nu poate părăsi țara și a făcut apel la forțele de ordine să îl rețină, deși nu făcuse nimic ilegal... Vom reveni cu detalii. Gregorian Bivolaru a fost reținut în arestul Vămii, interogat din nou și din nou, apoi dus la București, interogat din nou și din nou, judecat din nou și din nou, într-o grabă năucitoare, într-o secvență de fapte și acțiuni care ne-am fi închipuit că se pot petrece doar undeva în Lumea a patra și nu într-o țară presupus democratică. Deși nimic nu justifica graba, a fost judecat în repetate rânduri noaptea, în „camera de consiliu” de complete de judecată instituite ad-hoc și ținute secrete până la momentul efectiv al procesului. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Iisus fost prins de dușmanii lui noaptea: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și ciomege să prindeți? În toate zilele stăteam și învățam poporul în Templu și n-ați pus mâna pe mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.” A fost judecat în pripă, toiul nopții, purtat în trei locuri: - palatul lui Ana – el conducea un fel de tribunal instituit cu scopul de a-i cerceta pe cei acuzați că propovăduiesc învățături false și care, dacă erau condamnați, urmau să fie duși în fața Marelui Preot; - tribunalul lui Caiafa – a fost judecat și condamnat în lipsa dovezilor concludente de Caiafa și acoliți săi din Marele Consiliu; - închisoarea subteran㠖 Când Domnul nostru a pătruns în închisoare, El s-a rugat cu ardoare ca Tatăl Său Ceresc să primească tot ceea ce a suferit și era pe cale să sufere ca un sacrificiu expiator, nu numai pentru călăii Săi, ci totodată pentru toți cei care în epocile viitoare vor avea parte de chinuri de felul celor pe care era pe cale să le îndure. Dușmanii Domnului nostru nu i-au permis acestuia nicio clipă de răgaz, nici măcar în această închisoare jalnică, ci l-au legat de un stâlp ce se afla în mijlocul încăperii, însă neîngăduindu-i să se sprijine de acesta, cu toate că era vlăguit de pe urma modului în care a fost tratat, de greutatea lanțurilor și a numeroaselor căzături, încât abia că se mai putea ține pe picioarele sale umflate și pline de răni. Nu s-au oprit o clipă nu-l jignească, iar când primii au obosit, alții le-au luat locul. Dimineața Iisus a fost „judecat” și condamnat din nou în palatul lui Caiafa: Caiafa, Ana, bătrânii și scribi s-au adunat dimineața în sala mare a tribunalului, pentru a conduce un proces legal, din moment ce întâlnirile din timpul nopții nu erau conforme legilor și nu puteau fi considerate decât din perspectiva unor audiențe preliminare. Cum preoții evrei nu aveau voie să dea sentințe de condamnare la moarte, Iisus a fost dus la palatul lui Pilat care după ce a audiat martorii și pe Iisus la declarat nevinovat. Dar pentru că se făceau presiuni asupra lui pentru a-l condamna pe Iisus la moarte, aflând de la preoți că Iisus este din Galilea l-a trimis să fie judecat de regele Irod al Galileei. Acest l-a declarat nebun, dar nevinovat, așa că Marii Preoți, pentru a putea obține condamnarea la moarte a lui Iisus l-au dus din nou la Pliat. A fost din nou declarat nevinovat de Pilat și totuși condamnat de acesta la biciuire. În final, a fost dus din nou în fața lui Pilat, care având un caracter slab a cedat presiunilor și amenințărilor mulțimii și ale preoților și l-a condamnat pe Iisus la moarte. Batjocorirea, arma prostului Am aflat că la Vama Nădlac au fost prezenți foarte mulți jurnaliști, care ajunseseră acolo chiar înaintea lui Gregorian Bivolaru. Cu toate acestea, ei nu au relatat corect evenimentele, ci au profitat de ocazie pentru a contribui la oribilul complot al autorităților, prezentând versiunea denaturată a acestora, cu toate că unii dintre ei au fost martori la înscenarea respectivă. De exemplu, au văzut cum Gregorian Bivolaru a fost târât afară din clădirea Vămii și striga după ajutor, i se înscenează ceva, și totuși ei au filmat doar ce le-au spus autoritățile și au prezentat imaginile ca și cum acesta vroia să fugă din țară. Au văzut cum autoritățile l-au pus pe Gregorian Bivolaru să își pună peruca pe cap, l-au filmat cu perucă și au spus pe post că el era deghizat ca să nu fie recunoscut. Iar când a fost închis, în loc să îi ia în considerare declarațiile și în ciuda faptului că asistaseră la derularea faptelor, ei l-au batjocorit și și-au exprimat satisfacția de a-l vedea după gratii, întrebându-l de ce nu evadează, așa cum a evadat din arestul Securității, cu ani în urmă.