----------------------------------- Acustic 24.12.2009, 07:01 Capitolul 21 - Despre esența setei de cunoaștere. Despre adevărata căutare ----------------------------------- Capitolul 21 Despre esența setei de cunoaștere. Despre adevărata căutare. 1. Cyrenius însă M-a întrebat, în taină, ce voi face acum cu acești oameni. 2. Eu i-am spus: „Încă foarte multe! Ei vor deveni adevărați susținători ai noștri, acum însă au mare nevoie de liniște și de aceea i-am lăsat să cadă în acest fel de indiferență. 3. Crede-Mă! Un suflet căruia îi este odată sete de o cunoaștere mai înaltă, nu recade ușor în lenevie! Unui asemenea suflet îi merge ca unui tânăr logodnic, care este foarte îndrăgostit de logodnica lui. Fata însă, pentru că este o fată și nu o preacurată fecioară, nu ia atât de în serios iubirea logodnicului și se gândește: „Dacă nu e să fie acesta, mai sunt alții o grămadă!” 4. Despre aceasta află după un timp și logodnicul, iar inima lui se va tulbura. El se hotărăște foarte supărat și înrăit să nu se mai gândească la fata necredincioasă și ușuratică; dar, cu cât își propune aceasta mai hotărât, cu atât se gândește și mai mult la fată și își dorește, tainic, ca tot ce a aflat despre fată din gura străină nu fie decât o minciună. 5. Dar până la urmă o vede pe fată cu altul! În ascuns el plesnește de furie și vrea cu tot dinadinsul să nu se mai gândească la necredincioasă, dar gânduri cu adevărat fierbinți nu îi dau pace și nici un gând sănătos nu-i mai trece prin cap. Zi și noapte nu își mai găsește liniștea și odihna, oftează și plânge amarnic și o blestemă pe necredincioasă. 6. Da, dar de ce toate acestea? Nu și-a propus cu tărie să nu se mai gândească la nedemna fată? 7. Pe când se chinuie în felul acesta, vine la el un prieten adevărat, care îi spune: „Prietene, tu o nedreptățești pe logodnica ta! Vezi, ea nu a vrut decât să îți încerce iubirea, pentru că ea știe că este doar o fată săracă, pe când tu te scalzi în bani. Ea nici nu s-a gândit că ar fi cu putință ca tu să o iei de soție, ea nu a crezut că ești cu adevărat îndrăgostit și a vrut să te pună la încercare, dacă tu într-adevăr o iubești așa cum spui! Căci de prea multe ori fetele sărace sunt păcălite și au mult de suferit atunci când astfel de tineri bogați, așa cum ești și tu, le-au făcut un joc ușor și fără legături. Fata ta însă a văzut că ai intenții serioase și te iubește de aceea chiar mai mult decât ai fi crezut tu vreodată; de când ți-ai destăinuit iubirea, nu ți-a fost cu inima niciodată necredincioasă. Acum știi cum stau lucrurile, nerăbdătorule orb! acum cum vrei!” 8. Crezi tu, Cyrenius, acel îndrăgostit atât de adânc rănit nu va mai vrea să audă și să știe nimic de săraca, dar frumoasa fată, așa cum și-a propus? O, nicidecum! Lămuririle prietenului său au fost ca mierea pentru el și cu greu a așteptat să vină clipa în care să îi ceară iubitei mâna pentru totdeauna. 9. Și așa va fi și cu Zinca al nostru! El mănâncă și bea acum ca și când nu i-ar mai păsa de minune; dar în adâncul său el este mult mai preocupat decât era înainte. De aceea nu-ți fă griji. 10. Eu cunosc toți oamenii și știu ce se petrece în inima lor și, în plus, numai de la Mine vine greutatea sentimentelor în inimă. Unde este nevoie, acolo știu Eu ce trebuie să fac. Fii fără grijă, mănâncă și bea din ce este înaintea ta pe masă, căci în după-amiaza aceasta avem nevoie de mai mult timp, iar cina o vom lua mai târziu!” 11. Toți erau veseli și senini și mulți I-au adus laudă lui Dumnezeu.țiva au început chiar să cânte dar, în afară de Hermes, nu era nici un cântăreț adevărat printre ei. Acesta a fost rugat de mai mulți să cânte ceva, el însă nu prea voia, căci se temea de critica romanilor, care aveau o ureche fină și de aceea se lăsa rugat. 12. Hermes însă a spus: „Domnii și prietenii mei, Domnului Dumnezeu îi cânt un cântec în inima mea! Domnul Israelului îl ascultă sigur cu plăcere! Dacă cânta același cântec cu voce tare, pentru urechile voastre, s-ar putea ca din cauza unor sunete false să nu vă placă. Aceasta m-ar acoperi de rușine și de supărare și asta nu ar fi bine nici pentru voi, și nici pentru mine, de aceea eu cânt acest cântec al inimii nu tare, ci foarte încet, în inimă. Și doar Cel căruia îi este adresat îl înțelege!” 13. Eu am spus: „Ai dreptate, Hermes, cântă tot așa mai departe în inima ta! Acest cântec sună în urechea lui Dumnezeu cu mult mai plăcut decât o lălăială care va gâdila numai urechea trupului, inima însă o va lăsa rece și neatinsă. 14. Dacă în această casă se va cânta cu adevărat cu glas tare, aceasta să se facă de abia atunci când inima va fi prea plină de sentimentul iubirii, astfel încât să simtă nevoia să se mai despovăreze prin voce, ca nu cumva să plesnească sub preaputernica iubire pentru Dumnezeu. Atunci într-adevăr este și cuvântul plăcut lui Dumnezeu, dar el trebuie cântat cu o voce curată, limpede, care să înalțe și mai mult sentimentele. 15. Căci o voce falsă, care nu este curată și limpede, este ca o apă tulbure de mlaștină turnată pe o flacără puternică. Urmările poate fiecare dintre voi să și le imagineze cu ușurință.” 16. După ce am dat aceste lămuriri despre cântat, draga de Iara Mi-a spus: „Dar, Doamne, cum ar fi - pentru că oricum suntem toți atât de bine dispuși - dacă ne-ar cânta Rafael ceva?” 17. Eu i-am răspuns, totodată glumind: „Întreabă-l pe el! Poate că va cânta, ca să-ți facă o plăcere. Eu bineînțeles că nu am nimic împotrivă.” 18. Iara i s-a și adresat atunci lui Rafael și l-a rugat insistent să ne cânte ceva. 19. Rafael a spus: „Tu nu ai nici o idee despre cum se cântă la noi, dar îți spun dinainte că nu vei suporta vocea mea. Căci ea sună prea copleșitor și așa trebuie să sune, pentru că este formată din elemente pure. Trupul tău nu va suporta vocea mea; dacă îți voi cânta un sfert de oră, vei muri de prea multă frumusețe a sunetului vocii mele, ce nu poate fi comparată cu nimic de pe pământ! Spune acum, tu, plăcută fată, dacă vrei să auzi cântând, și eu voi cânta, dar ce influență va avea cântecul meu asupra trupului tău nu îți pot spune dinainte!” 20. Iara: „Cântă totuși măcar o singură notă, aceasta sigur nu mă va chinui și nici omorî!” 21. Rafael: „Bine, îți voi cânta o singură notă și o vor auzi toți cei care sunt aici și chiar cei care locuiesc la o oarecare distanță de aici și care vor fi uimiți și se vor întreba ce fel de sunet au auzit! Dar eu însumi trebuie să pregătesc pentru aceasta câteva momente! Pregătește-te însă și tu, căci această singură notă va avea o mare influență asupra ta!”