----------------------------------- Acustic 19.12.2009, 02:07 Capitolul 11 - Răspunsul lui Cyrenius către Zinca ----------------------------------- Capitolul 11 Răspunsul lui Cyrenius către Zinca 1. Cyrenius a făcut ochii mari la aceste obiecții și Mi-a spus cu voce scăzută: „Omul nu pare deloc a fi căzut în cap și se pare că are multă minte. Acesta trebuie ajutat! Ce părere ai Tu, Doamne, n-ar trebui ajutați - omul acesta și însoțitorii lui?” 2. Eu am spus foarte deschis: „Dintr-o singură lovitură nu cade nici un copac! Cu o anumită răbdare, un om poate multe făptui. De asemenea, dacă vrei să aduci pe cineva la lumină, nu trebuie să-l pui să se uite dintr-o dată la soarele de amiază. Căci dacă îi arăți dintr-o dată prea multă lumină, va rămâne pentru multă vreme orb. Dacă însă îl obișnuiești treptat cu lumina, va putea și în cea mai puternică lumină vadă totul foarte clar și nu va mai suferi de nici o orbire. 3. Acest om însă Mi-a făcut un serviciu bun, căci le-a făcut cunoscut ucenicilor Mei, ca martor la cele vorbite și văzute, prin ce a trecut Ioan, cel care a propovăduit și a botezat în apropierea Iordanului, și care a fost prins și ucis de către Irod. Nu pentru Mine, ci pentru ucenicii Mei ar trebui el să ne mai spună de ce a dat Irod poruncă-l prindă și să-l arunce în temniță pe Ioan. Pune-i această întrebare!” 4. Cyrenius a spus atunci, întorcându-se spre Zinca: „Prietene, nu vroiam ca sentința mea să fie astfel înțeleasă, cum că pedepsi slugile unui despot, dacă ele nu sunt de aceeași părere cu el! Eu le voi pedepsi numai dacă perseverează cu încăpățânare în a îndeplini cumplita voință a despotului! Dar pe oameni ca tine, care își dau seama prea bine de neomenia stăpânului lor și care în adâncul inimii lor îl condamnă pentru aceasta, voi ști întotdeauna să-i judec cu dreptate și cu multă înțelegere! 5. De ce oare Dumnezeu, nu arareori, lasă triumfe răul pe această lume, pe când cinstea de multe ori suferă și e călcată în picioare, aceasta, prietene, are fără îndoială o cauză divină, dar care este prea profundă pentru puterea ta de înțelegere de acum. Astfel că tu și însoțitorii tăi, a căror putere de înțelegere este și mai slabă, nu puteți pricepe încă aceasta. Dar va veni o vreme, poate cât de curând, în care vei înțelege foarte bine și clar de ce trebuie să fie pe lume și Irodiade!” 6. Zinca a spus: „Stăpâne, care tocmai mi-ai arătat mila ta, care-mi vorbești numindu-mă prieten, nu fă din acest cuvânt important un sunet gol, așa cum, din păcate, la mulți dintre oameni este obiceiul. Dacă însă ai folosit acest cuvânt în adevăratul lui sens, arată-mi atunci prietenia ta și poruncește să fim dezlegați, eu și cei douăzeci și nouă de tovarăși ai mei! Căci nici eu, nici ei, nu vom fugi, căci pentru aceasta ai paza cea puternică și, de asemenea, ceea ce e mult mai important, cuvântul meu prietenesc. Crede-mă, vorbesc acum foarte liber și deschis: din păcate, noi toți suntem, împotriva voinței noastre, ceea ce suntem! Dacă ai putea să ne scapi de această povară, ai face cea mai omenească și dreaptă faptă!” 7. Cyrenius: „Lăsați aceasta în grija mea! Uitați-vă împrejurul vostru și veți vedea o mulțime de suflete salvate din ghearele pierzaniei. Puțini dintre ei ar fi scăpat, după severitatea legilor romane, cu capul pe umeri sau necrucificați. Și privește-i acum cum stau în fața noastră, ca oameni adevărați, și strălucesc precum aurul curat și nici unul dintre ei nu vrea să părăsească tovărășia noastră! Eu sper ca și vouă meargă la fel, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt foarte ușor de îndeplinit, fapt pentru care am convingerea cea mai vie. 8. Dar acum dă-mi voie să-ți pun încă o întrebare foarte importantă, și anume: tu ne-ai făcut nouă un serviciu mare, povestindu-ne foarte deschis de ce și cum a fost omorât, din porunca lui Irod, preacinstitul profet al lui Dumnezeu; dar ai fost tu de față și la arestarea lui?! Nu ai putea să-mi spui și care a fost cauza care l-a făcut pe Irod să-l arunce în temniță pe Ioan, care cu siguranță nu îi făcuse nimic rău? Căci a trebuit fără îndoială aibă un anumit motiv!”