----------------------------------- Hoper 2.8.2007, 00:55 Câteva cuvinte despre îngerul păzitor - Pr. Gheorghe Calciu ----------------------------------- Câteva cuvinte despre îngerul păzitor Când Dumnezeu a creat oștile cerești – serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, puteri, stăpâni, începători, arhangheli și îngeri, nouă ranguri cerești, împărțite în trei grupe de câte trei triade – în marea lui milă, El a hotărît ca îngerii să fie cei mai aproape de oameni, aibă o neîntreruptă legătură cu ei spre călăuzire, ajutorare și sfințire. Printre acești îngeri, îngerii păzitori sunt cei mai blânzi, mai apropiați și mai iubitori, pentru că misiunea lor este să aibă grijă de copii câtă vreme aceștia trăiesc pe pământ, până la bătrânețe și moarte. Acești îngeri sunt plini de iubire și dulci ca niște copii, blânzi ca niște copii, vulnerabili ca niște copii și cresc în misiunea lor ca niște copii, timizi ca niște copii și devin în atitudinea lor, tot mai maturi, mai mustrători și cer mai multe de la copil cu cât acesta crește și sporește în lucruri bune sau rele. Îngerul îl ceartă pe copilul devenit adult, dar mereu este cu el și niciodată nu se îndepărtează de el, oricâte lucruri rele ar face. Așa cum spune Acatistul Îngerului păzitor, el priveghează neîncetat viața fiecăruia dintre noi. Niciodată nu-l părăsește pe cel care i-a fost încredințat, atâta vreme cât trăiește pe pământ, niciodată nu încetează a-l învăța și sfătui pe copil, ca și pe adult, atunci când copilul a crescut, până la sfârșitul vieții lui. Am să spun o scurtă istorioară despre îngerul păzitor al unui copil care i-a fost încredințat grijii lui. Am citit această poveste în Frații Karamazow a lui Dostoiewski. Când s-a născut o fetiță, Dumnezeu a trimis îngerul ei păzitor să o apere în toate zilele vieții ei, până la moarte. S-o păzească de păcate, s-o învețe, n-o lase să cadă în ispite grele. Când fetița a crescut, nu a mai ascultat de îngerul ei păzitor. Zadarnic îi sufla la urechea inimii cuvinte bune, degeaba o învăța milostenia, rugăciunea și iubirea de semeni. Fata devenea tot mai rea, mai nepăsătoare de suferința aproapelui, mai zgârcită și cu inima prinsă de averea ei. Femeia devenise foarte bogată, nu dădea nici o firimitură de pâine vreunui sărac, ci punea slugile să-i izgonească pe cerșetori cu bățul. Îngerul ei era mereu întristat și se gândea cu groază ce se va întâmpla cu sufletul femeii la moartea ei. A venit și ziua morții și a judecății femeii. Pentru păcatele ei cele multe și pentru nemilostivirea ei față de săraci și bolnavi, Dumnezeu a trimis-o în iad să stea în iazul de smoală, unde erau aruncați zgârciții și nemilostivii. Iar îngerul ei păzitor se plimba pe malul iazului de smoală și plângea pentru sufletul pierdut și se zbătea să-și amintească dacă această femeie a făcut vreun bine în viața ei. Și-a adus aminte că o dată, mergând cu căruțele cu recoltă la oraș pentru a o vinde, femeia a dat un fir de ceapă verde unui cerșetor. Atunci a alergat îngerul la tronul lui Dumnezeu și, căzând cu fața la pământ, a spus: ”Doamne, femeia aceasta a făcut o dată un bine. A dat un fir de ceapă verde unui cerșetor.” ”Bine, i-a spus Dumnezeu, uite aici firul de ceapă, ia-l și du-te pe malul iazului de smoală. Spune-i femeii să se prindă de firul de ceapă și trage-o încet afară din iaz. fii cu grijă firul de ceapă este foarte subțire și se poate rupe ușor.” Îngerul a luat firul de ceapă și s-a dus pe malul lacului. A strigat-o pe femeie și i-a spus: ”Domnul Dumnezeu S-a milostivit de tine și m-a trimis cu acest fir de ceapă. pe care tu l-ai dat odată unui cerșetor. Apucă-te cu grijă de el ca să nu se rupă și eu am să te trag încetișor afară din iaz ”. Femeia a făcut ce i-a spus îngerul. Acesta a început s-o tragă cu grijă afară din iaz. Când celelalte suflete au văzut că un înger o scoate pe femeie din smoală, s-au agățat de poala rochiei ei gândind ca îngerul le va trage și pe ele afară. Atunci femeia a început să-i înjure,-i ocărască și să-i blesteme, lovindu-i cu picioarele și strigând: ”Lăsați-mă în pace, nemernicilor, eu am dat firul de ceapă, nu voi. Duceți-vă în fundul iazului, blestemaților.” În clipa aceea, s-a rupt firul de ceapă și