----------------------------------- Acustic 24.2.2008, 06:12 Parapsihologie - Wikipedia ----------------------------------- Parapsihologie De la Wikipedia, enciclopedia liberă Parapsihologia reprezintă unul din domeniile psihologiei de cunoaștere a unor fenomene pe care percepția noastră uzuală nu le poate explica imediat și care se derulează într-un alt plan decât cel al universului newtonian. Descrierea și definirea acestor fenomene stau la baza parapsihologiei. 1 Terminologie 2 Ramuri 3 Suportul teoretic al parapsihologiei 3.1 Fenomenele studiate de parapsihologie 4 Experimentări și cercetări 4.1 Fenomenele PSI 5 Bibliografie 6 Vezi și 7 Legături externe Terminologie Termenul de parapsihologie a fost utilizat pentru prima oară de germanul Max Dessoir în 1889. După americanul Joseph Banks Rhine (1895-1980) parapsihologia se definește ca o ramură a științei care detectează și analizează facultățile datorită cărora o ființă umană (chiar un animal) intră în contact cu mediul, sau chiar îl modifică, fără ajutorul simțurilor sau al mușchilor săi. Ramuri Parapsihologia este subîmpărțită în două mari ramuri: 1. Percepțiile extra-senzoriale: telepatia, clarviziunea, claraudiția, precogniția, postcogniția, psihometria. 2. Capacitățile paranormale psihokinezia (telekiezia), pirokinezia, experiențele extracorporale, experiențele în apropierea morții, reîncarnarea capacitățile mediumice. Suportul teoretic al parapsihologiei Studiul parapsihologiei are suport teoretic în: demonstrarea posibilității existenței și chiar a obținerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltările matematice și este necontradictorie în raport cu teoria relativității einsteiniene; oferă suportul teoretic al posibilității percepției – în același moment temporal – a trecutului, prezentului și viitorului. Observațiile de astrofizică ale lui Kozîrev din anii ’60 au arătat de asemenea că în același moment temporal, se poate observa poziția trecută, prezentă și viitoare a unei formații cosmice. Teoria Aharonov – Bohm care, demonstrând existența interacțiunii de la distanță în lumea particulelor subatomice, oferă o nouă bază de credibilitate a fenomenelor telepatice. În cadrul parapsihologiei se disting două mari diviziuni: cea care subsumează domeniile în care trăsătura dominantă o formează bioinformația, percepțiile extra-senzoriale și din care face parte și telepatia; cea care cuprinde domeniile în care trăsătura dominantă este oferită de către primordialitatea manifestărilor energetice, de capacitățile paranormale Fenomenele studiate de parapsihologie A. Fenomene predominant bioinformaționale, extra-senzoriale: 1. telepatia – transmisia la distanță a gândului ca mesaj extrasenzorial 2. clarviziunea – „ceva” de natura unui vector necunoscut părăsește individul (în timp și spațiu) pentru a lua contact și cunoștință despre „altceva” și, reîntorcându-se, aduce mesajul informațional. 3. precogniția – ghicirea viitorului sau a unor fapte și lucruri ascunse. 4. retrocogniția – ghicirea trecutului. 5. percepția dermato – optic㠖 impresia senzorială transmisă de la distanță, telestezie 6. extracorporalitatea 7. radiestezia – capacitatea de a identifica resurse subterane. 8. interacțiuni om – plante, om – animale 9. înregistrarea gândurilor 10. fenomene la limita vieții B. Fenomene predominant energetice: 1. Transmutația atomică de slabă energie ( efectul Kervran) 2. poltergeist – mișcarea în spațiu a obiectelor fără o cauză depistabilă de oameni. Ar putea exista o legătură între fenomenul de poltergeism și comportarea anormală a câmpului magnetic înconjurător (observație rezultată din experimentări / observații /supraveghere efectuate de cercetători acreditați). 3. teleportația 4. levitația – ridicarea în spațiu prin alte forțe decât cele convențional – cunoscute (hipnoză, sugestie, telepatie, alte fenomene PSI). 5. telekinezia 6. raps 7. materializări 8. dematerializări 9. fotografii induse mental – efectul Fukuray –Ted Serious (tauthografie) C. fenomene după pragul morții: 1. transcomunicație ( efectul Raudive) 2. mediumitate (spiritism) 3. apariții 4. fotografii ale spiritelor 5. fenomenul „déjà vu” Experimentări și cercetări Pentru că nu cunoaștem fenomenele parasenzoriale –numite și paranormale , respectiv fenomenele PSI (abreviere prin care se subînțeleg fenomenele ce fac obiectul de studiu al psihotronicii) ci numai le constatăm experimental, suntem în faza de a le înregistra că există, de a încerca să le reproducem – empiric – și (cel mai rău) le ignorăm sau să le refuzăm existența pertinentă, legică, ca un fapt natural dar necunoscut. Fenomenele PSI Studierea fenomenelor PSI s-a făcut și se face în numeroase institute de cercetare și universități americane, englezești și sovietice / rusești precum și în mediile științifice militare cum sunt: Universitatea Harvard, Universitatea California din Los Angeles (UCLA), misiune Apollo 14, Institutul de Radiocomunicații din Moscova, centrul medical Maimonides din New -York, Universitatea din Londra, spitalele Maudsley și Bethleem, Academia de Științe din New York, NASA prin direcția de cercetări biotehnologice. Experimentele au dat între 50% și 80% rezultate pozitive în sensul că s-au stabilit legături telepatice între emițător și receptorul-țintă. Existența reală a fenomenelor paranormale și implicit a transmisiei informației telepatice a fost stabilită - prin sute de demonstrații științifice riguros supravegheate de numeroși specialiști reputați și sunt de netăgăduit - pe baza lucrărilor profesorului american J.B. Rhine de la Universitatea Duke – Carolina de Nord, SUA ( s-au realizat, printre altele, 85.000 de încercări de transmitere la distanță de informații din care 28% rezultate exacte față de 20% rezultate exacte dacă ar fi acționat hazardul). Probabil că fenomenul (complexul) PSI poate fi cel de al treilea sistem de semnalizare între ființe (pe lângă gesturi și graiul articulat). Potrivit cercetătorilor și oamenilor de știință care susțin ipoteza biotehnologică paleoastronautică, pentru strămoșii noștri astronauți care, se pare, ne-au implantat inteligența superioară și creativitatea artistică, acest al treilea sistem de semnalizare ar fi putut constitui sistemul de bază. Ei consideră datorită acestui sistem se poate forma o inteligență superioară colectivă care beneficiază de cunoștințele și inteligența fiecărui individ – fiind cuplați permanent și necondiționat la banca de date colectivă. Bibliografie Renato Zamfir – Terra incognita editura SAECULUM I.O. București 2001 Eugen Celan - Telepatia ; editura Teora București 1993 Eugen Celan - Războiul parapsihologic; editura Teora București 1992