ți dintre jurnaliștii prezenți s-au întrebat oare dacă acel om pe care, iată, îl urăsc atât de mult și îi determină și pe alți oameni să-l urască, a făcut într-adevăr ceva rău sau greșit? Fotografia lui Gregorian Bivolaru după gratii, ca și imaginile filmate în acele zile, când era escortat de mascați, au fost reluate ulterior de presă cu o satisfacție perversă, pentru a induce publicului ideea că el este un infractor, dar și cu disperare, pentru că el este liber acum, iar dușmanii lui au rămas doar cu fotografia lui după gratii... Mulți jurnaliști au continuat să-l batjocorească pe Gregorian Bivolaru în perioada care a urmat, exprimându-se la adresa sa într-un mod incalificabil, uitând că sunt datori să prezinte faptele obiectiv și să țină cont de prezumția de nevinovăție. Și nu ne referim doar la acuzații, ci la insulte gratuite, descalificante, oribile, bizare, la exprimări nejustificate precum: „omul cu fața de pește mort”. Sau altă culme a prostului gust și perversiunii propagandistice, un editorialist întreba retoric în titlul scris cu litere de-o șchioapă pe prima pagină a ziarului: „V-ați lăsa fata penetrată de Gregorian Bivolaru?” Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Imediat ce Caiafa împreună cu ceilalți membri ai consiliului au părăsit tribunalul, o masă de nelegiuiți – aceștia erau scursura societății – l-au înconjurat pe Iisus Drumul lung și complicat de la Arad la București Am mai aflat că, pe 29 aprilie 2004, atunci când Gregorian Bivolaru a fost adus de la Arad la București, au fost mobilizate efective disproporționate pentru paza lui – probabil că agresorilor le era frică de o eventuală evadare a acestuia. Probabil atâta așteptau, sau vroiau să însceneze ceva similar cu „tentativa de trecere frauduloasă a frontierei”, spună el a vrut să fugă, pentru a-l împușca. Acest periplu incredibil a durat, de la reținerea sa și timpul cît a fost ținut în arest, plus drumul până la București, peste 24 de ore, ceea ce, pe de o parte, a oferit timp procurorilor de la București să pregătească noi acuzații la adresa lui Gregorian Bivolaru, ca să găsească motive de a-l acuza și aresta, dar încalcă flagrant drepturile omului și legislația în vigoare. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Trei sute de oameni urmau să fie așezați la porți și pe străzile din Ofel, o parte a cetății situată în sudul Templului, și de-a lungul unei văi până la locuința lui Ana,  pe vârful Muntelui Sion, pentru a fi pregătiți să trimită dacă era cazul întăriri căci, spunea el, toți locuitorii săraci din Ofel erau partizani ai lui Iisus. De asemenea, trădătorul i-a avertizat să fie atenți ca nu cumva să le scape din moment ce El, prin metode misterioase, adeseori s-a ascuns în munte, devenind invizibil pentru cei din jur. „De la Ana la Caiafa” De atunci a început traseul întortocheat și bizar prin tribunale al acestui caz. Numai în primele zile, cazul lui Gregorian Bivolaru a trecut de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, care și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a trimis dosarul la Tribunalul București, care a dispus prin încheiere în Camera de Consiliu arestarea lui Gregorian Bivolaru și Farkas Zsolt. Aceștia au declarat recurs la Curtea de Apel București, care a trimis dosarul la Judecătoria Sectorului 5. În cele din urmă, s-a dispus punerea lor în libertate, dar în loc să fie eliberați imediat, au mai fost reținuți încă 10 ore, în timp ce procurorii încercau cu disperare să încropească un alt dosar în care să ceară mandat de arestare, în aceeași zi de 1 aprilie. Se încearcă judecarea propunerii de arestare preventivă în acest nou dosar, în Camera de Consiliu a Judecătoriei sectorului 5, dar avocații lui Gregorian Bivolaru recuză instanța. Dosarul este trimis spre soluționare instanței ierarhic superioare, respectiv Tribunalul București care, judecând cererea de recuzare în Camera de