----------------------------------- Acustic 20.10.2009, 02:28 Capitolul 14 - Cum trebuie privite și folosite comorile pământene ----------------------------------- Capitolul 14 Cum trebuie privite și folosite comorile pământene 1. Domnul: “Privește-Mă! Oare nu trebuie și Eu să am legături cu lumea? Mănânc și beau, iar lumea Mă slujește la fel cum valurile l-au slujit odinioară pe Noe! E drept că valul se frământă cumplit sub arca Mea, dar el nu o va puica înghiți niciodată! 2. Nu este vina ta că aici s-a întemeiat odată un Imperiu roman. Acuma el este un fapt, iar tu nu-l poți distruge! Chiar acest imperiu are legile lui bune, care ajută ca ordinea să fie păstrată, iar oamenii să fie supuși. Dacă tu te vei considera însă un stăpân care este deasupra legii și poartă coroana domniei, atunci te afli pe un drum păgubos pentru tine, chiar dacă nu și pentru oamenii care oricum trebuie să respecte legea care a fost dată, cu toate avantajele și dezavantajele ei. Dacă însă te supui tu însuți legii și te vezi doar ca un protector și executor al ei, conform instituțiilor stalului și necesităților, atunci te afli în postura cea dreaptă și-ți vei putea construi din materialul spiritual al legii o arcă ce te va purta pe deasupra valurilor atât de învolburate ale păcatelor lumii! 3. Dacă, pe deasupra, vei mai respecta și preceptele atât de ușor de urmat ale învățăturii Mele, întru totul potrivite de altfel cu legile voastre, aceasta înseamnă faci îndeajuns ceea ce trebuie pentru trezirea ta în spirit. Iar dacă Eu spun îndeajuns, arată-Mi atunci pe altcineva care ar putea considera că nu este de ajuns!” 4. Cyrenius a spus: “Dar gândește-Te, Doamne, la fastul și la luxul în care sunt eu obligat să trăiesc datorită funcției mele în stat și amintește-Ți ce ai spus mai devreme despre fastul și luxul din lumea aceasta!” 5. Eu: “Dar iubești tu, în adâncul sufletului tău, fastul și luxul din lume?” 6. Cyrenius a răspuns: “O, nicidecum; pentru mine toate acestea sunt un adevărat coșmar!” 7. Eu: “Ei bine, de ce te frământă atunci fastul obligatoriu și luxul obligatoriu? Nici o strălucire și nici o podoabă nu pot deveni, dacă nu sunt iubite de inima ia, o povara pentru sufletul și spiritul tău! Dacă însă inima ta se simte legată de un obiect material, fie el chiar și un lucru cât de neînsemnat, atunci el poate deveni la fel de dăunător pentru sufletul și pentru spiritul tău ca și o coroană grea din aur curat și din nestematele cele mat prețioase. 8. Totul depinde în privința aceasta numai de starea de spirit a inimii: căci altminteri oamenilor acestui pământ li s-ar putea considera, în modul cel mai ridicol, ca fiind păcate chiar și soarele, luna și toate stelele, căci ele strălucesc și luminează atât de minunat, iar omul se bucură fără îndoială de ele. Prin urmare și tu, Cyrenius, te poți bucura foarte bine de strălucirea ta în fața oamenilor, dar fără o lași să devină o bucurie trufașă și, prin urmare, prostească, căci aceasta este cea care distruge și până la urmă omoară sufletul! 9. Doar și lui Solomon i s-a îngăduit, și chiar i s-a poruncit, se înconjoare de atâta lux cum nu se mai văzuse la nici un rege înaintea sa și nici nu se va mai vedea la vreunul după el. Și atâta vreme cât el n-a resimțit o bucurie trufașă pentru acest lux, ci una dreaptă, izvorâtă din înțelepciune, bucuria aceasta s-a dovedit înălțătoare pentru sufletul și pentru spiritul său. Când însă, mai apoi, din marea sa splendoare s-au născut sentimente de trufie, iar orgoliul a pus stăpânire pe el, atunci el s-a prăbușit în toate privințele în ochii lui Dumnezeu și ai oamenilor mai buni, și el a decăzut în toate păcatele lumii, iar operele și faptele sale n-au mai fost decât mascări în fața oamenilor buni și adevărate fărădelegi în fața Iui Dumnezeu. 