----------------------------------- Acustic 20.10.2009, 02:09 Capitolul 13 - Noe și arca sa ----------------------------------- Capitolul 13 Noe și arca sa 1. După ce au ascultat această învățătură, toți au făcut ochii mari și și-au spus în șoaptă: “Mea culpa” (îmi recunosc greșeala)! Iar tânărul fariseu nu prea știa ce să-Mi răspundă. Cyrenius și Iulius aveau și ei chipuri cam îngândurate, la fel ca și Ebahl, și chiar Iara, care se gândea cu îngrijorare la frumusețea ei. 2. Iar Cyrenius a spus, după ce a meditat îndelung: “Doamne și mărite învățător, eu mi-am mai petrecut câteva zile și nopți alături de Tine și Te-am văzut făcând multe minuni. Te-am auzit uneori vorbind cu mare asprime, dar nimic nu m-a impresionat vreodată, în toată viața mea, atât de mult ca cele spuse de Tine acum! Căci, după spusele Tale, se pare că nici noi nu stăm cu mult mai bine decât stăteau Sodoma și Gomora pe vremea lui Avraam. Și toate preocupările și faptele noastre sunt în optima forma (în cel mai bun caz) ale Satanei. Prietene, este o lecție foarte dură! Și, din păcate, nu putem tăgădui nicicum că Tu ne-ai arătat aici adevărul gol-goluț; dar cum să întoarcem pentru totdeauna și de bunăvoie spatele întregii lumi, pentru a ne dărui în întregime trezirii noastre în spirit?” 3. Eu i-am răspuns: “Prietene, nimic mai simplu! Poți să rămâi exact așa cum ești și exact cine ești, și vei fi mai mare peste cei pe care ai fost pus să-i conduci; însă nu spre gloria ta, ci în folosul oamenilor! 4. Căci iată, atunci când - pe vremea lui Noe - s-au revărsat apele peste tot pământul, pe care de fapt îl locuiau cei mai stricați dintre oameni, atunci apele au ucis, în afara lui Noe, a micii sale familii și a animalelor pe care Noe le-a putut lua în arca sa, tot ce exista în întreaga lume, exceptând, firește, peștii din apă. 5. Și cum crezi tu că și-au putut ține zilele Noe și familia sa acolo, sus, pe crestele valurilor ucigașe ale marelui potop? Vezi tu, el se afla în arca sa care era bine închisă, iar apele dezlănțuite au trebuit să o ducă foarte cuminți în cârca lor, fără poată pătrunde pe nicăieri înăuntru, pentru că altfel ar fi pus în pericol și viața lui Noe! 6. Acest potop ucigaș se menține însă în continuare, din punct de vedere spiritual, la nivelul pământului. Și adevăr îți spun ție, acest potop nu este cu nimic mai puțin primejdios pentru viața oamenilor de pe pământ decât cel natural de pe vremea Iui Noe. 7. Și cum poți oare să te ferești să nu mori înecat în apele potopului ucigaș de suflete? Adevăr îți spun ție: ceea ce a făcut Noe din punct de vedere fizic, același lucru trebuie făcut acum la nivelul spiritului, și numai astfel veți fi feriți de moartea prin înecare în apele acestui mare potop! 8. Cu alte cuvinte:-i dați, potrivit rânduielii lui Dumnezeii, lumii ceea ce este al lumii, dar mai ales lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! 9. Metaforic vorbind, «arca lui Noe» reprezintă smerenia, iubirea de aproape și de Dumnezeu, care trebuie să-l caracterizeze pe om. 10. Cel care este smerit și însuflețit de o iubire curată și dezinteresată pentru Dumnezeu Tatăl și pentru toți ceilalți oameni, și care este mereu animat de dorința de a-i sluji, după puterile sale, pe toți ceilalți – după rânduiala lui Dumnezeu - acela va pluti nevătămat pe valul, altminteri ucigaș, al tuturor păcatelor lumii. Și, la capătul vieții acesteia pământene, atunci când pentru el apele vor fi scăzut și se vor fi retras în adâncurile lor întunecate, atunci arca sa va poposi pentru o binemeritată odihnă pe marele Ararat al împărăției nemuritoare a lui Dumnezeu și va deveni pentru cel care a condus-o căminul său pentru totdeauna.”