Consiliu, în aceeași zi, 1 aprilie 2004, o respinge. Avocații lui Gregorian Bivolaru declară recurs și acest nou dosar ajunge la Curtea de Apel București, care dispune sesizarea Curții Constituționale și suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate de avocații lui Gregorian Bivolaru. După un traseu năucitor, care a durat aproape două luni, dintr-un tribunal în altul, pe 31 mai 2004 Judecătoria Sectorului 5 admite propunerea de arestare preventiva a lui Gregorian Bivolaru, emițându-se, cu această ocazie, Mandatul de arestare preventivă nr. 69/U/2004 din 31.05.2004, pentru infracțiunea de act sexual cu un minor. ne reamintim, acesta fusese reținut pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei! Pentru opinia publică autoritățile au preferat să justifice eliberarea lui Gregorian Bivolaru, pe 1 aprilie, pe motive de procedură (ca și cum apărătorii lui ar invoca fleacuri atunci când el în realitate ar fi vinovat) – și au refuzat să recunoască adevărul, el de fapt nu era vinovat cu nimic. În mod șocant, Ioan Rus, membru marcant al PSD și ministrul administrației și internelor la acea dată, a declarat pe 4 aprilie: „Apreciez drept ciudată punerea în libertate pe motive de procedură a lui Gregorian Bivolaru.” Ca și cum procedura penală nu ar conta prea mult în România, dacă PSD-ul a hotărât că cineva trebuie condamnat cu orice preț. Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Ana: „Este posibil ca tu să fii Iisus din Nazaret? Unde îți sunt învățăceii, unde sunt numeroșii tăi adepți? Unde îți este împărăția? Din nou, opinia publică Incredibil! Mandatul de arestare emis pe numele lui Gregorian Bivolaru în 31 mai 2004, mandat pe care IGP-ul îl consideră probabil valid și în prezent, afișându-l pe Gregorian Bivolaru primul pe lista celor mai căutați infractori din România, invocă opinia publică. Mandatul afirmă faptul că arestarea sa este cerută de populație și rămânerea sa în stare de libertate ar duce la tulburări sociale!!! „Reacția notorie a publicului (care a luat cunoștință de comiterea unor fapte penale grave îndreptate împotriva unor minori) a suscitat și continuă suscite o anumită tulburare socială care justifică luarea unei măsuri preventive drastice față de inculpatul Gregorian Bivolaru, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la o eventuală condamnare definitivă. Lăsarea în libertate a inculpatului tulbură în mod real ordinea publică”. Cum mai poate oare completul de judecată vorbească despre neștirbirea prezumției de nevinovăție în condițiile în care dispune cea mai drastică dintre măsurile preventive doar pentru a da satisfacție opiniei publice intoxicate de declarațiile publice ale Parchetului, care afirma că a ridicat cinci camioane de probe fără a menționa că au fost ridicate obiectele cele mai intime ale celor percheziționați, care a batjocorit o practică recunoscută în toate țările democratice - yoga - făcând publice niște acuzații nesusținute nici măcar de către o presupusă victimă, și care, după aproape 10 ani de monitorizare atentă din partea serviciilor secrete, considera în anul 2004 (și este valabil până în prezent) mai are încă de cercetat pentru obținerea probelor în vederea trimiterii în judecată pentru infracțiunile de o gravitate deosebită puse pe seama lui Gregorian Bivolaru?! Citate semnificative din cartea Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, care conține viziunile călugăriței Anna Catherine Emmerich: Am văzut cum oameni înarmați ce se aflau în slujba tribunalului le dădeau bani celor care se comportau cel mai violent față de Iisus și i-am văzut cum îi împingeau la o parte pe cei care îl priveau plini de milă. Cei dintâi erau lăsați să pătrundă în tribunalul lui Caiafa. Acum, după terminarea audierii martorilor în procesul de la Sibiu, putem să prezentăm o imagine clară a ceea ce s-a petrecut în cazul lui Gregorian Bivolaru, mai ales în perioada martie-aprilie 2004 și vom prezenta în detaliu în articolele noastre toate aceste fapte și mărturii, pentru că publicul are dreptul să cunoască adevărul, inclusiv modul în care a fost manipulat și prostit de autorități, cu ajutorul presei. sursa: yogaesoteric 13 aprilie 2010 ----------------------------------- Acustic 20.4.2010, 11:20 Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ ----------------------------------- Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ (partea a IV-a) de Oltea Mutulescu Martie 2004 rămâne o pată pe obrazul Justiției române. Nu doar prin mandatele emise cu seninătate pentru infracțiuni electronice imaginare, adică un fel de praf în ochi pentru a motiva descinderea brutală în șaisprezece locuințe ale yoghinilor și ridicarea unor zeci de computere împreună cu tone de obiecte personale, fără nicio legătură cu scopul declarat al perchezițiilor. Nu doar prin brutalitatea strigătoare la cer și sfidătoare de convenții internaționale pentru drepturile omului – tinerii care au fost ținuți la podea ore în șir, amenințați de  jandarmi, bătuți cu arma, intimidați de țeava armei lipită de tâmplă, își amintesc încă și își vor aminti multă vreme de acum înainte. Ei știu că aceste cuvinte nu sunt o exagerare. O exagerare vecină cu tortura a fost însă purtarea autorităților față de oameni care nu au avut dreptul la avocat, au fost ridicați cu forța și duși la Procuratură, au fost amenințați, șantajați, umiliți, incriminați fără temei, fără dovezi, ca într-un proces din vremea Inchiziției când „judecata” nu cântărea faptele reale, ci țintea distrugerea psihică a celui hăituit, înainte de a se ajunge la distrugerea sa fizică. Martie 2004 este o pată pe obrazul Justiției române și pentru tot ce s-a petrecut de atunci până astăzi. Pentru faptul că abuzurile la care s-au pretat în acele zile autoritățile au fost consolidate și multiplicate prin reacțiile de mai târziu ale instituțiilor care aveau datoria să restabilească adevărul. Raportul Consiliului Superior al Magistraturii din 2006 este o dovadă realitatea a fost măsluită, fără precauția de a oferi interpretări măcar verosimile. Acest raport susține nici mai mult nici mai puțin decât faptul că yoghinii au înscenat perchezițiile din martie 2004, pentru a discredita autoritățile române! „În acest sens, pe lângă aspectele prezentate deja în raportul restituit, referitoare la agresionarea polițistului, la instigarea unor persoane vătămate la schimbarea declarațiilor etc., menționăm și încercarea de a discredita autoritățile române, prin înregistrarea pe casete video a unor fapte de violență și agresiune pretins a fi comise de agenții publici și polițiști asupra unor practicați yoga din cadrul MISA. În realitate, cu ocazia verificărilor, s-a constatat că persoanele ce purtau uniformele agenților publici și polițiștilor ce se urmărea a fi denigrați, nu făceau parte din corpul jandarmilor sau al organelor de poliție, totul fiind de fapt o înscenare, așa cum rezultă din dovezile din anexa III la prezenta lucrare.” – Nota CSM din 2006 Am menționat într-un articol anterior faptul că, pe 12 martie 2004, a fost prezentat un film care anticipa în mod uluitor evenimentele care aveau să urmeze peste doar câteva zile. (recitiți aici articolul: Simbolurile sabiene: un film premonitor Filmul a fost realizat de un studio de artă esoterică și s-a bazat pe studiul hărții natale a lui Gregorian Bivolaru din perspectiva unei astrologii mai puțin cunoscute, dar foarte profunde și complexe. Cu rădăcini în cultura Mesopotamiei, redescoperite de părintele astrologiei moderne umaniste Marc Edmund Jones și de clarvăzătoarea Elsie Wheeler, simbolurile sabiene oferă o viziune încifrată asupra semnificației celor 360 de grade ale zodiacului, considerate 360 de faze fundamentale de experiență umană. Fiecărui grad îi corespunde o imagine arhetipală, de genul celor pe care le esențializează cărțile de Tarot. Poziția fiecărei planete din astrogramă este interpretată în funcție de această imagine care aduce semnificații foarte subtile despre zestrea pe care o are fiecare om la naștere și mai ales despre menirea sa spirituală. Realizatorii filmului artistic incriminat de Raportul CSM au observat că în astrograma profesorului Gregorian Bivolaru toate imaginile corespondente gradelor sabiene conduc la aceeași semnificație – vocația sa de Ghid spiritual și dificultățile pe care le întâmpină în împlinirea acestei meniri. Acest fapt li