----------------------------------- Acustic 20.10.2009, 02:03 Capitolul 10 - Trebuințele și răul care apare din ele ----------------------------------- Capitolul 10 Trebuințele și răul care apare din ele 1. Domnul: “N-ați citit voi despre Edenul pământesc de odinioară, acolo unde a fost făcut primul om? Acest Eden era o grădină mare în care creșteau din belșug cele mai bune roade de pe întreg pământul; și în locul acela nu a muncii mâna vreunui om! Astfel, primii oameni nu aveau case și orașe; ei aveau doar foarte puține trebuințe, ușor de mulțumit, dar rămâneau sănătoși, atingeau o vârstă foarte înaintată și aveau destul timp să se ocupe de creșterea lor sufletească, ceea ce explică de ce ei se aflau într-o legătură strânsă, permanentă, cu forțele cerului. 2. Cain a ridicat însă, din îndemnul Satanei, un oraș pentru fiul său Hanoh, căruia i-a și dat numele acestuia; și aceasta a fost piatra de temelie care a stat la baza tuturor relelor de pe pământ. 3. Adevăr vă spun vouă: omul nu are nevoie de foarte multe pentru traiul de pe acest pământ; însă pretențiile de mărire ale omului și trufia sa, înfumurarea sa și setea de putere, toate acestea cer nespus de multe și tot nu pot fi mulțumite! 4. Iar toate acestea sporesc mai ales grijile oamenilor și atunci firește că ei nu mai au timp să se îndeletnicească cu ceea ce ar trebui să se îndeletnicească - lucru pentru care i-a așezat Dumnezeu pe acest pământ. 5. De la Adam și până la Noe, copiii din munți n-au dus niciodată vreun război, căci ei aveau doar trebuințe mici și nici unul nu vroia să fie mai mult decât era fratele său, iar părinții le impuneau respect copiilor lor în cel mai înalt grad, pentru că s-au dovedit mereu a fi conducători înțelepți, buni învățători și sfătuitori. (Detalii despre acea perioadă vezi: „Casa Domnului”, n.r.) 6. Atunci însă când omenirea mioapă la suflet și la minte a început să-și împodobească în fel și chip conducătorii, învățătorii și sfătuitorii, le-au uns capelele și le-au așezat pe ele coroane, înzestrându-i cu tot felul de puteri pentru sporirea autorității lor, s-a încheiat cu viața modestă! 7. Fastul și luxul au însă stomacul foarte mare, cu neputință de saturat. Pământul n-a mai putut da hrană de ajuns, iar bogătașii greu de săturat au început să se întindă și iar să se întindă, socotind pământurile ocupate ca fiind ale lor, după care au trecut neîntârziat la sporirea bogăției lor, stârnind astfel pizmă și invidie și, prin acestea, nemulțumire, gâlceavă și războaie, iar, la sfârșit, cel mai puternic a impus dreptatea sa, s-a făcut stăpân peste cei mai slabi și i-a silit să muncească pentru el și să i se supună lui în toate. Iar cei răzvrătiți au fost pedepsiți și constrânși la ascultare necondiționată, de multe ori chiar sub amenințarea pedepsei cu moartea! 8. Vedeți deci, toate acestea au fost urmările unei creșteri exterioare pe acest pământ, ale setei de bogăție și ale trufiei născute de ea! 9. Iar atunci când Eu, cu spiritul Meu venit din ceruri, vreau să întorc cu gândul la starea primordială preafericită a primilor oameni și vă arăt căile date uitării un timp atât de îndelungat, căi care duc spre împărăția lui Dumnezeu, cum îmi puteți spune voi că aceste condiții pe care vi le-am pus pentru a deveni ucenicii Mei sunt prea severe, ba chiar aproape de neîmplinit?! 10. Adevăr vă spun vouă: jugul pe care îl voi așeza pe umerii voștri este unul ușor și ușoară ca fulgul este și povara pe care v-o dau Eu să o duceți, față de poverile pe care le aveți de dus acum, zi de zi. 11. Cât de numeroase sunt grijile voastre! Voi nu cunoașteți odihna și liniștea nici ziua, nici noaptea, și toate acestea din pricini lumești, ca nu cumva să păgubiți ceva din imaginata voastră splendoare și din bunăstarea făurită prin sudoarea adeseori îndoită cu sângele surorilor și fraților voștri mai slabi! 12. Cum ar mai putea atunci sufletul, care are asemenea griji, sa găsească vreun pic de timp pentru a face câte ceva și pentru revelarea spiritului lui Dumnezeu în sine însuși? 13. Da, sufletele voastre, la fel ca sufletele a milioane de oameni, nici nu mai știu măcar că poartă în ele o scânteie din spiritul lui Dumnezeu, darămite să mai poală și să mai dorească - ținând seama de grijile voastre lumești, de nemăsurat - facă ceva folositor pentru revelarea și înflorirea acestuia. În slăbiciunea lor, bieții oameni sunt mânați de voi la munci înrobitoare pentru splendoarea și bunăstarea voastră, astfel că nu mai pot face nici ei, la rândul lor, nimic pentru mântuirea lor. Și astfel, și voi, la fel ca și supușii voștri, sunteți niște oameni morți, adevărați copii ai Satanei, și nu vreți să ascultați vorbele Mele, care vă conduc cu adevărat către viață, ci căutați motive de împotrivire, din care nu poate rodi însă altceva pentru voi și pentru toți supușii voștri decât moartea!”