----------------------------------- Acustic 20.10.2009, 01:46 Capitolul 4 - Hotărârea Domnului în privința hoților ----------------------------------- Capitolul 4 Hotărârea Domnului în privința hoților 1. Unul dintre tinerii farisei a spus: “O, tu mare, sublim și puternic spirit! Am înțeles multe din cele ce ne-ai spus, dar nici pe departe totul! Noi toți îți mulțumim însă din inimă, căci tu ai dezvăluit cu adevărat - folosindu-te de marea cheie a raiului - multe taine despre care înainte vreme nu aveam nici măcar habar. Ne vom da și de acum încolo toată silința să mergem înainte pe calea cea dreaptă a vieții; am vrea însă o cunoaștem mai bine. Pentru astăzi însă am aflat mai mult decât de ajuns; căci, până când spiritul nostru va putea mistui totul, va trebui să mai treacă un timp. Mâine vom putea fi mai deschiși pentru lucruri încă și mai sublime, și mai profunde, decât am fost astăzi. 2. Acum însă am mai vrea să-l auzim rostind câteva cuvinte pline de înțelepciune și pe bărbatul cu înfățișare de mare înțelept, care stă alături de guvernator și vorbește în taină cu acesta. Căci acela, deși nu este un înger, pare să întreacă de departe pe toți, căci fața sa și calmul său oarecum stoic din timpul cuvântării tale îngerești trădează o mare profunzime și măreție!” 3. Iulius a spus: “Aici aveți dreptate; însă nu este deloc atât de ușor să-L faci pe omul acela să vorbească, așa cum credeți voi. Atunci când vrea, El vorbește uneori foarte mult și fiecare cuvânt al Său este un întreg univers de înțelepciune; însă atunci când El nu vrea să vorbească, cu greu L-ar putea convinge cineva să o facă. Dar încearcă singur, întreabă-L și El îți va răspunde într-un fel sau altul!” 4. Atunci, tânărul fariseu a spus: “Nu, nu am curaj de ajuns; căci el i-ar putea da unuia ca mine un răspuns pe care să nu-l poală duce o viață întreagă! renunțăm așadar pentru astăzi la gândul nostru nesăbuit!” 5. Iulius a spus: “Bine faceți! Căci și mâine va fi o zi și atunci se va ivi poate un prilej mai bun decât astăzi de a intra în vorbă cu El. Poate vă va mai cere însă astăzi să faceți ceva și atunci Îi veți putea asculta cuvintele fără vreo greutate.” 6. Și, cu aceasta, tinerii noștri farisei s-au liniștit, așteptând un prilej potrivit ca să audă vorbind pe Mine. 7. La scurt timp a apărut însă un oștean care venea dinspre mare, acolo unde se aflau legați cunoscuții răufăcători, și i-a spus lui Iulius: “Doamne și stăpâne! Nu o mai putem scoate la capăt cu cei cinci ucigași, căci folosesc vorbe atât de înspăimântătoare și fac gesturi atât de oribile, încât toți soldații sunt îngroziți, iar unii dintre ei abia de se mai pot stăpâni, în fața cumplitelor injurii și blasfemii, ca să nu se arunce cu furie asupra lor. Îți spun: mai bine murim decât să mai suportam asemenea injurii răutăcioase și obraznice!” 8. Atunci, Iulius M-a întrebat pe Mine: “Doamne, ce să facem?” 9. Eu am spus: “Până dimineață nu mai sunt decât cinci ceasuri și cei cinci răufăcători vor trebui să rămână acolo! Nu li se poate reduce și nu trebuie să li se reducă nici o clipă din acest răstimp! Dacă însă paznicii nu mai pot suporta injuriile, n-au decât să se retragă și atunci nu le vor mai auzi; căci nici unul dintre criminali nu va scăpa și nu-și va desface legăturile! De lucrul acesta am grijă Eu! Cei șapte răzvrătitori însă nu suferă prea mult și sunt liniștiți; aceștia pot rămâne în continuare cu paznicii și mâine ne vom descurca lesne cu ei. Criminalii însă ne vor mai da mult de furcă. Deci așa să fie; căci doar printr-o mare suferință se va putea elibera, încet-încet, sufletul ucigașilor cei mârșavi de trupul diavolului și de spiritele cele rele ale acestuia, iar fără o asemenea eliberare nici nu poate fi vorba de vreo tămăduire.'' 10. La aceste cuvinte ale Mele, oșteanul s-a îndepărtat și Mi-a urmat de îndată porunca.