s-a părut incitant și au dorit să comunice într-o formă artistică descoperirea pe care o făcuseră. Scenariul care a stat la baza filmului a construit câte o narațiune, o situație, pentru fiecare simbol sabian din astrograma lui Gregorian Bivolaru. De aceea simbolul sabian care indic㠄Doi oameni arestați” a devenit o scenă în care sunt reținute două personaje, doi yoghini. „Filmarea s-a desfășurat într-un parc din apropierea Casei Poporului, care se vede în fundal. Omul legii purta o uniformă de milițian din perioada ceaușistă, desigur, ca o aluzie la evenimente din trecutul profesorului Bivolaru care a fost persecutat politic în acei ani, cercetat de Securitate și condamnat la închisoare pentru infracțiuni inventate. Personajele din film făceau asane în parc, iar milițianul îi întrerupe cu violență. Cei doi sunt filmați apoi în spatele unor gratii, la închisoare. Dar efectele vizuale, muzica, imaginile suprapuse ale unor ființe care meditează scăldate în lumină, toate acestea sugerează yoghinii respectivi au reușit să treacă de limitele regimului politic, de limitele lumii de zi cu zi, găsească libertatea adevărată, îl trăiască în interiorul lor pe Dumnezeu,” povestește regizoarea Mihaela Crețu. Filmul artistic despre simbolurile sabiene a fost vizionat în cadrul spectacolului de ziua lui Gregorian Bivolaru. Șase zile mai târziu s-au declanșat descinderile și violențele autorităților îndreptate împotriva școlii de yoga MISA. Scena din film devine realitate „Ne-am trezit la ușa studioului cu jandarmii. Era dimineață, pe la ora 9. De fapt ne-am trezit prin ușă cu ei, pentru că nu au sunat, au intrat spărgând geamul ușii. Jandarmii erau mascați și au năvălit în toate încăperile din casă. Ne-au somat să închidem telefoanele mobile, ne-au interzis să ne apropiem de telefonul fix. Nu aveam voie să sunăm pe nimeni, nu aveam voie  să răspundem la apeluri. Era și un comisar de Poliție cu ei, domnul Dumitraș Ilie. Cu el am discutat și i-am solicitat să consemneze în detaliu în procesul verbal de percheziție toate obiectele pe care le ridică… Pe lângă zeci de casete audio și video – care oricum n-aveau nimic de-a face cu obiectul mandatului – ne-au fost confiscate, mie și colegilor care erau atunci în studio, o mulțime de bunuri personale: telefoane mobile, agende, cd-player… Domnul comisar nu a considerat necesar să facă asta, noteze însă tot ce confiscă. Sunt prea multe obiecte, ne apucă Anul Nou dacă stăm să le scriem pe toate. Acesta a fost argumentul său. În acea percheziție a dispărut și caseta cu filmul despre simbolurile sabiene. Au trecut șase ani de atunci. Nu știm de ce Procuratura nu ne-a înapoiat-o împreună cu celelalte casete video și cd-uri ale studioului. Am făcut o mulțime de cereri, am participat la zeci de mitinguri de protest… Parcă trăim în țara surzilor”, spune Raul Szanto, unul dintre yoghinii care s-a aflat în dimineața de 18 martie 2004 în studioul luat cu asalt de jandarmi. Au urmat într-adevăr cereri, plângeri, sesizări adresate de MISA autorităților române și asociațiilor naționale și internaționale de apărare a drepturilor omului. Acestea din urmă au comentat cu îngrijorare abuzurile de care sunt responsabile autoritățile române. Procuratura în schimb a dispus neînceperea urmăririi penale pentru polițiștii, jandarmii și procurorii care au încălcat legea în acțiunea de represiune din martie 2004.   Yoghinii au continuat mitingurile. În fiecare săptămână. În fața instituțiilor române care ar fi trebuit să repună adevărul în drepturi. Dan Dunăre, operator de film, a venit să filmeze de multe ori la aceste mitinguri. La unul dintre protestele desfășurate în Piața Victoriei, în fața Guvernului, în aprilie 2004, a avut parte de o ciocnire cu trupele de ordine. „Totul a fost foarte pașnic în timpul mitingului. Yoghinii au scandat lozinci, jandarmii ne-au păzit. Când s-a încheiat totul și lumea se pregătea de plecare a apărut o mașină din care au coborât alți jandarmi care au început să-i bruscheze pe yoghini, fără niciun motiv, pentru că nimeni nu se opunea, nimeni nu se arătase agresiv. Eu m-am apropiat să-l filmez pe unul dintre jandarmii care împingea yoghinii. Alt jandarm s-a apropiat