femeia a căzut înpoi în iazul de smoală. Și îngerul a început să plângă din nou cu tristețe. V-am spus această povestioară ca să înțelegeți că, într-adevăr, îngerul păzitor nu ne părăsește niciodată, el rămâne mereu credincios misiunii pe care Dumnezeu i-a încredințat-o pentru a mântui sufletul, pentru că el iubește sufletul încredințat grijii sale, se roagă pentru el și-i șoptește la ureche numai sfaturi bune; el este conștiința noastră bună, care ne duce pe drumul mântuirii, dacă îl ascultăm. El se bucură cu bucurie mare când îl ascultăm și plânge când ne prefacem surzi la sfaturile sale. Fiecare ființă umană, bună sau rea, își are îngerul său păzitor. În clipa în care copilul se naște, îngerul vine la patul lui, trimis de Dumnezeu, ca să-l învețe,-l apere de primejdii, de ispitiri, de influențele rele ale diavolului și ale oamnilor răi. Ați observat că, în clipa în care ești gata să săvârșești un păcat, o voce lăuntrică îți șoptește: ”Nu face asta.” Când un pericol necunoscut te pândește, același înger îți suflă la ureche: ”Nu te duce acolo”, sau ”Ferește-te de omul acesta” etc. Dacă păstrezi în viața ta măcar o mică parte din puritatea copilăriei, o mică parte din inocența ta, atunci vei auzi glasul îngerului păzitor conducându-te neatins de vicisitudinile vieții către un mai bun loc în societatea creștină, către o mai bună congregație ortodoxă, vei fi apărat de Dumnezeu și sufletul tău va fi liber de orice frică, incertitudine și îndoială și vei avea curajul să înfrunți nedreptatea, iubești pe aproapele tău și chiar pe vrăjmașul tău. Vei păși în lumina lui Dumnezeu. Uneori poți să-ți vezi îngerul păzitor, nu ca o persoană, ci ca lumină, mai mult spirituală în partea dreaptă a capului tău, ceva deosebit față de lumina soarelui sau a unei lămpi. Este o lumină dulce care vine de sus și-ți pune în suflet o bucurie neînțeleasă. Atunci să înțelegi că îngerul tău păzitor este acolo, încearcă-ți comunice ceva bun. Spune o rugăciune, curățește-ți inima și mintea, aminește-ți că ai un prieten, cel mai credincios și care nu te va părăsi niciodată, nici măcar în momentele tale de păcătuire. Adu-ți aminte și că un mesager al cerului te vizitează și cântă-i: ”Vestesc cu glas mare, grija ta neîncetă pentru mine păcătosul, îngerul meu păzitor; căci, prin necazurile și ispitirile care tulbură pacea sufletului meu în această lume frământată, tu te arăți a fi grabnic ajutător și mângâietor al meu.” (Condacul 6 din Acatistul Îngerului Păzitor) Ingerul păzitor este de față în ultimele clipe ale vieții noastre, el ne va lua sufletul și ni-l va apăra de atacurile demonilor care vor spune că le aparține lor din cauza multelor păcate săvârșite sau nespovedite. Îngerul le va răspunde însă atâta vreme cât sufletul nu ne-a fost judecat și condamnat, el aparține lui Dumnezeu. El ne va lua sufletul și-l va duce în toate locurile pe unde am trăit și ne va aminti tot ce am făcut bun sau rău în acele locuri. ”Iată, va spune el, aici te-ai rugat, dincolo ai ajutat un bolnav, aici ai dat ceva unui cerșetor, aici ai facut rău, aici te-ai mâniat, sau ai băut, sau te-ai lăcomit”, astfel că vom vedea toate faptele pe care le-am săvârșit în viața noastră. Conduși de înger, vom vedea locurile de fericire ale sfinților și apoi locurile de durere ale celor păcătoși, pentru ca să înțelegem că Dumnezeu este drept, dar este și bun, și milostiv. Vom descoperi în această călătorie a sufletului sub conducerea îngerului nostru păzitor că și noi am dat poate, unui sărac, «un fir de ceapă verde» și îngerul va pleda pentru noi în fața Judecătorului Suprem. Și dacă hotărîrea lui Dumneseu, din cauza multelor noastre păcate, va fi împotriva noastră, nu uităm că îngerul nostru păzitor nu ne va părăsi, chiar dacă am ajuns în «iazul de smoală» și că va căuta să mențină în noi nădejdea mântuirii din rău până la Judecata din Urmă când Dumnezeu, luând în seama căința noastră, va revărsa mila Lui peste noi și vom fi mutați în Împărăția Cerurilor, prin rugăciunea îngerului nostru păzitor. Amin. Pr. Gheorghe Calciu sursa: http://www.romfest.org/rost/nov-dec2004/ingerul.shtml ----------------------------------- Radha 11.5.2009, 02:49 ----------------------------------- superb comentariu