----------------------------------- 1% 8.11.2008, 03:32 Aham si Ahamvritti ----------------------------------- AHAM SI AHAMVRITTI Discipolul: Cum o căutare realizată prin intermediul egoului ne poate revela faptul că el este ireal ? http://www.arunachala-ramana.org/photos/restored_photos/full/cav_34.jpgMaestrul: Existenta egoului face parte din lumea fenomenelor. Il putem transcende absorbindu-ne în sursa de unde se ridică AHAMVRITTI (*) (sentimentul de "Eu", care este permanent la omul obisnuit) . * MAHARISHI afirmă această "formă mentală" (a eului AHAMVRITTI) este sursa tuturor celorlalte forme mentale, adică a întregii experiente în lumea manifestată . Discipolul: AHAMVRITTI (sentimentul egoului) nu este totodată una din cele trei forme sub care se manifestă egoul ? YOGAVASISHTHA, ca de altfel si alte texte străvechi, vorbesc despre trei forme ale egoului . Maestrul: Este adevărat. Au fost descrise "trei corpuri" ale egoului: material, subtil (astral) si cauzal. Aici nu este vorba decît de o analiză. Dacă metoda folosită pentru a face această analiză ar fi trebuit să depindă de forma egoului, puteti fi siguri că niciodată, nici o căutare adevărată nu ar fi fost posibilă; formele pe care le poate lua egoul sînt multe. ATMAVICHARA(investigarea de sine, introspectia, căutarea în sine însusi a Realitătii Absolute, realizată după o metodă ratională) cere ca voi să o realizati cu o singură formă a egoului, adică cu AHAMVRITTI . Discipolul: E posibil totodată ca ea să rămînă incapabilă realizeze JNANA (cunoastere);a experimenta continuu starea de "Eu sînt BRAHMAN (Supremul Absolut)", "Totul este Sine") ? Maestrul: Căutarea Sinelui, al cărui fir conducător este AHAMVRITTI, este comparabilă cu căutarea unui cîine care îsi găseste stăpînul gratie mirosului său. Stăpînul se poate găsi într-un loc îndepărtat, necunoscut. Totusi aceasta nu-l împiedică cu nimic pe cîine să revină lîngă el. Mirosul stăpînului este pentru animal un indiciu infailibil. Nimic altceva: vestmîntul său, statura - nu contează pentru cîine. Cîinele se atasează fără greseală mirosului, în timp ce îsi caută stăpînul si în final el reuseste să îl găsească . Discipolul: Rămîne totusi întrebarea: De ce trebuie să căutăm sursa lui AHAMVRITTI excluzînd toate celelalte VRITTISURI (turbion mental, orice fapt psihic, oriceidee, orice sentiment, orice nuantă afectivă) pentru a ajunge la Realizarea Sinelui ? Maestrul: Cuvîntul AHAM este prin el însusi foarte sugestiv. Cele două litere care îl compun, A si HA, sînt prima si ultima literă a alfabetului sanscrit. Acest cuvînt ne sugerează totul este inclus în el. De ce? Pentru că AHAM semnifică existenta în ea însăsi. Desi conceptul de "Eu" sau de "Eu sînt" este desemnat de obicei prin termenii AHAMVRITTI, el nu se aseamănă totusi cu celelalte VRITTISURI (fenomene psihice) ale mentalului. Spre deosebire de acestea din urmă care nu sînt legateîn mod esential unele de altele, AHAMVRITTI este legat în mod egal, prin însăsi natura sa, de fiecare din celălalte VRITTISURI. Fără AHAMVRITTI nu poate exista nici un alt fel de VRITTI, în timp ce el însusi poate exista în mental fără a depinde de nici unul din celelalte VRITTISURI. El diferă deci de celelalte într-un mod fundamental. Căutarea sursei din care se naste AHAMVRITTI nu vrea deci doar să ducă la fundamentele unei forme de ego ci chiar la sursa din care emană eul, cu alte cuvinte căutarea si realizarea sursei egoului, atunci cînd acesta ia forma de AHAMVRITTI, implică în mod necesar să fi fost transcens egoul sub toate celelalte forme . Discipolul: Admitînd că AHAMVRITTI include în esenta sa toate formele de ego, de ce trebuie totusi să alegem acest VRITTI si nu un altul atunci cînd căutăm Sinele ? Maestrul: Deoarece el este continutul ireductibil al tuturor experientelor voastre; deoarece căutînd sursa sa adoptati singura metodă care poate fi utilizată pentru a ajunge la Sine. Se spune că egoul posedă un corp cauzal. Cum credeti că puteti să faceti din el obiectul investigatiei voastre? Atunci cînd el se află în această formă, voi sînteti cufundati în tenebrele somnului . Discipolul: Egoul sub formele sale imateriale si cauzale nu devine intangibil, astfel că nu mai putem să-l sesizăm căutînd sursa lui AHAMVRITTI în timpul stării de veghe ? Maestrul: Nu. Această căutare duce la însăsi existenta egoului. Imaterialitatea acestuia din