10. Și îți spun acum ție, precum și tuturor celorlalți, pentru om este chiar bine și folositor ca, odată ce sufletul său este pe deplin trezit iar spiritul său revelat și înflorit, ei să trăiască în timp ce se află încă pe acest pământ splendoarea cerurilor, înveselindu-și în mod drept cu ea spiritul. Căci mai de laudă este să construiești decât să distrugi. Însă nu c bine să încerce așa ceva decât cei despre care am vorbit mai înainte, pentru ca cei care nu sunt încă treziți din punct de vedere spiritual să poată vedea de ce este în stare un om cu adevărat evoluat spiritual. 11. Cel care însă își construiește un palat întru propria sa onoare și spre gloria sa, și ajunge să se iubească pe sine însuși în toată splendoarea sa, acela săvârșește un mare păcat împotriva propriului său suflet și a spiritului divin dinlăuntrul său, și se va distruge pe sine, precum și pe toii urmașii săi, căci aceștia se vor considera apoi încă de la naștere ca fiind mai buni decât toți ceilalți oameni. 12. Iar dacă splendoarea palatelor strică inimile celor care locuiesc în ele, iar aceștia nu vor mai resimți decât trufie și dispreț față de acei oameni care nu pot locui în palate, atunci îți spun: este mai bine ca palatele cu pricina să fie transformate de îndată într-un morman de ruine. 13. Prin urmare, nu este nicidecum împotriva ordinii lui Dumnezeu să ridici un oraș în care oamenii să trăiască apoi și să muncească în pace și în bună înțelegere unul cu altul, la fel ca o familie într-o casă, și să se poată ajuta mai ușor în toate unii pe ceilalți, prin comparație cu situația în care ei ar locui la mare depărtare unul de altul. Dacă însă într-un asemenea oraș vor pătrunde apoi trufia, sete de lux și de splendori, invidia, ura, prigoana și chiar crima, dar și necuviința și delăsarea, atunci mai bine este ca un asemenea oraș fie făcut de îndată una cu pământul, căci altminteri el va deveni un cuibar al tuturor relelor primordiale care, cu timpul, vor otrăvi întreg pământul, precum Hanohul de dinainte de potop și precum Babilonul și marele oraș Ninive de după potop! Cât de mari au fost odinioară aceste orașe, iar acum pe locul lor nu se mai află decât câteva colibe amărâte! Acolo unde a fost odată orașul Hanoh, astăzi se întinde o mare, la fel ca și în locul vechilor orașe Sodoma și Gomora, precum și în locul a zece orășele mai mici din preajma acestora; și fiecare a fost mai mare decât Ierusalimul de astăzi, care nici el nu mai este la fel de mare ca pe vremea lui David. 14. Ceea ce s-a petrecut însă cu orașele acelea se va petrece și cu Ierusalimul, și unii dintre cei de aici vor fi de față și vor avea parte de grozăvia pustiirii! Căci, după cum am spus, este mai bine fără asemenea orașe, dar cu un suflet desăvârșit, decât cu un oraș în care sufletul omului poate fi complet nimicit acum și pentru totdeauna! 15. Astfel că tu, Cyrenius, poți avea tot ceea ce pământul are mai frumos și mai minunat pe suprafața sa cea mare și te poți bucura de toate, lăudându-L și preamărindu-L pe Dumnezeu; nu te lega însă niciodată cu inima de comorile acelea, căci toate splendorile lumii se vor sfârși într-o zi pentru ele însele și pentru tine, atunci când vei schimba viața cea trecătoare cu veșnicia! Căci tot ce este materie nu este de fapt nimic altceva decât ceea ce ți-am explicat Eu pe îndelete mai înainte. Spune-Mi, ești oare mulțumit și ai înțeles totul exact așa cum trebuie înțeles în fața lui Dumnezeu și a întregii lumi?”