----------------------------------- Acustic 19.12.2009, 01:58 Capitolul 8 - Liniștea aparentă și agitația interioară a adunării ----------------------------------- Capitolul 8 Liniștea aparentă și agitația interioară a adunării 1.Cu acestea, Iuda s-a retras, iar Eu i-am spus Elenei, lui Uran și lui Matael: „Lăsați lucrurile așa cum sunt, căci avem lucruri mai importante de făcut! Nu dați sluga afară și nu o pedepsiți, căci ea nu s-ar fi purtat niciodată așa dacă nu ar fi fost împinsă de un demon! Și acest lucru a fost cu putință pentru ca, prin el, se facă pentru noi o prezicere care se va împlini. Dar despre aceasta nimic mai mult acum, căci avem lucruri mult mai importante de făcut!” 2. Cyrenius însă m-a întrebat foarte mirat: „Doamne, ce poate să mai vină? Eu nu cred să mai fie ceva mai important decât ce am trăit noi până acum! O, spune, Doamne! Inima mea se cutremură de dorința de a afla noile Tale porunci și de a le urma!”. 3. Eu am răspuns: „Ai puțină răbdare, căci totul se coace la timpul său! De aceea este acum nevoie, în primul rând, de o mică pauză. Odihniți-vă un pic acum împreună cu Mine!” 4. Auzind acestea, toți s-au liniștit, iar cearta dintre Iuda și sluga lui Uran, care pe Uran și Matael puțin i-a atins, s-a stins. Aceștia aveau de discutat împreună cu Cornelius și Faustus probleme de conducere foarte importante. Uran era deja nerăbdător la gândul că în curând se va întoarce la poporul său cu marile adevăruri ce i-au fost destăinuite, ca să-l facă fericit prin ele. El își dorea să fie regele unui popor înțelegător și înțelept, și nu regele unor larve umane care, fără voință și știință proprie, se poarte ca animalele. 5. Între timp, Risa studia atent cele două cadavre și își muncea gândul dacă prin manipulările preliminare pe care le văzuse, iar la sfârșit prin puterea numelui Meu, nu ar fi putut fi readuse la viață cele două femei. Alții, care erau în jurul Meu, se întrebau la ce lucruri mărețe urmau să fie martori. Pe scurt, deși la prima vedere păreau că toți se odihnesc, în adâncul sufletului lor erau cu toții foarte frământați și nici unul nu găsea răspuns la întrebările ce-l munceau. Philopold, Murel și Kisjonah erau adânciți într-o discuție aprinsă despre ce ar mai trebui să vină; Cyrenius, Ebahl și Iara își tot băteau și ei capul și nu găseau nimic despre ce ar mai fi putut fi vorba, căci și lor li se părea că le fusese dezvăluit totul până acum. 6. Schabbi și Iura, cei doi purtători de cuvânt persani, le-au spus însă tovarășilor lor, care îi tot asaltau cu întrebări: „Potoliți-vă! Se spune să căutăm puterea divină în inimile noastre! Ce știm noi despre felul cum suntem făcuți pe dinăuntru?! Dacă nu știm nimic despre noi înșine, cum am putea oare afla cum e făcut Dumnezeu și ce va face El?! Dar ce știm noi este că tot ce va face El va fi foarte înțelept și spre binele nostru. vină acum ce-o fi să vină, mai mult sau mai puțin nemaipomenit decât a fost până acum, noi nu trebuie să ne facem griji din aceasta! Noi suntem și rămânem neguțători și știm să ne folosim de ceea ce este dat spre binele nostru. La sfârșit lăudăm tot ceea ce vine de la El, ca fiind la fel de prețios, de important și nemaipomenit, căci El este singurul Domn al veșniciei, al tuturor faptelor și operelor Lui nemăsurate. 7. Dar, pentru că noi înșine nu ne cunoaștem ființa nici pe departe, nu putem ști ce ne mai poate fi de folos după tot ce am primit deja. El însă știe și poate de aceea foarte bine să numească ceea ce va veni ca ceva de mare importanță. Căci Domnul ordinii din veșnicie nu va începe să numere niciodată cu 13 sau cu 14, ci întotdeauna cu 1. Și astfel știe El cu siguranță foarte bine, clar și deslușit, care va fi pasul următor ce ne va fi nouă de folos pentru împlinirea noastră spirituală. De aceea noi trebuie să așteptăm în toată liniștea ce va făptui El astăzi!” 8. Această învățătură înțeleaptă a liniștit pe deplin mintea perșilor. Dar și mintea acelora care ședeau la masa Mea s-a liniștit și așteptau cu toții, plini de nerăbdare și bucurie, ceea ce Eu aveam să fac mai apoi.