urmă nu trebuie să ne deruteze . Discipolul: Singurul scop adevărat este acela de a realiza fiinta pură si neconditionată a Sinelui, care nu depinde deloc de ego. La ce-ar putea folosi o căutare centrată pe ego în forma sa de AHAMVRITTI ? Maestrul: Egoul nu se caracterizează decît printr-o singură functie esentială (deoarece el este evanescent, contează mai putin faptul că îl înfătisăm aici sub forma sa, sub activitatea sa sau în orice alt fel). El este un nod care leagă Sinele (Constiinta pură) de corpul fizic care este inert si lipsit de capacitatea de a simti. De aceea egoul este numit CID JADA GRANTHI (nodul dintre constiintă si ceea ce este neanimat), eul, aparatul psihic. Căutînd sursa lui AHAMVRITTI veti sesiza numai aspectul esential al egoului, CIT (constiinta, văzută ca o caracteristică a Realitătii Ultime). Din acest motiv această analiză trebuie să conducă la realizarea purei Constiinte de sine . Discipolul: Ce relatie există între Constiinta pură realizată de JNANI (cel care trăieste în JNANA, omul eliberat) si "Eu", acceptat ca experientă esentială si primordială ? Maestrul: Constiinta nediferentiată a fiintei pure este Inima, HRIDAYAM, ceea ce sînteti cu adevărat, asa cum însusi cuvîntul o exprimă (HRIT + AYAM = inima, aceasta). Din inimă emană eul. Aceasta este experienta primordială. Acest Eu are caracterul de SHUDDHA SATTVA (SATTVA pură). Cu această calitate de SHUDDHA SATTVA SVARUPA (a cărei natură proprie este SATTVA pură, adică neatins de RAJAS si TAMAS) Eul pare să subziste la JNANI (eliberat) . Discipolul: La JNANI (omul eliberat) egoul subzistă sub forma SATTVAICA si prin urmare el pare a fi real. Este adevărat ? Maestrul: Nu. Existenta egoului, sub orice formă ar fi, este ea însăsi o aparentă, atît la JNANI (omul eliberat) cît si la AJNANI (omul ignorant). Dar acesta din urmă este dominat de iluzia că starea de veghe si lumea sînt reale; egoul îi pare a fi real. Văzînd un JNANI (om eliberat) actionînd ca celelalte persoane, se va simti obligat să-i atribuie si lui o individualitate . Discipolul:Atunci care este rolul lui AHAMVRITTI la JNANI (omul eliberat) ? Maestrul: El nu are rol. Caracteristica unui JNANI este Inima însăsi. El este unit, identificat cu această pură Constiintă nediferentiată pe care UPANISHADELE o desemnează sub numele de PRAJNANA (constiinta care cunoaste). In AITAREYAUPANISHAD există una din cele patru mari afirmatii ale UPANISHADELOR: BRAHMAN este PRAJNANA". PRAJNANA este cu adevărat BRAHMAN (Suprem Absolut) decît PRAJNANA" . Discipolul: Cum este posibil atunci ca AJNANI (omul ignorant) trăiască în această nefericită ignorare a singurei si unicei Realităti ? Maestrul: Deoarece el nu îsi percepe decît propriul mental care nu face decît să reflecte lumina răspîndită de Constiinta Pură care emană din Inimă. De această Inimă, AJNANI (omul ignorant) nu are cunoastere. De ce? Pentru că mentalul său este extrovertit si nu i-a căutat niciodată sursa . Discipolul: Ce împiedică această lumină infinită si nediferentiată a Constiintei care emană din Inimă se reveleze unui AJNANI (om ignorant) ? http://www.arunachala-ramana.org/photos/restored_photos/full/cav_35.jpgMaestrul: Precum apa dintr-un vas reflectă imensul soare în limitele strîmte ale recipientului, tot astfel VASANASURILE sau tendintele latente ale individului reflectă, precum oglinzile, lumina universală si infinită a Constiintei emanînd din Inimă, prezentînd sub formă de reflexie, fenomenul pe care noi îl numim mental. Cum el nu vede decît această reflexie, AJNANI (omul ignorant) ajunge să se creadă o fiintă finită, un JIVA (individualitate). Dacă mentalul se introverteste căutînd sursa lui AHAMVRITTI, VASANASURILE se sting. Absenta lor antrenează disparitia fenomenului de reflexie, adică a mentalului care se resoarbe atunci în lumina Realitătii Unice, Inima. Aici se află rezumatul si esenta a ceea e un aspirant la desăvîrsire trebuie să cunoască. Datoria sa imperioasă constă în a căuta cu fervoare si concentrare sursa lui AHAMVRITTI . Discipolul: Dar eforturile pe care el le poate face se limitează la starea de veghe. Cum o căutare realizată într-o singură stare din cele trei ale mentalului, poate să distrugă mentalul ? Maestrul: Fără îndoială, SADHAKA incepe să caute sursa lui AHAMVRITTI cînd este în starea de veghe. Nu se poate spune atunci că mentalul său a fost distrus.Dar însusi