prin spate de mine și mi-a smuls camera video. Cameră profesională, de mii de dolari. Am cerut camera înapoi, mi s-a spus că nu am aprobare să filmez decât în timpul mitingului și nu îmi returnează nimic. Abia după două săptămâni de plângeri și audiențe am recuperat camera și caseta.” Antena1 difuzează un film de pe caseta furată Chiar în zilele în care operatorul Dan Dunăre bătea pe la uși oficiale să-și recupereze  camera video, la jurnalul de știri al Antenei1 s-a difuzat un material care îi acuza pe yoghini că și-au înscenat perchezițiile și violențele din 18 martie 2004. Iar afirmațiile prezentatorilor erau ilustrate cu imagini din filmul artistic despre simbolurile sabiene: secvența arestării celor doi yoghini. „În primele momente am crezut că sunt imagini de pe caseta cu filmul artistic despre simbolurile sabiene, casetă pe care ne-au confiscat-o jandarmii la percheziția din martie 2004. Dar se auzea vocea mea dând indicații de regie pentru actori, indicații pentru operator… Mi-am dat seama că materialul prezentat de Antena1 este de fapt un rest de câteva minute, niște secvențe brute, cum se spune în limbaj de specialitate, înainte de montajul final al filmului despre simbolurile sabiene. Nu știam însă cum ajunseseră aceste secvențe la televiziune. După ce am recuperat caseta confiscată de jandarmi la mitingul din fața Guvernului am observat că pe ea se aflau acele secvențe difuzate de televiziune la știri. Rămăseseră din perioada în care lucrasem filmul artistic despre simbolurile sabiene… deși pe caseta respectivă se mai înregistraseră între timp și alte filmări, care, evident, ștergeau filmarea anterioară. Totuși aceste secvențe rămăseseră spre finalul casetei… supraviețuiseră,” comentează regizoarea Mihaela Crețu. După aproximativ un an și jumătate, raportul Consiliului Superior al Magistraturii relua această acuzație: yoghinii și-au înscenat violențele de care se plâng, și-au înscenat brutalitățile din timpul perchezițiilor desfășurate în 18 martie 2004. Nu jandarmii i-au agresat, nu mascații. Yoghinii s-au costumat în uniforme ale forțelor de ordine și au filmat scene în care bruschează alți yoghini. Dovada? Materialul difuzat de Antena1. Logica după care a funcționat onoratul for al magistraților este stupefiantă. Cât de atent au analizat domniile lor materialul cu pricina? Cu câtă bună credință au înregistrat detaliile și le-au intepretat? „Nu mi-a venit să cred când am citit concluziile legate de povestea cu înscenările. Nu mi-a venit să cred că o asemenea ipoteză invocă drept dovezi imbatabile secvențele acelea de film nemontate. Cum să înscenăm abuzuri ale forțelor de ordine îmbrăcând un actor, unul singur, într-un costum de milițian din epoca ceaușistă și nu de jandarm? Și nici măcar nu era vorba de un costum ca la carte… Abia am reușit la vremea când lucram pentru Simbolurile sabiene, abia am reușit să găsim un chipiu și o tunică… de altfel fără grade. Cămașa albastră am împrumutat-o de la cineva, iar chipiul era de pe vremea lui Pazvante…”, își amintește regizoarea Mihaela Crețu. presupunem totuși că magistrații care au acuzat MISA de înscenare au considerat că secvențele difuzate de Antena1 sunt doar o parte mică din filmul care ar fi înscenat brutalitățile organelor de ordine. Poate și-au imaginat că aceste secvențe sunt un fel de încălzire pentru filmarea scenelor cu zeci de jandarmi lovind ușile cu patul puștii și trântind la podea tineri neînarmați, deloc periculoși, simpli practicanți yoga. Chiar dacă ar fi înscenat și filmat un studio MISA aceste scene, cum ar fi fost cu putință ca un asemenea film să ajungă la toate televiziunile importante din România? Avea cumva MISA acces la orice canal media? Cum ar fi reușit MISA să convingă toate televiziunile importante din România să difuzeze cu o rară voluptate și insistență acele imagini, vreme de mai multe zile? Și mai cu seamă, cum ar fi reușit MISA și performanța de a convinge prezentatorii de știri să anunțe că acele imagini sunt surprinse de cameramanii Poliției și Jandarmeriei Române? Întrebările acestea așteaptă încă un răspuns de la Consiliul Superior al Magistraturii. (sfârșit) sursa: yogaesoteric 19 aprilie 2010