procesul de căutare a Sinelui revelează aspirantului că alternanta sau transmutarea celor trei stări ale mentalului, ca de altfel a celor trei stări în sine, face parte din lumea fenomenală care nu ar trebui să afecteze ardenta sa căutare interioară. Căutarea Sinelui prin intermediul autoanalizei nu este posibilă de fapt decît dacă se realizează cu o deosebit de intensă introvertire a mintii. Scopul final al unei asemenea căutări este cu adevărat Inima, Lumina Nediferentiată a Constiintei Pure, în care strălucirea reflectată a mentalului este complet resorbită . Discipolul: Nu există deci nici o diferentiere pentru un JNANI între cele trei stări ale mentalului ? Maestrul: Cum ar putea să existe din moment ce mentalul însusi este dizolvat si pierdut în lumina Constiintei ? Pentru JNANI cel trei stări sînt toate la fel de ireale. AJNANI este incapabil să înteleagă aceasta deoarece, pentru el, starea de veghe este modul prin care el atinge realitatea, în timp ce JNANI recunoaste Realitatea prin Realitatea însăsi. Pura Constiintă este eternă prin însăsi natura sa. Ea subzistă imuabil în starea de veghe, în vis si în somnul profund. In ochii celui care s-a absorbit în această realitate nu există nici mental, nici vreuna din stări si prin urmare nici introvertire nici extrovertire. El este starea permanent trează deoarece el este trezit fată de Sinele etern . El este starea de vis perpetuu deoarece pentru el lumea nu este alt lucru decît un vis constant repetat . El este starea de continuă adormire deoarece este în orice moment eliberat de constiinta lui "Eu sînt corpul" . Discipolul: Trebuie deci să consider că aflati într-o stare de trezire-visare-adormire în timp ce îmi vorbiti ? Maestrul: Cum experienta voastră constientă se limitează doar la momentelede extrovertire a mentalului, voi numiti momentul prezent stare "de veghe". Dar sînteti în acest moment adormiti fată de Sine, ceea ce face din voi oameni care dorm perpetuu . Discipolul: Somnul nu este pentru mine decît o simplă vacuitate . Maestrul: Gînditi astfel deoarece starea voastră de veghe constă într-o constantă efervescentă a mentalului vostru agitat . Discipolul: Prin vacuitate înteleg că în timpul somnului nu am, ca să spun asa, constiintă de nimic. Pentru mine e ca si cum nu as exista . Maestrul: Dar totusi existati atunci cînd dormiti . Discipolul: Este posibil, în orice caz eu nu-mi dau seama . Maestrul: Eu sper că glumiti. Vreti să spuneti că nu existati în timpul somnului? numiti domnul X cînd adormiti, iar cînd vă treziti descoperiti că ati devenit domnul Y ? Discipolul: Faptul că îmi conserv identitatea poate fi un efect al memoriei mele . Admitînd aceasta, vedeti acest lucru posibil dacă nu ar exista o continuitate a constiintei ? Discipolul: Dar eu nu sînt constient de această continuitate atunci cînd dorm . Maestrul: Nu. Dar cine declară în acest moment că nu a fost constient? Bineînteles, mentalul tău. Puteti să afirmati că nu mai există mental atunci cînd dormiti. Dar ce valoare poate avea mărturia pe care o aduce mentalul vostru asupra existentei voastre si asupra a ceea ce trăiti în timpul somnului? A căuta sprijinul mentalului pentru a nega existenta voastră sau constiinta în această stare de somn, este ca si cum ati cere fiului vostru să se îndoiască de propria voastră nastere. Aduceti-vă aminte, v-am mai spus-o, existenta si constiinta nu sînt două lucruri diferite.Ele sînt identice si dacă, dintr-un anumit motiv, văsimtiti obligati să admiteti că existati atunci cînd dormiti, fiti sigur că aveti, de asemenea, constiinta că existati. Constiinta pe care o pierdeti în timpul somnului este cea a existentei voastre corporale. Confundati, pentru moment, veritabila Constiintă a Sinelui care este eternă.PRAJNANA (constiinta care cunoaste), sursa lui "EU", subzistă întotdeauna si nu este afectată de nici una dintre cele trei stări trecătoare ale mentalului. PRAJANAN vă permite să păstrati identitatea. PRAJNANA provine de dincolo de cele trei stări si poate să subziste dincolo de ele si indiferent de ele. Va trebui să căutati această realitate în timpul a ceea ce voi numiti starea de veghe, urcînd de la AHAMVRITTI pînă la sursa sa. Această căutare, intens practicată, va revela faptul că mentalul si cele trei stări ale sale sînt nereale. Veti descoperi că sînteti Constiinta Eternă, infinită a Fiintei Pure: Sinele, Inima .